8,321 matches
-
efort creator minim, de Doru Zaharia, Const. Avădanei, Ruxandra Bucescu. Emil Coșeru (Val) schițează un portret cinic al lașității profitoare. Florin Mircea îl poartă cu siguranță pe liderul vecinilor agresori între o amabilitate trucată și o violență conținută, jocul dintre aparența și esența personajului fiind speculat cu inteligență de actor. Îl secondează, în aceeași manieră grotescă, Liviu Manoliu al doilea vecin. Un personaj foarte prezent în spectacol, susținîndu-i ritmul, mai ales în prima parte, este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
adevărat domn. Jovial și cald, induce bună dispoziție, activează un bun și necesar umor. Este precis, punctual, atent la detalii. Echilibrat și generos prin gesturi și păreri, te face să percepi o altă dimensiune a lucrurilor, să vezi lumea dincolo de aparența ei, să reevaluezi situațiile cu o altă măsură, să pui În cumpănă ceea ce credeai ca fiind Întemeiat până la un moment dat. Are uneori și excese de sinceritate, ceea ce mă face să mă simt prost; mai ales că și eu mă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Paris, Fang Wen, a primit vizita neașteptată a generalului american Vernon Walter, care i-a înmânat, un mesaj, fără știrea C.I.A. și Taiwan-ului. La scurt timp, Kissinger, s-a întâlnit în capitala franceză cu ambasadorul chinez, Huang Zhen, în aparență, pe probleme legate de războiul din Indochina, dar, în realitate, pe chestiuni de fond, legate de pregătirea vizitei în China. La 8 decembrie 1970, Zhou Enlai, a folosit din nou canalul pakistanez și i-a transmis președintelui Nixon disponibilitatea părții
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
lui Darius. Marea majoritate a suveranilor lumii, numeroși șefi de stat și de guvern au luat parte la ceremoniile fastuoase ocazionate de acest eveniment. S-a contat de către organizatori și de familia regală a Iranului să se demonstreze, contrar tuturor aparențelor, viabilitatea monarhiei și tendințele de a aduce țara pe drumul progresului. Toți participanții au părăsit festivitățile primind ca amintire portretul șahului țesut în covor de artiștii azeri. Pentru posteritate, a rămas însă un cadou mult mai important, cu o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
la mână" de mai multe ori, până când rămâneau în discuție paragrafele sau problemele cele mai dificile asupra cărora se concentrau eforturile. Unele poziții erau ireconciliabile. Acestea rămâneau să fie soluționate ultimele. Fiecare parte știa că, din motive de salvare a aparenței, pentru ca Tratatul să nu apară ca având fisuri și să sublinieze că "lumea socialistă este monolit", în final se va găsi o soluție. Fie și prin renunțarea uneia din părți la textul propus ("in case of doubt take it out
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
spunea sau afla. Ne-am repliat reciproc și totul a ieșit bine până la sfârșit. Am constatat atunci "pe viu", cât de necesare sunt pregătirea de specialitate și experiența pe scurt profesionalismul în diplomație, care implică mult discernământ între realitate și aparențe, între adevăr și neadevăr, capacitate de evaluare a situațiilor pentru a nu fi indus în eroare de fațadă. I-am purtat o simpatie deosebită pentru sinceritatea, uneori naivă, pe care o afișa și am regretat mult când s-a stins
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
adoptarea de măsuri efective de dezangajare militară și de dezarmare pe continentul european; desființarea neîntârziată și simultană a blocurilor militare opuse.8 Observatorii atenți și analiștii versați în problemele dezarmării și controlului armamentelor au putut remarca fără dificultate că, dincolo de aparențe, propunerile avansate de România vizau în special Uniunea Sovietică și Organizația Tratatului de la Varșovia, deși ele se adresau și Statelor Unite și celorlalte puteri occidentale, inclusiv Alianței N.A.T.O. Un aspect ce merită o mențiune aparte, care nu a fost probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un imbold de independență care ar putea întrece toate prevederile.."; presa norvegiană afirma că "România va avea un loc special în cadrul CSCE, inițiativele sale putând polariza interesul multora, în special al țărilor mici și mijlocii"; presa britanică sublinia că "în ciuda aparenței procedurale a chestiunilor ridicate de delegația română, ele au, în fond, profunde semnificații politice, de principiu, și vor putea fi folosite drept precedente cu prilejul conferinței propriu-zise"; ziarele grecești scriau că "România a obținut deplină egalitate la conferința europeană", iar
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
al TF1, cel mai puternic canal TV din Franța, funcția principală (latentă) a programelor de televiziune (în special comerciale) este de a „pregăti creiere disponibile pentru publicitate”. O formulare care exprimă un adevăr susținut științific, deși aparent paradoxal: doar în aparență televiziunea „vinde programe audiențelor”, căci în realitate ea livrează audiențe publicitarilor și societăților comerciale. Aceasta explică tendințe spre universalizarea modelului publicitar (modelul clip) în ansamblul programelor TV precum și orientarea tot mai accentuată spre atragerea copiilor în consumul de TV prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
care nu sunt decât „măști” ale unor principii ori forțe cosmice. Dacă Miorița se caracterizează prin lirism și concentrare metaforică, poemul Meșterul Manole (1968) pare mai apropiat de specia dramatică, prin existența unor forțe antagonice care susțin acțiunea (D. Micu). Aparență dramatică și miez tragic, căci, în esență, conflictul purcede dintr-o fatalitate ontologică: omul este disputat concomitent de „cer” și de „pământ”, de Biserică și de Femeie, de dragostea spirituală și de dragostea trupească. Alegerea, absolut necesară unei iubiri-creații autentice
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
Întoarcerea fiului risipitor) (1993), scrisă în 1952, urmărește semnificațiile parabolei biblice a fiului risipitor, tema salvării, a împăcării cu Tatăl și a sacrificiului regenerator. Romanul exotic Străinii din Kipukua (1979) și volumul de nuvele Amintirile peregrinului apter (1990), ce împrumută aparența unui roman memorialistic, aparțin fără îndoială tradiției prozei fantastice românești. Concepția asupra fantasticului s-ar distinge, în cazul lui A., prin imaginarea unui univers dublu articulat ori cu două fețe: „realul” și „miraculosul”, trecutul și prezentul, mitul - basmul hawaiian ori
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
non-umanul. În Verde Aixa (1976), peisajul central al romanului este ocupat, după modelul lui Stanislaw Lem din Solaris, de o planetă vie care îi extermină pe rând pe membrii expediției colonizatoare, substituindu-i prin simulacre de natură vegetală ce păstrează aparența superficială a umanului. Romanul Țărmul interzis (1972) rescrie (pe urmele unui Robert Silverberg) tema de largă răspândire a hoților de trupuri care preiau controlul asupra carcaselor biologice ale altora, parazitându-le conștiința și emoțiile. Pe pretexte mai mult sau mai
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
fermecată se apropie de canoanele prozei poetice simboliste. Ultimele două cărți, Triumful vieții (1912) și Steluța (1913), cuprind de asemenea „fantazii” și portrete, unele remarcabile ca putere de pătrundere și de plasticizare. A. a tradus multă poezie, criteriul fiind, în ciuda aparențelor, al afinității. Heine, Lenau, Friedrich Rückert stau alături de Goethe, André Chénier, Hugo, Théophile Gautier și Leconte de Lisle sau de Jean Moréas, Verhaeren, Francis Jammes ș.a., de lirica de dragoste din folclorul spaniol, italian și grecesc. Simbolist, în fond, D.
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
cu ordinea și clivajele din les Anciens Régimes, fondate pe privilegii ancestrale și statuare, sfârșitul veacului al XVIII-lea pregătește castele unui nou tip care, asimilând vechile valori, le subordonează noilor principii: meritul personal, o aristocrație a spiritului și a aparenței”1. Pentru a Înțelege În profunzime ce se Întâmplă de fapt cu nobilimea europeană Între 1720 și 1770, În miezul lui 1789, dar mai ales după aceea (În următoarele cinci-șase decenii), cum se produce „mărirea și decăderea” unei clase, dramatica
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux, voluptate, dar nici pe departe atâta calm cât ar Întrezări peste ani poetul, din simplul motiv că acești antemergători ai dandysmului, Muscadinii, au, dincolo de aparențe, o ciudată cruzime, nici ea străină de spiritul dandy. Iată-l pe Charles Nodier, cel din Souvenirs, portraits et épisodes, amintindu-și-i: „Când detestabila politețe a viciului Îi Împrumută ferocității lustrul său, aceasta din urmă Îmi pare și mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poate lămuri până la capăt gloria cuiva care, În condiții similare, „ar fi devenit un alt Falstaff. Cel mai ilustru dintre dandy avea, cu siguranță, un farmec cu totul special, din păcate greu de perceput În zilele noastre. Paradoxal, chiar această aparență strălucitoare, enigmatică și contradictorie a stârnit cele mai surprinzătoare interpretări și a stat la originea mitului. Ambiguitatea sa de fond a făcut din Brummell o neașteptată vedetă”1. Întâi, pentru că Brummell nu e ceea ce se cheamă Îndeobște o inteligență eclatantă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că, la vederea salonului, dezinvolt, cu un amestec de insolență și gust rafinat, Oscar Wilde s-ar fi răsucit pe tocuri și le-ar fi aruncat În față celor din familia Proust: „Ce urât e la voi!”. Chiar dacă, după toate aparențele, Marcel nu Îl simpatizează, tragicul destin al lui Wilde Îl va marca puternic. Asta dacă ar fi să dăm crezare zvonului scandalos care circulă În epocă: Între cei doi s-ar fi desfășurat, nu cu multă vreme Înaintea morții lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
piesă prețioasă, un fotoliu Louis XIII, cu armele cavalerului d’Aurevilly, trădează aceeași „nobilă sărăcie” trăită timp de peste 30 de ani. Când Îl observă trecând, ca un „copil bătrân”, prin grădina Luxembourg, Anatole France e emoționat de aerul său cu „aparențe de fanfaron”, și totuși plin de disticție. Barbey i se pare un „monument al Parisului”, extrem de prețios pentru istoria Franței. Tipărit În ambele ediții Într-un tiraj simbolic, de lux, volumul despre George Brummell nu are nici pe departe ecoul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prin urmare, o doctrină sau cuvintele lui Baudelaire descriu doar o frumoasă figură de stil? Zecile, ba chiar sutele de pagini ce i-au fost dedicate par să cadă de acord. Pentru unii - doctrină a diferenței, pentru alții- doctrină a aparenței sau a suprafeței, dandysmul nu scapă nici altor definiri, care sugerează (când științific, când poetic) caracterul său de sistem. Iată-l numit, fie și În trecere, „doctrină a specularității”, dar și „doctrină a revoltei”, „a efemerului”, „a vanității”. Numai că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Își păstrează distanța față de produsele „de serie”, uniformizatoare, chiar riscând să rămână singur. Dar această Întreagă problemă „de fond” e pusă În scenă, ca un adevărat spectacol, În fața oglinzii (la propriu și la figurat), uzând de principiile unei doctrine a aparenței (o estetică) și nu mai puțin de o strategie și tactică. Spre a se apropia, În final, de utopie. Sau spre a o rata. În spațiul specular se joacă Întreaga viață (dar și moarte) a unui dandy. Fie că uneori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
specularitatea și spectacularul au mult mai multe În comun decât o simplă etimologie. A trăi și a muri În fața oglinzii, agățat, „prins” definitiv și total În capcana suprafeței reflectante, În apa Înșelătoare a unei imagini fără densitate, Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului - iată marele proiect al dandysmului. Îl formulează memorabil Baudelaire, lapidar, fără Înfiorare: „A trăi și a dormi În fața unei oglinzi”. Narcis modern, Îndrăgostit de propria-i imagine, dandy-ul idolatrizează forma, suprafața - program predilect al tuturor estetismelor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se lasă interpretat și ca proiect spiritual (fie că aderăm sau nu la principiile lui). Apoi, Într-un al doilea rând, dacă acceptăm că dandysmul e una dintre formele de manifestare a modernității, atunci și În cadrul său dihotomiile tradiției metafizice (aparență/ esență, exterior/interior, unu/multiplu, suflet/trup) sunt neutralizate, ba chiar abolite 1. Am avut prilejul să scriem despre toate acestea comentând Logica sensului a lui Gilles Deleuze, mai exact, poziția sa atunci când analizează paradoxul oglinzii la Lewis Carroll 1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și Rilke. De la André Gide, care Îl transformă Într-o „autobiografie poetică” În Le Traîté du Narcisse, la Paul Valéry, pentru care „mitul lui Narcis nu a Încetat să reprezinte relația fragilă ce unește provizoriu conștiința și trupul, sinele și aparența sa”2. Până când, În modernismul interbelic și În tot ce va urma după aceea, oglinda să Îi apară lui Narcis cel mai adesea ca o suprafață vidă care nu mai reflectă nimic. Numai că, citită arhetipal, mitico-simbolic, povestea lui Narcis
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
geloziei, invidiei, avariției și urii). Așadar, vanitatea ca viciu: Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție de faptul că Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl fac să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama decât, cel mult, de felul În care este judecat de alții, vanitatea Îl duce cu ușurință la pierderea contactului cu realitatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tablou dintre cele mai complexe. Să facem o Încercare. Iată doar câteva dintre reperele-referințe În raport cu care identologii au convenit că s-ar putea defini o identitate individuală. Referințele materiale: posesiile (nume, teritoriu, locuire, vestimentație etc.), potențialitățile (putere economică, financiară, intelectuală), aparențele fizice (trăsături morfologice, semne distinctive etc.); referințele istorice: originile (acte de naștere, numire, filiație, mituri ale genezei proprii etc.), evenimentele marcante (influențe, transformări, rupturi, traumatisme etc.); referințele psihoculturale: sistemul cultural (premise, coduri, ideologie, valori structurate În sistem, expresii-produse artistice etc.
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]