2,909 matches
-
Să mergem. Ținându-și capetele sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pivotă, așa că taurul o urmă și se trezi fixat pe loc, dominat de capă, fără a fi obținut nimic. Manuel Îi flutură capa pe la nări cu o mână ca să arate că-l fixase pe taur și se Îndepărtă. Nimeni nu aplaudă. Manuel se Îndreptă spre barrera, În timp ce Zurito ieși și el călare din arenă. Cât fusese Manuel ocupat cu taurul, trompetele sunaseră anunțând Începerea celui de-al treilea act - banderillas. Manuel nu fusese conștient de sunetul lor. Servanții acoperiseră cadavrele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Otho și victoria lui Valens și a lui Caecina. Spuse că Flavius Sabinus, fratele lui Vespasianus și prefectul orașului, temându-se de numărul mare de vitellieni din urbe, dăduse ordin ca soldații să-i jure credință lui Vitellius. Poporul îl aplaudase pe noul împărat, considerând că l-a răzbunat pe Galba, și purtase în procesiune, de la un templu la altul, statuile împăratului decapitat de Otho, acoperind cu coroane de laur locul unde fusese săvârșit omorul. Numidul mai spuse că Senatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acestor sărbători și munera era inspirată de motive religioase; erau un rit colectiv la care participa toată lumea. Acum, cea mai mare parte a publicului nu participă la ritual, oamenii au devenit spectatori inerți și se duc la arenă pentru distracție. Aplaudă când văd sânge, ignorând semnificația divină. Munera, care altădată erau un rit de devoțiune în care le ofereai zeilor puterea și abilitatea ta atletică, așadar o legătură între oameni și zei, au fost reduse de împărați - vorbesc de Caesar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că era foarte modestă. Ceru să vadă pumnalul cu care se sinucisese Otho și porunci să fie dus la Colonia Agrippinensium, unde avea să fie așezat în templul lui Marte și închinat zeului. Pe înserat intră în oraș, unde fu aplaudat îndelung, și porunci să i se pregătească cina, ce consta în cantități enorme de pește, pentru care plăti mai multe mii de sesterți. Cremonezii îi oferiră pâine, brânză și vin. Valerius stătea întins pe tricliniu și, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arena încet, copleșit deodată de oboseală, și se îndreptă spre poarta principală. „Am învins“, își zise din nou. Flamma se îndrepta grăbit spre aceeași poartă, clătinându-se. Cu brațele ridicate, se întorcea în dreapta și-n stânga, spre publicul care-l aplauda. Avea aerul fericit al celui care realizează că a rămas în viață. Vitellius se prăbuși pe tricliniu și îi făcu semn lui Listarius să-i toarne de băut. În jurul lui, toți tăceau. — Orpheus, murmură pierdut, apucând cupa cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioare. — Nu ucizi niciodată! strigă. Dar în Gallia voiai să ucizi. Ai sărit la gâtul împăratului, nu? Ai încercat să-l sugrumi, iar acum ești faimos... Dar în arenă nu ucizi, pentru că vrei să fii diferit de ceilalți. În loc să mă aplaude pe mine, oamenii mor de dragul tău... — Are dreptate! se auziră mai multe glasuri, iar Skorpius privi în jur, ridicând pumnii. Se apropie de Valerius, care rămăsese așezat, privind cerul. — Când intrăm în arenă, strigă numele tău și aici, la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sunt cel mai bun! Îmi vine să râd când te văd cu sica în mână... Nu știi să ucizi! Făcu încă un pas spre Valerius; părul lui zburlit semăna cu coama unui animal sălbatic. — Să vezi cum or să mă aplaude când o să-ți înfig pumnalul în beregată... Glasul îi era gâtuit de furie. — Peste puțină vreme va veni aici publicul... Toți or să se adune în jurul tău, ca de obicei... Dar tu ești doar zeul celor lași, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai puțină mâncare, ca să moară de foame. Pe mama lui n-am văzut-o, dar i-am văzut pe idioții care dau fuga să-l aplaude, iar apoi se trezesc că soldații le jefuiesc casele și le siluiesc femeile. Ați auzit câți oameni sunt omorâți din porunca lui? înterbă Lucilius înfiorându-se. Îi omoară, apoi le ia averile. I-a judecat pe cămătarii, creditorii și funcționarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suntem ca într-o cușcă! Din nou răsună glasul puternic al crainicului. — Iată armata învingătorului! Iată-i pe soldații împăratului Aulus Vitellius! Publicul se ridică în picioare. Se ridică și împăratul, care, cu un gest teatral, făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Chiar crezi că am chef să te ascult? Vitellius duse cupa la gură și sorbi cu sete. — Unde e acum mesagerul? — La palat. Știe toate amănuntele... — Cui i-a transmis vestea? îl întrerupse Vitellius, zâmbind mulțimii care continua să-l aplaude. Doar ție, după cum am poruncit? — Doar mie, răspunse Cerpicus, aruncând o privire spre Flavius Sabinus, care-l scruta, întunecat la chip. Mesagerul a vorbit doar cu mine. — Ucide-l! Vitellius îl privi pe pretorian drept în ochi. Făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suna ca o poruncă. Mulțimea amuți. O pală de vânt rece ridică un nor de praf, flutură pânza purpurie și se îndreptă spre pulvinar, unde Vitellius stătea cu mâinile încleștate pe balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar și cei de pe treptele de sus, aplaudau, îndemnându-i pe cei doi să lupte după regulile lor, de la egal la egal. Skorpius se ridică. Un îngrijitor îi aduse un trident, iar alții scoaseră din arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un nor de praf, flutură pânza purpurie și se îndreptă spre pulvinar, unde Vitellius stătea cu mâinile încleștate pe balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar și cei de pe treptele de sus, aplaudau, îndemnându-i pe cei doi să lupte după regulile lor, de la egal la egal. Skorpius se ridică. Un îngrijitor îi aduse un trident, iar alții scoaseră din arenă trupurile neînsuflețite ale soldaților. Rețiarul și secutor-ul continuară să lupte. Fentară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l cunoșteau. De pe acoperișuri, vitellienii aruncau cu pietre. Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au ținut poate sapa, plugul și condeiul dar,. . . și aici rog să se consemneze, se pare că și reprezentanții celorlalte fracțiuni au făcut bătături bâzâind alături de noi Sperând în reconciliere, PROPUN CA BÂZA Să INTRE îN PROGRAMA ȘCOLARĂ OBLIGATORIE ! Se aplaudă frenetic. Se fluieră puternic. Ca rîspuns la atenționarea prin fluier, pătrunde în sală, ritmic și pașnic, un grup de scutieri. După ce fac onoru la participanți, se retrag binevoitori dimpreună cu doi-trei gazetari care au proferat priviri la adresa acestei arme naționale
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În urma minusculei mele experiențe printre arpegii mi-am Însușit Însă faptul că extrem de puține lucruri pot depăși În intensitate senzația pe care-o Încerci pînă-n semiluna unghiilor noaptea cînd ești pe scenă, ai cîntat bine, și un Întreg stadion te aplaudă. N-am cîntat pe un stadion, am cîntat la Costinești, dar Îmi pot imagina cu ușurință stadionul. Să scrii ca și cum ai cînta. Reciproca nu-i valabilă. Din cauza lui Rachmaninov, Gogol și Stravinski mi-am ales pînă și o soție născută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o depășire, un derapaj, o gravidă, un accident, o tribună secerată ca pe vremuri de-un motor McLarren propulsat cu 250 de km pe oră, pentru că de fapt asta așteaptă toată lumea dar nimeni n-o recunoaște, și la sfîrșit toți aplaudă. Probabil că trebuie să mai așteptăm pînă să scoatem capodopere pe bandă rulantă, ca dacii, care n-au lăsat nici un singur cuvințel scris pentru posteritate, s-au găsit În schimb ulcioare, pumnale, brîie, inele, n-aveau edituri, ei și, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uimire, și le-a ținut un discurs scurt, În engleză, pentru aș umili și Învinge adversarul Încă din alocuțiuni, ce le-a spus, oșteni, zice, ne aflăm aici pentru a scrie o pagină pentru eternitate, și ăia dă-i și aplaudă zvîrlindu-și casca-n aer și-apoi În turma de germani fioroși, neinstruiți, Însă măcelăriți Încă din scenariu, care-au ajuns acum să facă Mercedesuri tocmai fiindc-au luat bătaie atunci, În timp ce noi am luat-o cîteva sute de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
margine și privesc. Nu intervin. Plan general cu sute de locuitori ai orașului care stau pe margine și se uită. SÎnt veseli. Ori de cîte ori e luat cineva la bătaie, Îi Îndeamnă pe mineri să lovească și mai tare, aplaudînd din toată inima. Plan apropiat: o moviliță de mineri din care irump ritmic răngi și bîte, ca un arici uriaș ce pulsează, de care se apropie un figurant cu aspect de funcționar. Încearcă să-și facă loc și strigă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este scoasă victima, un trup inert, dezarticulat, fără cămașă, acoperit de sînge, cu răni deschise pe spinare, ochii tumefiați și capul atîrnînd Într-o parte, și este urcată Într-o ambulanță. Pare imposibil să mai fie În viață. Locuitorii capitalei aplaudă din toată inima. Fac semne de prețuire minerilor, care se suie Înapoi În camion. Un cetățean le Întinde două franzele. Mulțimea exultă. „Bravo, bine i-au făcut! Să-i omoare, dom’le! Să-i omoare! Să-i omoare! Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care are pe puțin zece, și iei și premiul la Cannes. Film și premiu și tot mai multe cronici pentru cucoane elevate spiritual pe neașteptate și oameni cu basca pe-o sprînceană, ca pictorii, splendidă ecranizare, zice toată lumea aceea care aplaudă cum a văzut că se face la televizor, cu degetele lipite și palmele perpendiculare una pe cealaltă, deodată ropotele se Întețesc, li se pare c-au Înțeles ceva. Ce au Înțeles e din Gnter Grass. Protestul lui Oskar care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o ecuație exponențială, a căzut privata peste el. Din Europa nu mai remarc decît o caricatură, enigmatică precum o conductă. Constituția e desenată ca un dreptunghi cu raze. Un grup de cetățeni cu cefe expresive de oameni de bine o aplaudă. Un alt grup e supărat. Un om, de la PNL, Își duce mîna la ochi și zice: „Pe unii dintre noi ne-a orbit”. Iar pe alții i-a tîmpit. În cele din urmă, căutînd o spiritualizare nocturnă prin emisiunea TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ilustrat, continuă Marina. Știm toți ce s-a petrecut la Buchenwald, chiar dacă nu știm, și nu vom ști niciodată, eroismul sau sfințenia anumitor victime. Dar cum o să arătați mijloacele prin care a fost cucerită libertatea interioară? Toți începură să aplaude, entuziasmați. Fericit, emoționat, cu obrajii îmbujorați, Ieronim se întoarse către ei: - Să-i spunem? exclamă. Nu, nu putem să-i spunem!... - Nu avem dreptul, vorbi, cu o senină gravitate, tânărul înalt și slab. Numele meu este Petru Petrovan, adăugă adre-sîndu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Timpul poetic Elena Marin Alexe 5 noiembrie - A.P. Tu taci nu ai cuvinte Tristețea te apasă Când galbenul din toamnă Te cheamă înspre casă Cu nevăzute brațe Carisma-ți înconjoară Purtându-te spre stele Să urci pe bolta clară Acolo infinitul Aplaudă frenetic Sosirea-n galaxie A Timpului poetic
Editura Timpul poetic by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83269_a_84594]
-
de vânzare, e bine? Lasă, atunci nu-mi mai trebuie nimic, lasă-mă! și dispăru fugind. În Hâncești, constată cu surprindere iuțeala schimbării de atitudine a unor localnici. Prin centru defilau tancuri rusești, și câțiva oameni cu steaguri roșii îi aplaudau pe eliberatori, cu un entuziasm de paradă. El, ofițer în armata regală română, fu nevoit să le facă loc, trecând pe cealaltă parte a străzii, obosit, neras, cu hainele șifonate. Intrigat la culme de rapiditatea suspectă cu care manifestanții făcuseră
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]