3,538 matches
-
amănunte. Cealaltă atracție majoră a acestui tur de forță stilistic este folosirea imperfectului iterativ. Etapele decăderii fizice ale lui Pnin, care au culminat cu ivirea neașteptată a dinților falși, apar într-atît de detaliate și specifice, încît fac repetiția și mai amuzantă. Avînd în vedere și frivolitatea celor spuse, o astfel de narație cu frecvență iterativă - a spune o dată ce s-a întîmplat de mai multe ori - ajută recunoașterea și stimulează simpatia pe care asemenea întîmplări o promovează. Dar, dacă o astfel de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
autoanaliză). Contrastul dintre narația pozitivă și cea negativă se reduce, in extremis, la: 1. naratorul care te ține țintuit de povestirea lui pentru că, el însuși cunoscînd-o în cele mai mici detalii, dorește să ți-o împărtășească, convins fiind că este amuzantă și educativă - în orice caz, pentru că are o semnificație sau un efect clar. și 2. naratorul care îți împărtășește povestea pentru că forma, semnificația sau efectul ei îi sînt în parte neclare, ca narator, și narează ca și cum, împărtășind-o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
într-o zi o scrisoare de la o firmă de avocatură prin care e înștiințat că a primit prin testament de la mama unei iubite din tinerețe o moștenire ciudată. Acesta e nucleul intrigii, atent țesută încă de la primele pagini, prin relatările amuzante și nostalgice ale lui Tony despre adolescența sa, amintirile despre grupul elitist-anarhist de prieteni și relația eșuată cu misterioasa (sau ciudata) Veronica Ford. Romanul începe realmente în momentul în care Tony începe să se întrebe cum funcționează cu adevărat memoria
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pare (și, în mod cert, și este) un joc atunci când Ivănescu declară: Fiind un tip șters și fără mari pretenții de la lume și viață, am traversat istoria lin". Mai mult, această absență a obstacolelor se datorează unei situații incredibile și amuzante, în absurdul ei: deși s-a aflat în situația de a atrage atenția Securității prin diferite fapte neconforme cu "dogma", aparenta lipsă de interes a organelor de represiune nu poate fi explicată decât prin faptul că poetul Mircea Ivănescu, angajat
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
germană, e valabil și în neerlandeză: Zoals [e] bekend is, houdt Jan niet van slakken − adjectiv ergativ ' Precum [e] este bine-cunoscut, lui Ion nu-i plac melcii' *Zoals [e] grappig is, houdt Jan van slakken − adjectiv inergativ ' Precum [e] este amuzant, lui Ion nu-i plac melcii'. (c) selecția complementizatorilor. Bennis (2004: 92) susține că distincția inergativ/inacuzativ este motivată și în domeniul adjectival. În termeni minimaliști, ergativitatea verbală se exprimă structural prin absența scindării proiecției VP, iar prezența unui argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe cealaltă, e suficient să se reducă numărul la două, pentru a ajunge la diagnosticul cel "bun". Sistemul funcționează deci ca un sistem-expert și singura diferență este că unul, DSM III, este "manual", în timp ce celălalt (sistemul-expert), este informatic. Mai puțin amuzant decît Eliza, despre care am putea crede că era repetarea ironică a discursului psihanalitic, arborele de decizie al DSM IIIR conduce la o zăpăceală numerică atunci cînd ajungi la o concluzie, dînd iluzia unei "adevărate" decizii, adică a unei decizii
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care Îi atrage pe copii și pe unii adulți când li se pare „a căuta ceva”! Da, și iată că tocmai acest bricà-brac este o formă, o față dacă vreți, a ta, o, Zeule uitat, o față a Întâmplării! Interesantă, amuzantă chiar, dar perfect ridicolă, mă ierți, deoarece... după ce regulă, după ce „legi” se adună acolo, laolaltă și conviețuiesc, ca să zic așa, acele obiecte care „nu vin de nici unde și nu se’ndreaptă nicăieri”?! Iată podul copilăriei, „podul Omenirii”! Și-atunci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i aperi pe cei care se grupaseră În jurul lui Noica (Pleșu, Liiceanuă, În timp ce, În libertate, când ai În spate un grup puternic de influență, un ministru și apoi, peste câțiva ani, un Întreg guvern, e foarte ușor, ba e și „amuzant” Într-un fel să-l ataci pe Breban, orice s-ar spune, unul dintre creatorii romanului românesc modern! De ce... de ce se Întâmplă asemenea lucruri?! Sigur, interesant nu este de ce Breban a fost uitat sau chiar trădat de unii pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fugise. Înaintea plecării, el îi evocă Doniei Rașcu motivul episodicei sale autoexilări: o iubire platonică (eroii se cunosc grație unei cărți: Mitul lui Sisif, probabil ediția românească din 1969, frecventează un cenaclu, o redacție, întâlnirile lor sunt rare și deloc amuzante) și tragică (prin uciderea involuntară a unui aparent rival), vag asemănător cu povestea Luceafărului și a Demonului. Marele zid e, într-o interpretare aproximativă, "cercul strâmt" al instinctelor și prejudecăților. În afara lui, e viața, realitatea. Firav sub raportul invenției epice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nimicul/neantul. Și totuși postmoderniștii îl proclamă fericit, fiind lipsit de orice constrângere transcendentă. Trăind fără idealuri, omul postmodern nu pare supraom ci mai degrabă un om periferic/subom întrucât tradițiile au murit, arta e un simulacru, un joc steril, amuzant, eternitatea ei este o iluzie. Adevărul și metafizica sunt forme goale, măști de muzeu. Postmodernismul apare ca o formă goală, sterilă, chiar inumană. Lumea postmodernă nu e nici măcar haos ci haosmos, afirmă Theodor Codreanu. Alvin Toffler apreciază că întâi omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pline de avioane, o clipă înainte să le lanseze, așa ceva lovește semenul, dacă se mai dezechilibrează spre mine cu vorba lui, cu gestul lui, cu interesul lui evident, aserțiuni care fac parte din sistemul de protecție față de el, un vulpoi, amuzant, vulpoiul este vreodată mai eficient decât vulpea? începusem cu nuanțe, cînd virează spre stînga toate mi-am umflat și eu pieptul de călător, stînd, comod pînă la o vreme, pe banchetă, și dacă l-am umflat, pe sub apele fularului deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
valabile! Fii “broasca țestoasă” care merge încet, însă merge la sigur! Nu există probleme pentru femeile înțelepte, există provocări! De aceea, mi-am permis să fac această glumă, cu toate că este cam nesărată pentru unii, dar mizez pe faptul că este amuzantă pentru voi. CE ÎNSEAMNĂ FEMEIE ÎNȚELEAPTĂ? Înseamnă să fii împăcată cu tine însăți, să fii ceea ce-ți dorești să fii, și să nu te păcălești singură că ești fericită dacă nu ești. Trebuie să conștientizezi nemulțumirile din viața ta
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
ne-a alăturat de prea puține ori pentru a cunoaște mai bine și a comenta unele aspecte din viața personală a profesorului Mustață. Mi-ar fi plăcut să-i știu aspirațiile, frământările, suișurile și coborâșurile, hobiurile, gusturile, slăbiciunile, unele scene amuzante din viață etc., pentru a-i face un portret ca om și coleg. Atât cât am reușit să-l cunosc, aș spune că sub masca unui om sobru, distant, deosebit de exigent, care se ia uneori poate prea tare în serios
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
8/1996. Printed in ROMANIA ELIEZER PALMOR Confesiunile unui diplomat INSTITUTUL EUROPEAN 2012 Cuprins Cuvânt-înainte / 7 Partea I. REMINISCENȚE DIN CARIERA UNUI DIPLOMAT Cum am devenit diplomat? / 11 Diplomația ca experiență nesperată / 21 Solitar în Imperiul Sovietic ostil / 43 Legături amuzante cu colegi străini / 61 Amintiri unele cu haz, altele cu necaz / 81 Partea a II-a. ÎNSEMNĂRI CRITICE ȘI ANALIZE POLITICE Observații despre participarea evreilor la instaurarea regimului comunist în România / 99 Post scriptum la analiza participării evreilor la procesul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Iată cum am marcat sosirea Anului Nou Evreiesc 5738 la capătul lumii, în Așgabat, orașul unde nu exista o sinagogă, dar unde s-a găsit un evreu ieșit parcă de nicăieri să ne însoțească în ajunul acestei zile memorabile. Legături amuzante cu colegi străini Din subsolurile memoriei am cules un mănunchi de episoade instantanee care, în afara celor două momente inițiale, nu au între ele legături pe plan de substanță, ci numai afinități de structură, în sensul că toate sunt derivate din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
riscat și mi-am retras mâna nevătamată din gura monstruoasă... Ca să demonstrez că definiția conform căreia "un diplomat este un gentleman care minte în străinătate întru beneficiul țării sale" în cazul meu nu se aplică... Însă un episod întru totul amuzant ne-a rezervat întâlnirea cu vânzătorul de suveniruri romane instalat cu taraba lui la doi pași de bisericuța "gurii adevărului". Acesta, un bărbat cam înaintat în vârstă, ne-a auzit, trecând pe lângă el, vorbind ebraică, m-a prins de mânecă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
insistentă, dar cuviincioasă, mi-a cerut să mărturisesc o „plăcere vinovată“ în materie de muzică. Urma ca, după mărturisirea mea, piesa menționată să fie difuzată în cadrul unei emisiuni de divertisment. Vasăzică cineva avusese ideea unui scenariu cât se poate de „amuzant“, din care să rezulte ce ascultă pe ascuns câte un grangure de pe scena publică (eventual, culturală). Am încercat să explic de ce ideea mi se pare defectă. În materie estetică nu există „plăceri vinovate“ decât dacă ești ipocrit, snob sau prost
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vorbi e, firește, unanim recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanțe! Cine ar îndrăzni să sistematizeze acest zburdalnic zgomot de fond al vieții noastre zilnice? Iată, totuși, câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă ri viitoare: 1. Vorbitorul amuzant. Vrea să te distreze cu orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ni se livrează zilnic tone de vulgaritate euforică, agitată, glorioasă. Suntem, vrem, nu vrem, spectatorii unei trupe de golănași țanțoși (includ aici și scena politică de toate culorile). Întâlniți pe plajă sau la circ, ar putea fi, pentru câteva minute, amuzanți. Dar ei sunt instalați în axa vieții noastre, cu autoritatea paradoxală a propriei lor nulități. Ne învrăjbesc mai abitir decât Băsescu, ne strică mințile, sufletele și limba. „Mănâncă politicieni pe pâine“ și sunt experți în „vorbe grele“. O ultimă întrebare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cărții românești este primejduit de păguboasă enclavizare: nu se știe, la Cluj, ce s-a tipărit la Iași, la Timișoara, ce apare la Focșani, la Suceava, ce titluri ies de sub teasc la Craiova ori Baia Mare. Și-i de-a dreptul amuzant să urmărești, la puținele târguri de carte, reacții surprinse nu numai din partea publicului "de rând", ci și ale scriitorilor uimiți de isprăvile confraților: "asta, când a mai apărut?" Numeri pe degete editurile care au izbutit să-și construiască sistem propriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
penisului gest însoțit de exclamația "uite, de-asta!" Cartea ziaristului de la "Vogue" n-are nimic comun cu deșucheatul val de producții porno, ilicit asociat (la noi) cu "modernitatea expresiei literare dezinhibate". E-o cercetare serioasă, documentată chiar în exces, scrisă amuzant, pe un ton ștrengăresc-complice. O ia de la plebicist, adică de la antica Eladă ("orice grec își vedea penisul ca pe o măsură a apropierii de puterea divină, de inteligența divină și de nebunia de inspirație divină"), trece prin istoria imperiului roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de introducere în sociologie am învățat cum să captez atenția studenților și mi-a plăcut enorm să mă adresez unui grup mai mare de 100 de studenți. Mă simțeam ca o persoană care susținea discursuri în fața maselor. A fost foarte amuzant și satisfăcător. Întrucât studiul genurilor este un domeniu interdisciplinar și transdisciplinar, am avut mai multe interese de cercetare. Am început cu femeile cu educație superioară și preocupări academice care m-au condus spre critica feministă a divizării public-privat. Curând asistența
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
întâmplat atunci când, proaspăt revenită din Germania, în cadrul unei întâlniri cu un profesor român la universitate, i-am întins mâna din obișnuință și el, oarecum jenat, mi-a sărutat mâna, crezând că aceasta era intenția mea. Deși acum mi se pare amuzant, acest episod m-a inhibat destul de mult, încât, de atunci am renunțat la această formulă de salut. O altă situație interesantă i s-a întâmplat unei colege din Germania venită să predea la noi la universitate pentru un an și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
socială a purtătorului, averea sa, naționalitatea, locul de proveniență, vârsta, ba chiar și caracterul și starea de spirit. Ce-i drept, în vechime acestea se citeau mai bine decât astăzi căci atunci erau reguli clare în privința îmbrăcăminții (idem). Inedită și amuzantă în același timp este incursiunea autorului în literatura și caricaturile epocii, menită a satiriza diferite comportamente considerate la modă. Iată cum comentează Adrian-Silvan Ionescu (2006, 539) modul în care Ion Luca Caragiale își portretiza personajele prin îmbrăcăminte: "Pentru I.L. Caragiale
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a postat în fața clădirii Parlamentului Nord-irlandez din Stormont cu două pancarte pe care era scris "No Mass, No Lemass" și "ÎRA murderer welcomed at Stormont".139 Fiind ales de trei ori consecutiv în Parlamentul de la Strasbourg, a cauzat un incident amuzant în 1988, cînd Papă Ioan Paul al II-lea s-a adresat parlamentarilor europeni: întrerupîndu-i discursul, Paisley a început să strige, numindu-l pe Papă anticrist! S-a potolit doar după ce a fost dat afară din sală. Paisley nu a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]