167,887 matches
-
puhoi în sala de judecâtă. Era un tip între două vârste, pipernicit, ghebos și cumpătat. Sub nas i se bălăngănea o mustață portocalie. - Onorat public, zise. Eu, și poate și dumneavoastră, am învățat o lecție deosebit de tristă din acest proces. Apărarea a susținut că acuzatul a acționat pentru a salva viața bunicii și până la un punct înțeleg această argumentație. Dar nu pot în ruptul capului să pricep de ce inculpatul i-a pus victimei bolovani în burtă și a aruncat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acceptase rugămintea. Din bucătărie se auzeau niște zgomote - loviturile și hârșâiturile care se auzeau când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după ei până ce dădură colțul pe lângă Clubul Apărării Naționale Botswaneze, domnul J.L.B. Matekoni și cei doi copii se hurducau cu camioneta bătrână pe drumul spre oraș. Suspensiile erau de mult făcute praf și nu puteau fi înlocuite decât cu mare dificultate, fiindcă fabricanții intraseră de-acum în istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba de el sau de mine, pentru că știu bine că n-ai fi ezitat să ne ucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil În timpul nopții, căci pricepuse că omul acela - fiara aceea - Îl domina În toate privințele și se juca cu el cum s-ar fi jucat cu un pui de albatros. Dar ce putea face el În fața unei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de durere cînd sexul ei fu pătruns, sfîșiat și distrus, În carne vie. Apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se uită la ea cu o privire rece și nepăsătoare, absolut dezumanizată. - După cum Îți vei da seama, Începu el, n-am de gînd să las pe nimeni aici ca să le povestească celor care vor veni că mă aflu, lipsit de apărare, Într-o barcă și să vină după mine... Făcu o pauză. Așa că alege Între a ne Însoți sau a Începe să te rogi, fiindcă Înainte de plecare am de gînd să-ți trag un glonț În cap. Ea Îl privi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne poate vedea. E prea departe... - Trebuie să ne vadă. M-auzi? Trebuie să ne vadă, sughiță Niña Carmen. Nu vreau să mor aici. Dumnezeule binecuvîntat! Sfîntă Fecioară a celor lipsiți de apărare! Fă În așa fel Încît să ne vadă... Nu ți-am cerut nimic, niciodată, te implor... Fă ca acest vapor să ne vadă și voi face tot ce-mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în mal era de negîndit. Întîi pentru că trebuia să ajungă cît mai repede la "ai săi", deținea știri noi și de o importanță deosebită, aflase prin oameni de încredere că germanii pregătesc o ofensivă foarte serioasă ca să spargă linia de apărare din Moldova, pentru asta aduseseră forțe noi de pe frontul de la Salonic, acolo lucrurile stăteau prost, Serraill nu putea sau nu mai voia să miște nici un deget și asta le permitea Centralilor să-și concentreze forțele și să încerce o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu doar atît, trebuia să implice Serviciul, depășind limitele de siguranță care asiguraseră pînă acum autonomia, pacea, liniștea și buna funcționare a lui. Era nevoit ca din cauza unui principiu al său democrația cu orice preț, chiar folosind metode autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea că se petrece ceva. Și acel ceva era în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită, euforică, nedreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai Serviciului, poate chiar toți, dacă nu-l luai în seamă pe George Stan, cel care umbla cu pistolul la piept ziua și noaptea, Mihai Mihail trecuse prin multe; încăierări, urmăriri, fusese rănit, se spunea că și omorîse, în legitimă apărare, desigur, pe scurt era un om de acțiune nu doar intelectuală, ci și fizică. Își păstrase la vîrsta lui o carură atletică, mișcările erau precise și nu purta ochelari. Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
formă pentru a putea încăpea în regulile și tiparele născocite de el. Că voia acest lucru o dovedea chiar primul gînd recensământul, numărarea a tot și a toate. Atunci cînd știi totul despre ceva, acel ceva este lipsit de orice apărare, de orice mister, e umilit, cîntărit, apreciat, poți să-l pui în saci, să-l torni în butoaie, poți face orice, nu va protesta pentru că nu mai are nimic de apărat. Cunoștea bine lucrul ăsta încă de la școala de gradați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru că nu mai are nimic de apărat. Cunoștea bine lucrul ăsta încă de la școala de gradați. La început fusese un infern. Era buimăcit, indignat, umilit, furios, îngenuncheat, toate la un loc, iar realitatea era limpede, nu putea face nimic în apărarea sa, pentru păstrarea cît de cît a ceea ce era numai el, Radul Popianu. Primul ordin pe care l-a primit de cum a intrat acolo a fost să se dezbrace gol pușcă, nu era singur, ci o întreagă companie, două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inspecția a executat-o chiar comandantul școlii, care și-a făcut apariția în uniformă de gală, cu stilet regulamentar la centură. Atunci, nu doar el, atunci, toți cei două sute s-au simțit niște ființe mizerabile, niște viermi, lipsiți de orice apărare a propriei persoane. Erau toți o apă și un pămînt. După această primă inspecție, comandantul, un colonel destul de tînăr pentru gradul său, a ținut să-i privească pe fiecare în drept în ochi, iar în privirea lui știa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tăceți, crezând că lumea nu va lua În serios minciuna care se răspândește pe seama dumneavoastră - și, să nu uităm, pe calea tiparului -, ori, indignați, răspundeți la calomnie. În primul caz, se va afirma: tace fiindcă nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, când se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum ascultase în tăcere, dintr-un colț al imensei încăperi. Ce-o să se-ntâmple dacă se-ntorc și ne-atacă din nou? — O să fim nimiciți, răspunse RoonuíRoonuí fără ocolișuri. Un pret cam mare pentru onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în momentul în care cei mai buni războinici ai noștri pornesc într-o lungă călătorie. Făcu o scurtă pauză. Trebuie să ne purtăm ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, căci nimeni nu trebuie să afle că o să rămânem fără apărare. — Am auzit că bătrânul Traqui nu mai e-n toate mințile, propuse kahuna, fără prea multa convingere. — Doi dintre fiii lui vor lua parte la expediție, răspunse Roonuí-Roonuí cu tonul lui acru dintotdeauna. Cu ce simțăminte s-ar îmbarcă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de viteză noastră superioară și să încercăm să le găsim insula, înainte de întoarcerea lor. Se uită la toți cei de față, încercând să evalueze efectul cuvintelor lui. Dacă nu e foarte mare, atunci trebuie să fie aproape complet lipsită de apărare, întrucat cei mai buni războinici se află la bordul navelor. În acest caz, am putea deveni stăpâni pe situație și ne-am crea o poziție de pe care să putem negocia. Le-am oferi femeile lor în schimbul ălor noastre. Se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dialog cu localnicii, care vorbeau un dialect încâlcit și se arătau extrem de suspicioși față de oricine s-ar fi apropiat de insula lor. Aveau și de ce, căci nu depășeau o sută de persoane, cu tot cu bătrâni și copii. Așadar, capacitatea lor de apărare în fața unui atac era aproape nulă și, după cum aveau să se convingă mai tarziu oamenii de pe Marara, aceste atacuri aveau loc destul de frecvent. Bieții băștinași din Jailali - căci așa afirmau că se numește insula lor - nu puteau decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Poate că o fac din același motiv pentru care noi nu vrem să se știe că suntem din Bora Bora, răspunse Miti Matái. Insula lor sau steaua lor, dacă într-adevăr vin de pe o stea, trebuie sa fi rămas fără apărare și nu vor să afle și alții unde se gaseste. Cine ar putea să urce până la o stea, dacă chiar trăiesc pe una din ele? întreba Omul-Memorie. Sau cine ar putea visa să ajungă la o insulă atât de îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strecurase, profitând de întuneric, înotase în liniște până lângă navă, după care nu făcuse altceva decât să ridice mâna și să-i taie gâtul victimei care se găsea cel mai aproape, fără să țină seama că era o femeie fără apărare. Prima reacție a lui Roonuí-Roonuí fu să taie în același fel capetele a trei prizonieri și să le arunce cadavrele în pădure. Miti Matái trebui să-și folosească toată priceperea ca să-i explice celui mai în vârstă dintre prizonieri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
binelea, spune Directoarea Tăgadă, mori făcându-ți încă speranțe. Că ai făcut lumea puțin mai bună. Și că poate, poate că moartea ta e ultima. Exod O poveste de Directoarea Tăgadă Să ne înțelegem. Nimeni de-aici nu-i ia apărarea Corei. Cu vreo doi ani în urmă a fost singura dată când s-a întâmplat ceva asemănător. În fiecare primăvară și toamnă toți angajații agenției locale urmează un curs care să le reîmprospăteze cunoștințele despre respirația gură la gură. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei ca o plesnitură de bici. I se oprise inima în loc. Se așteptase ca pământul să se surpe și învățătoarea să cadă înăuntru, cu picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și de multe ori Teodor cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dimineață că-i cere mamei două pachețele cu mâncare. La întrebarea ei, răspunse că unul este pentru colegul de bancă. Astfel, mâncându-și împreună gustarea, Teodor îi deveni un prieten credincios. Dacă o supăra cineva, Vându îi sărea imediat în apărare. Când Sanda venea la școală, băiatul îi ieșea în întâmpinare râzând și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau capul. Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
locul în care te-ai născut era sinonimă cu iubirea pentru părintele pe care ți-l sortise Dumnezeu. Pe micul ecran, apăreau și dispăreau tot felul de chipuri. Se rosteau cuvinte peste cuvinte. Se făceau și se desfăceau fronturi de apărare națională. Se punea țara la cale, în dispute interminabile și printre picături, noii oameni politici erau atacați de parașutiști, de teroriști ieșiți din catacombe ori de alte bâzdâgănii, nu se știe de pe unde aterizate. Între timp, fosta Republică Socialistă România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
va șterge păcatele. Luana se înroși de nervi. Îi ceru să părăsească încăperea, până nu face un gest necugetat. Întorcând capul, când la unul, când la altul, ca la o partidă de tenis, Cordel ameți. Începu să urle isterică, luând apărarea bărbatului, învinuind-o pe fată că abia sosise în fabrică și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]