2,942 matches
-
susține K. Jaspers, referindu-se în mod expres la „ situațiile-limită”. Raportul dintre păcat și angoasă, atât în plan psihologic și psihopatologic, cât și moral, este legat de faptul că păcatul generează angoasa. Moartea generează disperarea. În acest tip de relație, angoasa este un act feminin, pe când disperarea este un act masculin. În secolul XX, psihiatria preia angoasa din filozofie și morală, considerând-o ca pe „o stare de afect neplăcută reprezentând răspunsul psihofiziologic al individului la un conflict intrapsihic” (A.M. Freedman
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în plan psihologic și psihopatologic, cât și moral, este legat de faptul că păcatul generează angoasa. Moartea generează disperarea. În acest tip de relație, angoasa este un act feminin, pe când disperarea este un act masculin. În secolul XX, psihiatria preia angoasa din filozofie și morală, considerând-o ca pe „o stare de afect neplăcută reprezentând răspunsul psihofiziologic al individului la un conflict intrapsihic” (A.M. Freedman, H.L Kaplan, B.J. Sadock). A. Porot definește anxietatea în raport cu următoarele trei condiții esențiale: a) Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adevărată stare de alertă care invadează persoana în totalitatea ei, sistându-i orice fel de activitate. c) Impresia incapacității persoanei de a putea acționa în fața pericolului combinată cu sentimentul propriei sale dezorganizări și aneantizări. Sunt descrise mai multe feluri de angoasă. Dintre acestea, H. Feldman sistematizează trei grupe: a) Angoasa metafizică, în care individul își pune problema existenței și a sensului său. A. Littré vorbește despre trei stadii reprezentate prin neliniște, anxietate, angoasă. Această problemă a angoasei metafizice a fost un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și aneantizări. Sunt descrise mai multe feluri de angoasă. Dintre acestea, H. Feldman sistematizează trei grupe: a) Angoasa metafizică, în care individul își pune problema existenței și a sensului său. A. Littré vorbește despre trei stadii reprezentate prin neliniște, anxietate, angoasă. Această problemă a angoasei metafizice a fost un subiect tratat de numeroși filozofi (Sf. Augustin, B. Pascal, S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, G. Marcel). b) Angoasa nevrotică este manifestarea unui libidou refulat de Eu. În cazul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai multe feluri de angoasă. Dintre acestea, H. Feldman sistematizează trei grupe: a) Angoasa metafizică, în care individul își pune problema existenței și a sensului său. A. Littré vorbește despre trei stadii reprezentate prin neliniște, anxietate, angoasă. Această problemă a angoasei metafizice a fost un subiect tratat de numeroși filozofi (Sf. Augustin, B. Pascal, S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, G. Marcel). b) Angoasa nevrotică este manifestarea unui libidou refulat de Eu. În cazul acesta Eul apare „bolnav” în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
său. A. Littré vorbește despre trei stadii reprezentate prin neliniște, anxietate, angoasă. Această problemă a angoasei metafizice a fost un subiect tratat de numeroși filozofi (Sf. Augustin, B. Pascal, S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, G. Marcel). b) Angoasa nevrotică este manifestarea unui libidou refulat de Eu. În cazul acesta Eul apare „bolnav” în raporturile sale cu lumea, dar și față de sine însuși. c) Angoasa salutară este o experiență care ne ajută ca să înfruntăm atât pericolele externe, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Augustin, B. Pascal, S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, G. Marcel). b) Angoasa nevrotică este manifestarea unui libidou refulat de Eu. În cazul acesta Eul apare „bolnav” în raporturile sale cu lumea, dar și față de sine însuși. c) Angoasa salutară este o experiență care ne ajută ca să înfruntăm atât pericolele externe, cât și pe cele interne. Ea apare ca nu „stimulent” al eforturilor noastre în fața dificultăților vieții cotidiene. Din punct de vedere psihopatologic, stările de angoasă se diferențiază între
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sine însuși. c) Angoasa salutară este o experiență care ne ajută ca să înfruntăm atât pericolele externe, cât și pe cele interne. Ea apare ca nu „stimulent” al eforturilor noastre în fața dificultăților vieții cotidiene. Din punct de vedere psihopatologic, stările de angoasă se diferențiază între ele, după următoarele aspecte: fenomenologic, intențional și genetic. a) Aspectele fenomenologice care privesc aspectele anxietății sunt următoarele: spaima, sentimentul de frică, anxietatea ca sentiment, afectul anxios, indispoziția anxioasă. b) Aspectele intenționale consideră teama ca fiind orientată intențional
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a stărilor depresive, utilizând două criterii incriminate în geneza acestora, și anume: criteriul somatogen și criteriul psihogen. În cazul acesta, se va ține seama, din punct de vedere psihopatologic, de „simptomele cheie”, și anume: inhibiția elanului vital, dispoziția fundamentală depresivă, angoasa. În sensul acesta P. Kielholz distinge trei clase de depresii: 1) Depresiile somatogene: depresiile organice, depresiile simptomatice. 2) Depresiile endogene: depresiile schizofrenice, depresiile ciclice, depresiile periodice, depresiile tardive. 3) Depresiile psihogene: depresiile nevrotice, depresiile de epuizare, depresiile reacționale. Aceste aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interioară a evenimentelor vieții trăite de individ și ulterior „elaborate” sub forma simptomelor nevrotice. Stadiul psihopatologic al nevrozelor pune în evidență o anumită „structură endotimică” complexă în care distingem două aspecte principale: - tristețea vitală sau endotimică, - angoasa vitală sau endotimică. Angoasa este cea care predomină în cazul nevrozelor, pe când tristețea este cea care predomină în cazul depresiilor. Aceste aspecte confirmă natura depresivă a acestei categorii de tulburări nevrotice, pe care le putem eticheta drept echivalențe depresive. 2) Depresia, mascată și echivalentele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confirmă natura depresivă a acestei categorii de tulburări nevrotice, pe care le putem eticheta drept echivalențe depresive. 2) Depresia, mascată și echivalentele depresive Depresia este o formă de extindere a sentimentelor vitale sau endotimice care pot fi înlocuite cu durerea, angoasa sau tristețea. Din aceste considerente trebuie făcută distincția dintre depresia mascată și echivalențele depresive. Aceste aspecte au fost deja discutate mai sus. 3) Simptome neurologice care echivalează depresia S-a constat faptul că un grup particular de echivalențe depresive pot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
convinge cu acest ultim argument (gestul mortal) de justețea ideilor sale. Remarcăm aici o nota de histrionism. 5) Funcția catastrofică: suicidul apare, în acest caz ca un tip de reacție de inadaptare la situațiile vieții, o lipsă de voință, panică, angoasă, o erupție emoțională care scapă controlului individului. 6) Funcția de șantaj: în cazul acesta suicidul este utilizat ca un mijloc de obținere a unor beneficii, avantaje personale, situații favorizante, ca o formă de depășire a unui impas. Trebuie să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
respective. Această concluzie este extrem de importantă în înțelegerea raportului psihosomatic, al subordonării reciproce a sferei somatice de către sfera psihică și invers. Conversiunea somatică ne apare ca o simbolizare a pulsiunilor inconștiente ale libidoului. S. Freud, referindu-se la nevroza de angoasă, constată că majoritatea formelor de manifestare clinică ale acesteia au un caracter pur somatic: vertijuri, grețuri, palpitații, transpirații, diaree, tulburări vasomotorii etc. F. Alexander va face o distincție între simptomele de conversiune isterică și tulburările nevrotice vegetative. În cazul simptomelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se consideră că „stările limită” formează o entitate clinică originală care nu aparține nici nevrozelor și nici psihozelor. Din punct de vedere psihopatologic, „stările-limită” se caracterizează printr-un mare polimorfism în care notăm prezența următoarelor aspecte clinice (Kernberg și Marcelli): angoasa, simptome nevrotice, sindromul depresiv, instabilitatea și impulsivitatea. După D. Widlöcher, „stările-limită” se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: o activitate fantasmatică, o angoasă de anihilare (distrucția coerenței Eului), o organizare haotică a dezvoltării libidinale, tendințe agresive particulare intense. 7) Personalitățile deficitare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic, „stările-limită” se caracterizează printr-un mare polimorfism în care notăm prezența următoarelor aspecte clinice (Kernberg și Marcelli): angoasa, simptome nevrotice, sindromul depresiv, instabilitatea și impulsivitatea. După D. Widlöcher, „stările-limită” se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: o activitate fantasmatică, o angoasă de anihilare (distrucția coerenței Eului), o organizare haotică a dezvoltării libidinale, tendințe agresive particulare intense. 7) Personalitățile deficitare și imature Acestea reunesc acele modele de personalități anormale caracterizate prin diferite grade sau niveluri de nedezvoltare psihică. Elementul caracteristic al acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
referință principalele grupe nosologice, încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de existență pato-biografice care acoperă cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde bolnavilor nevrotici. El
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității, trăire delirant-halucinatorie. Existența acestor bolnavi este izolată, strict circumscrisă la propria lor persoană. Accesul la interioritatea lor este practic imposibil; izolați și bizari ei sunt discordanți în raport cu realitatea logică. 3) Angoasă și disperare Modelul de existență pato-biografică dominat de angoasă și disperare este caracteristic bolnavilor depresivi. Dominați de o dispoziție tristă, pesimismul lor le închide orizontul vieții. Sentimentul și dorința de a trăi se schimbă, diminuează mult sau sunt complet pierdute. Aceste persoane sunt dominate de angoasă, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pato-biografică dominat de angoasă și disperare este caracteristic bolnavilor depresivi. Dominați de o dispoziție tristă, pesimismul lor le închide orizontul vieții. Sentimentul și dorința de a trăi se schimbă, diminuează mult sau sunt complet pierdute. Aceste persoane sunt dominate de angoasă, pe care o trăiesc ca pe o stare de tensiune interioară de care nu se pot elibera. Ideile sunt sărace. Nu văd nici un fel de sens al vieții și nici pentru propria lor persoană. Pesimismul lor se transformă în disperare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de care nu se pot elibera. Ideile sunt sărace. Nu văd nici un fel de sens al vieții și nici pentru propria lor persoană. Pesimismul lor se transformă în disperare. Au sentimentul imobilismului, al pierderii totale a libertății, atât interioare datorită angoasei, cât și exterioare, datorită disperării și inactivității. Nota dominantă a acestui model de existență patologică este pierderea sensului vieții. Acesta va genera idei de suicid, întrucât se corelează cu inutilitatea propriei sale persoane. Viața acestor bolnavi este percepută de ei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de rău. Prima stare o percep ca sănătate, cea de-a doua, ca boală. De boală este legat pericolul și acesta va genera din partea mea întrebări, o stare de neliniște și, în final, o tensiune anxioasă care poate deveni permanentă. Angoasa este teama de pericol. Este tensiunea așteptării sfârșitului. Existența, viața normală, este o viață liberă, întrucât ea nu este amenințată de pericole. Dimpotrivă, viața bolnavului, este o viață închisă, limitată prin prezența pericolului. Aceasta este diferența dintre psihobiografie și pato-biografie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate înțelege raportul firesc cu lumea reală pe care o simte străină, inautentică, ostilă sau chiar direct dăunătoare. În aceste condiții, încep să apară explicații fanteziste cu caracter catastrofic care accentuează și mențin această stare de incertitudine care generează o angoasă colectivă. În fața acestor situații, reacțiile de protest-opoziție nu vor întârzia să apară. Ele se manifestă sub forma unor conduite de refugiu, emigrații către zone (considerate) sigure, acte de suicid, adesea colective, deturnarea culpabilității prin descărcarea agresivității asupra unor grupe (considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
direcțiile, exercitate asupra întregului grup de indivizi. Consecințele acestor factori morbigenetici pentru sănătatea mintală a grupelor sociale este sistematizată de Y. Pelicier în următoarele aspecte: Efortul de adaptare la care sunt supuși individul sau grupele sociale dau naștere la tensiuni, angoase și frustări cărora le cade victimă categoria cea mai fragilă a populației (copiii, tinerii adolescenți, bătrânii, șomerii, emigranții, persoanele cu venituri materiale mici, familiile numeroase, grupele marginale sau minoritare etc.). O societate modernă, cu cât este mai bine organizată, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
într-o lume de iluzii. În locul culturii superioare, care cultivă valorile autentice, se va instaura cultura de masă, o cultură simplificată, vidă de conținut, lipsită de gust, de valoare, supusă fluctuațiilor modei. Această sub-cultură, superficială și exaltată, va genera neliniște, angoasă, nevroză colectivă. Cultura de masă propagă mișcarea, agitația, trepidațiile, suspansul, atacurile, violența, sexualitatea liberă, descărcarea pulsională primară în absența oricărei cenzuri. Ea va genera angoase, fobii, conduite de violență, acte delictuale. În planul gândirii colective se notează proliferarea pseudoștiințelor (ocultism
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gust, de valoare, supusă fluctuațiilor modei. Această sub-cultură, superficială și exaltată, va genera neliniște, angoasă, nevroză colectivă. Cultura de masă propagă mișcarea, agitația, trepidațiile, suspansul, atacurile, violența, sexualitatea liberă, descărcarea pulsională primară în absența oricărei cenzuri. Ea va genera angoase, fobii, conduite de violență, acte delictuale. În planul gândirii colective se notează proliferarea pseudoștiințelor (ocultism, magie, astrologie, bioenergie, radiestezie) care vor mobiliza, într-o manieră de tipul contagiunii psihice, întreaga opinie publică. Este cultivat interesul pentru miraculos, necunoscut, pseudo-descoperiri fantastice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
planul gândirii colective se notează proliferarea pseudoștiințelor (ocultism, magie, astrologie, bioenergie, radiestezie) care vor mobiliza, într-o manieră de tipul contagiunii psihice, întreaga opinie publică. Este cultivat interesul pentru miraculos, necunoscut, pseudo-descoperiri fantastice, imaginare, toate acestea fiind corelate simbolic cu angoasa, pe care caută să o evite într-o manieră sublimată, tocmai apelând la aceste domenii „explicative” ale „pseudoștiințelor”. În sensul acesta, atmosfera opiniei publice pare a fi o vastă panoramă onirică care cuprinde întreaga societate și căreia nu i se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]