9,963 matches
-
Plumb de iarnă). Această întrebare, „... dar ce mai aștept?” este tocmai răspunsul la ars poetica sa, poezia „Plumb” și „Lacustră”. Poeme ale unui nefiind din care eul desprins observă sosirea începutului și geme sub greutatea materială a plumbului, care îi apasă egoul înțepenit în siciriul teluricului în care deus își vede în descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt a dat mișcare trupului pe pământ, conștiința inteligentă, pe care o ridică spre arcul
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
bună... Până vin căldurile, Când mai scad facturile, Grijile se tot adună Zi de zi, lună de lună... Frigu-n oase nu ne lasă... Fel și fel de-nștiințări Despre biruri, taxe, dări Ne sosesc în plic acasă; Mari necazuri ne-apasă... Niciun mugur, nicio muscă... N-au sosit nici berzele, Noi murați ca verzele; Frigul, ploaia ne ofuscă, Fiscul, băncile ne bruscă... Toate relele ne-asaltă Și tu-mi ceri iar să te cer De nevastă...?! Eu disper De nevoi, una
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului De inimă ți-e tristă și ochi-ți stau să plângă, deschide ochiul minții și lasă-l să privească la clipe fericite ce le-ai avut în viață. Alungă-atunci tristețea Ce-a care greu te apasă, si râzi de fericire nu irosi o zi, e-un dar e viața ta. Iar viața e un dar frumosul dar Divin păstrează-l cu tărie traiește-n armonie chiar dacă uneori ea ți se pare-un chin. Trăiește asta viața transmite
O CLIPA de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357759_a_359088]
-
această realitate ... PUNCTUL CRITIC Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împro șcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
medicina .. După dicție și fizionomie, tânărul trebuie că este grec. I se permite să vină aproape de cardiac, se lasă în genunchi, vâră degetele între maxilarele victimei atacului, îi scoate proteza și începe să-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic și insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
imminent care șterge orice imperfecțiune și orice prihană. Universul ei este alcătuit din ninsori molcome, “bucurii deslușite pe firul poveștii”, lampagii, o candelă veche, cortegii de frunze, un “curcubeu într-un pumn de copil”, tânguiri de clopot, un înger care apasă pe clapa tăcerii, “gândul într-un pumn de țărână” dar și “sămânță de viață” - atât de așteptată. Apar personaje emblematice: fântânarul, omul cu lira, magul în stele și lună. Toate acestea, “ Dincolo de înțelesuri când Dumnezeu veghează”, pe când poeta spune: “semnez
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
cântec este viața și este povestea, dansul vieții, dansul devastării sufletești, dansul dragostei săltate în povestea din suflet. Speranța, ca un mâner la gura prăpastiei e surclasată de risipirea în „dulcele chin” al zborului prin „tot Parisul”! Cât de profund apasă în însingurare și intimitate cântecul acesta al sentimentalei Indila, ca aliat alinător celei ce nu mai are de partea sa decât vântul și ploaia, ziua și noaptea, chinul și dansul! Când vor să cadă, în primele zile din decembrie (2014
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
atunci o voce, era a femeii în pardesiu care se întorcea, venea într-un suflet, agitându-și energic una din mâini, ajunsese lângă noi abia trăgându-și respirația. Naiba să le ia de taximetre ... , nu e niciun șofer acolo, rostise apăsându-și pieptul. Nu pot suporta ceața, explicase, sunt puțin astmatică ... Nu mă luați și pe mine până în centru? se adresase apoi vizitiului, care se ridicase de pe capră pentru a mă dota cu pătura promisă. Îmi pare rău, se scuzase el
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
trecerea într-o altă dimensiune spirituală (numai noi cei aleși!), glaciațiunea sau inversul ei, banalii supervulcani, seceta, ori, la alegere, inundația globală, un virus nedeclarat la vamă, un savant nebun ofticat pe șeful de laborator ori o blondă tâmpită care apasă pe butonul nuclear crezând că e room-service. Se specifica foarte ferm că nu vor scăpa nici popoarele care au alt calendar, sau alte credințe întrucât, se știe precis, Dumnezeu lucrează numai și numai după calendarul creștin, cel de la Vatican. Omenirea
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
Septicemia, carcatița uriașă, își întinsese brațele, încet și sigur, dar sunt șanse de a se arde și retrage. Stele uriașe se prăbușesc în scântei albastre printr-o lume de fum. Undeva, unde și-a zbura este altceva, o voce-i apasă puternic timpanele în care aude urlete: - Nu pleca. De sus ninge cu rugină. Roșul arderii îi frige cu gheață șira măduvei. Greutatea lumii acesteia, s-a așezat pe pieptul ei. O stâncă neagră cu o gură uriașă țipă cu ochi
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
se auzea / din osul cerului; “cu sufletul pe buze / primăvara și un miel rătăcit / la piciorul crucii așteaptă”, “păstoresc liniștea / fără să găsesc pășunea / învăț muțenia bobului de grâu / știu transferul luminii se face / înghițind un anotimp de întuneric; “mă apasă cununa de spini / resemnată / duc stigmatul de a fi”; ș.a. În oglinda de sine, poeta se privește atent și caută să se recunoască: “caut un nume zilei de mâine: copil desculț în lumea de cuvinte / cu inima de mână rătăcesc
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Își apropie gura de buzele fetei pentru o respirație gură la gură. Chiar și în acele tragice momente nu a putut să nu simtă mirosul deosebit al rujului de pe buzele tinerei, ca și parfumul plăcut ce-l împrăștia în jurul său. Apăsă pieptul victimei cum văzu-se la televizor, și începu să-i facă masaj cardiac extern să-l pună dacă era oprit în mișcare, repetând respirația directă. Simți pulsul slab deci mai erau speranțe ca fata să scape cu viață din
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
deget înmuiat în tuș și apăsat cu forța de milițian pe hârtie. Tata nu era analfabet ca să semneze cu degetul, avea cinci clase și era epitropul bisericii, deci avea și cunoștințe de contabilitate. L-au forțat autoritățile de atunci să apese degetul murdărit cu tuș, peste hârtia deja completată. Acestea sunt pățaniile familiei mele, în vremuri de mult trecute, dar niciodată uitate. Dacă încă îmi mai amintesc de acele momente petrecute în vremea copilăriei mele, se dovedește că nu sunt pe
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > NU PLÂNGE... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1236 din 20 mai 2014 Toate Articolele Autorului Atunci cand noaptea în zi se preface Iar gândul te apasă... întristat, Când somnul de la tine mereu pleacă Spre un tărâm foarte-ndepărtat, Puterea când simți, că te părăsește, Iar gând la tinerețe, lacrima-ți aduce, Deschide fereastră din sufletul curat Adieri de... aripi tristețea să-ți alunge! Toți simțim odată
NU PLÂNGE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344646_a_345975]
-
de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-au înfipt în pieptul meu, împingând cu forță, apoi rezistența a scăzut în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
Labiș trăiesc ascunși în lacrima neputinței tale... 01 Aprilie 2011 În umbra amintirilor Adăpostit sub umbra amintirilor mă aplec să îți sărut o stea lunecândă prin ochii tăi. Scormonesc în lumina pământului și-n pasul molcom al vântului, dar toate apasă pe cerul din mine, și florile și zumzetul de albine, ci numai umbra ta spirală de fum se strecoară prin breșa unui haotic drum. Mireasma ta, iubito, și nectarul din mine așteaptă pe taraba unui târg de suspine, fără promoții
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu apăsam cu furie, tot mai tare, pentru ca nimic să nu mai rămână neexplorat din întunericul miraculos și dădător de viață al iubitei mele soții. Deja, în cele aproape două luni de când eram căsătoriți, fiind fiecare la început de viață sexuală, ne-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
ar putea ca unul neavizat să creadă că-mi ponegresc țara, da’ ăsta e crudul adevăr... Suntem săraci și bolnavi. -Ai cheie sau sunăm să ne deschidă ? -Am, da’ e o idée să sunăm...Îi avertizăm într-un fel... Elena apasă prelung pe sonerie. Se aude “Imediat” și Radu deschide intrând în joc... -Nu puteați să mai stați... De parc-ați fost la Paris... -Să știi că da...Să nu nu mai recunosc Zăvoiul...Au dreptate oamenii că-l regretă pe
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > CUM SĂ DEVENIM NEMURITORI Autor: Dalelina John Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Mergând dimineață în treburile mele mă uitam peste câmpurile din vecinătatea orașului.Frumusetea dimineții târzii apasă deasupra lanurilor alternante de floarea soarelui și porumb.Totul ars și uscat.În condiții normale ar fi trebui să mă gândesc la secetă, sărăcie și insecuritate. Dar totul se raporta la manifestarea vieții.Păsările cerului migrează, animalele se adaptează în
CUM SĂ DEVENIM NEMURITORI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358817_a_360146]
-
Înspre groapa leilor situată în partea de nord/ A vieții retezate atât de brutal"... Valeriu Bârgău face din imaginație un mod de conturare a interiorității. Realitatea devine "minerală" atunci când: Mașina cursă de noapte prin imperiul de cenușă/ al nopții/ cineva apasă butonul soneriei așteptând să cadă/ O duzină de stele/ Din trupul lucios al cerului". În prezentul volum o percepție acută a interiorității face ca proiectarea metodică a trăirilor să se reverse într-un discurs linear și persuasiv. Revelația provine din
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CÂND NINGE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului De-atâtea toamne mă-ntâlnesc cu tine Ce gânduri am și ce nevoi m-apasă, Pun zbor în aripi și nespus îmi vine S-adun tot cerul pe tavan în casă. Când ninge îți voi aduce fluturi reci mă voi topi în iatacul tău de cald, și tainic prin iubire de o să-mi treci îți
CÂND NINGE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358979_a_360308]
-
tine, / Mai las-o, om -frate, mai las-o, vecine, / Căci numai lumina rămâne din noi, / Un fel de silabă, un fel de altoi - // Mai lasă lumina să treacă prin casă, / Doar ea nu ne-apleacă, doar ea nu ne-apasă, / Mai lasă lumina să treacă pârleazul / Spre lazul pe care n-ajunge necazul - // Mai lasă lumina să guste, ea, buna, / Din viețile noastre, trăite ca una, / Mai lasă lumina, cu palmă de pască, / Să ne mai mângâie, să ne cântărească
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
vine. Plecat-am toți prin zări și mări departe Orbiți de izul domnului cu pălărie, Orbiți de-a ști și a ceti din carte Uitat-am timp trecut și dorul nost-de glie. Anii s-au scurs, dar dorul greu m-apasă Hrănindu-mi amintiri ce răscolesc, Un dor flămând îmi cheamă trup acasă Acel meleag, un colț de rai lumesc. Cu turme behăind pe creste nalte, Cirezi întinse-n lung de văi cu ropot, Clopotnița ce veșnic vrea să salte Frumoase
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
2012 Toate Articolele Autorului Am tot uitat cum timpul se oprește, în agonia vieții prin trecere se-neacă, un semn adus din lună, abluțiune, dacă, apare o solie adusă de Stăpân. Carnagiu de minute, secundele adorm, pe somnul ce ne-apasă, în viața de artist minunea nu se vinde, apare în loc trist oceanul se revoltă în aer se cern ape. Sunt supărat și te lovesc mânie, cu ura încleștată în dinți de măcelar scrâșnesc și freamăt, trec peste amar până și
MĂRUL INTERZIS de PETRU JIPA în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359054_a_360383]
-
întreabă ,,Ce-i viața?’’:,,Dar sunt atâtea întrebări fără răspuns/ Că oamenilor nu le-a fost de-ajuns/ Atât amar de vreme să-nțeleagă/ Ce e cu ei, cu viața lor întreagă./ Și întrebări din întrebări se nasc/ Și ne apasă ca un magic teasc:/ De ce-i așa și nu pe dos ?/ De ce-a murit, precum un miel, Cristos?/ Ce-a fost întâi: Soarele sau Pământul,/ Lumea asta sau Cuvântul?/ A spus cândva în vers poetul/ Și tot nu i-
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]