16,557 matches
-
crearea unei mari religii universale unitare, a unui „templu universal”, a unei sinteze a religiilor, soluție apreciată de alții ca „deloc fericită” (vezi și Achimescu, 2002, p. 20). Altă rezolvare a problemei se pare că este ateismul sau lipsa de apartenență la vreo credință religioasă. Aprige dezbateri a suscitat „suprasolicitarea ateistă” a secolelor trecute, care ar fi fost rodul unei reacții de rezistență și opoziție a populației (Bădulescu, 2001, p. 15). În acest sens, celebra afirmație a lui André Malraux „Secolul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trupul, disperarea, iertarea, rugăciunea, lucrarea, taina, lumina, izvorul, sufletul, mintea, flacăra etc.; - expresii specifice: „oamenii zidiți după chipul Său”, „cerurile și pământul”, „iubirea (...) este neîncetată față de lume și față de oameni”, „viața veșnică”, „dădătorul de viață”, „sarea pământului” etc. - inducerea credinței apartenenței la o elită, a celor aleși sau salvați, de unde legitimitatea lor și siguranța de sine: „Noi suntem cei puri și, în consecință, cei mai buni”; - îndemnuri mobilizatoare: Cine guvernează în realitate Lumea?”, „Împotriviți-vă spiritelor rele!”, „Acești conducători mondiali răi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pornesc cu ideea „saturării” unei zone cu biserici corelativ cu analiza zonelor „unde trebuie înființate biserici noi”, a numărului de biserici („Câte biserici sunt necesare?”). Se analizează impactul mărimii bisericii la numărul de locuitori, distribuția pe grupe etnice, culturale, de apartenență religioasă (pentru desemnarea cărora se folosește deseori sintagma „...se declară de religie...”) etc. Apoi se studiază „ce mai este de făcut” în diferitele zone geografice pentru a atinge obiectivul saturării. Datele sunt centralizate în publicații cu circuit închis. Aceste demersuri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
jalnica așezare lăuntrică” (Vlachos, 1998, p. 169). Aceste opinii trebuie interpretate cu prudență, deoarece, pe de o parte, ele sunt încărcate de credințe religioase, iar pe de altă parte, nu trebuie să confundăm părerile individuale cu cele ale bisericilor de apartenență. 10. În loc de concluzii Probabil că demersurile colaborative ar presupune intensificarea relațiilor, sporirea interesului pentru cunoașterea omului sub raportul valorilor sale religioase de către scientiștii sufletului și a structurilor sale psihice de către teologi. Acestea constituie un pas important în abordarea interdisciplinară a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de-a doua zi a conferinței, participanții au fost împărțiți pe forumuri tematice, fiecare delegație având cel puțin un reprezentant în fiecare forum, ceea ce a asigurat eterogenitatea culturală a grupurilor, apariția unei „identități contextuale” și a unui sentiment corelativ de apartenență. Acest proces a rezumat într-un fel chiar de ideea de identitate europeană: o identitate supraadăugată, care nu intră în conflict, ci, din contră, îmbogățește identitatea de bază, națională, putând deseori să constituie chiar cadrul de valorificare a acesteia. Chiar
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dar câte un balon iar coronița de hartie a contribuit la crearea unei atmosfere deosebite în jurul evenimentului. Al Treilea Principiu ” Copilul va avea dreptul la un nume și la o naționalitate.” Pentru înțelegerea importanței, identității individuale și a dreptului de apartenență la o patrie, am stimulat copiii în a se recunoaște că persoana cu calități specifice și care au vizat cele două elemente ale identității legaledreptul la un nume și cetățeniecum ar fi: jocuri didactice ,, Cine este? Cine este? O persoană
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
a vieții lor intime, private și familiale(art. 22); • să depună singuri plângeri referitoare la încălcarea drepturilor lor fundamentale(art. 29, alin. 1); • copilul aparținând unei minorități naționale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viața culturală proprie, la declararea apartenenței sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membri ai comunității din care face parte (art. 27.1); • la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere încuviințarea instanței
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
scriitoricești vest-europene curente fuseseră și În România prelucrate temeinic și original”. În argumentația sa, autoarea precizează că, pentru grupul de la Madrid, respingerea teoriilor modernității era motivată prin „propria viziune asupra lumii, și anume printr-o mentalitate creștin-ortodoxă profund Înrădăcinată În apartenența la cercurile politice conservatoare, respectiv la organizațiile profasciste”. Cu alte cuvinte, autoarea susține de fapt că pentru aceștia nu a existat o ruptură radicală față de perioada interbelică din România și că aceste două direcții s-a desfășurat Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În străinătate - ne informează același autor - a cunoscut o nouă intensificare, 4.372 imigranți din România stabilindu-se În această țară În baza unor permise speciale eliberate de Departamentul imigrării și colonizării”. În anii ’25-1930, cifrele emigrației române, indiferent de apartenența etnică, au variat Între 1.019 (1925) și 5.873 (1928) de persoane, pentru ca, Între 1932 și 1939, emigrația din această țară să se reducă la 1.532 de indivizi, dintre care numai 34 erau români. În 1928, Aureliu Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ai regimului, noi valuri de arestări producîndu-se În țară ș.a.m.d. Cel de-al nouălea capitol este dedicat „Gulagului românesc”. Este o realitate că mulți dintre membrii PCdR făcuseră ani Îndelungați de Închisoare Înainte de 1944, din cauza acțiunilor subversive și apartenenței la serviciile secrete sovietice. O dată ajunși la putere, și-au dovedit resentimentul. La Începuturile regimului comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal În vigoare În România veche a fost abandonat, adoptîndu-se În schimb cel sovietic, În care autoacuzarea juca un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
completeze studiile, dar „plămada” nu era tocmai bună. Gheorghe Gheorghiu-Dej propune să fie racolați tineri bine pregătiți chiar la „disciplinele umanitare (!)”, pe lîngă cele tehnice (p. 315), practică perpetuată pînă În zilele noastre. În primii ani ai regimului comunist, sentimentul apartenenței la o castă selectă este infirmat de un „lucrător”, care vrea să demisioneze și să devină student, motivînd că prietenii lui sînt la facultate, iar el „este doar un sublocotenent de securitate” (p. 319). Un coleg al său, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
alta a Atlanticului”. Alexandru Nemoianu a devenit, nu Întîmplător poate, American citizen În august 1989, deci În anul prăbușirii comunismului În România. Schimbările politice petrecute la București după acel an l-au determinat, așa cum mărturisește el, „să cred că reafirmarea apartenenței la națiunea română este un act necesar”, deoarece ipostaza de exilat devenise caducă. Așa se explică vizitele făcute În România, singur sau Împreună cu familia, pentru a Încerca „să punem În ordine raporturile sentimentale dintre țara «veche» și cea «nouă», identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
conducerea democratică a societății noastre. Noi am dori, de fapt, ca aceste drepturi să fie respectate În toate țările lumii. Consider că legarea drepturilor omului de problema emigrării este cu totul nepotrivită. [...] Nimeni nu suferă și nu este persecutat datorită apartenenței sale la o confesiune religioasă. Am vrut să vă spun aceste lucruri, domnule președinte, În speranța de a vă oferi posibilitatea cunoașterii situației reale - deși aceste chestiuni sînt probleme strict interne ale României și noi nu putem accepta, sub nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe măsură ce este racordată la rețeaua, virtual infinită, a spuselor și a scriselor, reducându-se în ultimă instanță la modul inconfundabil de rostire al povestitorului său. Aici trebuie căutată modernitatea simptomatică a prozei lui M., după cum tot astfel se atestă și apartenența sa la vârsta optzecistă a prozei postbelice românești. SCRIERI: Drumul cel mare (volum colectiv), Timișoara, 1985; Litera albă, Timișoara, 1988; În pasaj, București, 1990; Unelte, arme, instrumente, București, 1992; Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Daniel
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
mare parte carentă. Istoria... lui Călinescu recuperează zone mărginașe ale scrisului, cu scopul de a compensa proiectiv absența unei tradiții solide și îndelungate a literaturii române. Contextualizând gândirea călinesciană, M. o plasează în ecuație cu alte moduri de a problematiza apartenența europeană a literaturii române, ca și soluțiile sincronizării sale cu spiritul timpului. Principalul reper constructiv - deși nu singurul - rămâne E. Lovinescu, prin acesta dezbaterea repercutându-se retroactiv asupra lui Titu Maiorescu. Autor de studii și de volume, dar și profesor
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
mai ușor de găsit, aceste atuuri pot fi estompate de aparente dezavantaje, cum ar fi lipsa vivacității străzii, intruziunea autorităților ostile, pierderea acelor asimetrii spațiale ce conferă căldură locului, a locurilor de Întâlnire și recreere spontană și a sentimentului de apartenență la o comunitate. Ordinea formală a unui spațiu urban cu forme geometrice regulate este doar atât: o ordine formală. Înregimentarea ei vizuală are mai mult o valoare ideologică sau ceremonială, la fel ca și ordinea dintr-o cazarmă sau de la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
populații lizibile. Listele cu contribuabilii statului și ai bisericii, cu proprietarii și cu bărbații Încorporabili, recensămintele și actele de proprietate recunoscute prin lege ar fi fost de neconceput În lipsa unui mijloc de a fixa identitatea individului și de a stabili apartenența sa la o anumită familie. După cum era de așteptat, campaniile de atribuire a patronimelor permanente au avut loc de obicei În contextul eforturilor statului de a consolida și a face mai eficiente bazele sistemului său fiscal. Temându-se pe bună
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
costurile economice ale lipsei acestora și că acest adevăr evident face acum obiectul unor cercetări formale. Este important de menționat că, pentru ca acești „ochi ai străzii” despre care vorbește Jane Jacobs să funcționeze, trebuie să existe un minim sentiment de apartenență la comunitate. După cum Îmi atrăgea atenția Talja Potters, dacă ochii străzii sunt ostili unora sau tuturor membrilor comunității, siguranța publică nu este sporită. Ibid., p. 38-40. Merită notat faptul că piesa de rezistență a acestei supravegheri neoficiale și ordini sociale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
, revistă apărută la Cernăuți, lunar, din iulie 1935 până în ianuarie 1938. A fost suprimată de cenzura regală din pricina apartenenței la extrema dreaptă politică. Alături de titlul tipărit simbolic cu verde, pe fiecare număr apare motoul „Cine renunță la mormânt, renunță la înviere. Pentru că, condiția învierii stă în acceptarea prealabilă, neșovăitoare, senină, a durerilor și apăsării mormântului”. Directorii revistei - trecuți în
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
poetizat și idilizat. În viziunea sa, frumusețea peisajelor este armonios completată de cea (morală) a oamenilor, fie prin aducerea în prim-plan a unor experiențe directe, fie prin rememorarea evlavioasă a unor situații din trecut. Teza principală este demonstrarea legitimității apartenenței Basarabiei la România. Gospodarul din Orhei (1942) continuă în bună măsură „temele” din Priveliști..., accentul căzând însă pe rezistența românească din timpul ocupației sovietice, pe denunțarea fărădelegilor comise de ocupanți. Legate de desfășurarea evenimentelor din timpul războiului sunt și povestirile
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
sau în studiul legăturilor posibile dintre artă și non-artă. Identificând categorii de scrieri situate la „frontiera literarului cu extraliterarul” („fantasticul științific”, romanul istoric, jurnalul personal), asupra cărora operează criterii ce decurg din specificul unor discipline diferite, I. susține cu discernământ apartenența lor la domeniul literar. În pofida naturii lor hibride și a îngrădirilor impuse de respectarea „faptului științific, detaliului biografic ori adevărului filozofic”, aceste genuri prezintă particularitatea de a se constitui ca opere artistice, latura estetică reușind să prevaleze. În examinarea prozei
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
trei culegeri ale elevilor (1976, 1983, 1996). Debutează în revista „Ateneu” (1979), iar editorial, cu Viața în tablouri, în 1984, în urma câștigării unui concurs organizat de Editura Albatros. Obține premiul revistei „Vatra” în 1984. Încadrabil modelului optzecist, poetul vine, în pofida apartenenței la o altă generație, să ilustreze cu fiecare volum „rețeta” unei întregi literaturi. „Priza la real”, „coborârea poeziei în stradă”, „noua sensibilitate”, formule care delimitează spațiul poeziei optzeciștilor, fac parte din opțiunea lui poetică. Structura poemelor este însă diferită, ele
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
o cultură națională, Clasicii literaturii române vechi, Epoca „luminilor”, Constituirea literaturii române moderne - se opresc înainte de Junimea, fiind guvernate în structura și orientarea lor de câteva idei generale, între care: caracterul unitar și organic al literaturii române, caracterul național și apartenența sa europeană. În mod evident (și declarat) Istoria... nu e străină de construcțiile lui G. Călinescu, în primul rând, ale lui N. Iorga, Ovid Densusianu, N. Cartojan, Șt. Ciobanu, D. Popovici, dar nici de un anume spirit al epocii în
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
mediu a cunoscut doar etnicitatea - un sentiment de grup ce se revendică de la limba și de la proveniența comună și care a precedat națiunea, nefiind identic cu ea. Până în secolul XVIII, opina istoricul, oamenii se raportau la cadrul religios, statal, social, apartenența etnică nefiind una relevantă. Omului medieval îi era total străin sentimentul patriotic, o construcție artificială fabricată de propaganda nobiliară din secolul XIII. Cercetătorul însuși n-a renunțat la termenul de națiune medievală, însă l-a utilizat în exclusivitate din rațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al coroanei, mai târziu instituțiile reprezentative (parlamentul, seimul)13. Prin efortul suitei principelui și al membrilor familiei domnitoare, începând cu secolul X, concomitent cu extinderea spațiului de stăpânire al Arpadienilor, Přemyslizilor și Piaștilor, în rândul supușilor s-a încetățenit tradiția apartenenței la un neam și la un trib de la care se trage dinastia conducătoare. Din secolul XIII, pe măsură ce și-a asumat dirijarea treburilor publice și a considerat că reprezintă țara alături de suveran, nobilimea și-a atribuit și numele tribului originar - bohemi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]