5,949 matches
-
de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă cât mai mult fum, nu avură nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată gazda. - A sosit timpul, spuse oaspetele, dând să se ridice de pe scaun. Pe chipul său palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În oglindă. Pe moment avu neplăcuta impresie a unei iluzii optice! Se apropie cu teamă și curiozitate, străduindu-se să elimine - imaginea diformă a chipului său ce efectiv nu mai era de recunoscut! Obrajii puternic tumefiați aveau o culoare portocaliu aprinsă, În timp ce părul capului se lungise haotic fiind așezat În formă de cerc asemănător cu cel al ariciului...! Apropie capul mai mult spre oglindă, iar constatarea Îl uimi. Albul cristalin al ochilor era roșu, deosebit de roșu și nu se deosebea cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își pregăti servieta de plecare Însă fu nevoit să mai Întârzie În acelaș timp: se produsese dezordine... Fiecare lucrător se Înghesuia să primească primul salariul cuvenit, În timp ce casiera Își așeza banknotele În ordine valorică, el Încercând să calmeze spiritele prea aprinse, făcând ordine. La un moment dat, Șeful Șantierului intră la el În birou Însoțit de un individ cu o față necunoscută.Îl auzi pe acesta rostind. „Vi-l prezint pe inginerul Tony Pavone...” Necunoscutul Îl cercetă profesional câteva secunde, apoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era și peruca, un amestec de păr de iac și de babuin cu fibre sintetice. Shula, ca toate doamnele, poate, avea nevoi - avea nevoie de gratificare a numeroase instincte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ajutor la bucătărie. Du-te și ajut-o. — O, tată. Încercă, vorbind deoparte În poloneză, să Îi spună că dorește să rămână acolo. — Shula! Du-te! Du-te acum - du-te! Îl ascultă și obrajii ei căpătară un aspect aprins și Înverșunat. În fața lui Lal voia să arate supunere filială, dar dosul ei rămase țanțoș În timp ce se Îndepărta. N-aș fi recunoscut-o niciodată, n-aș fi identificat-o niciodată, spuse Lal. — Da? Fără perucă. Se afișează adesea cu perucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stea singur în camera lui. Încetase să mai urle nopțile, iar ea fusese așa de ușurată încât nu mai investigase motivele din spatele acestei liniști. Nu îndrăznise să-ncerce să-i afle originea. De ce totuși veioza din camera lui dădea stătea aprinsă peste noapte ? Fiul ei s-a așezat pe bancheta din spate fără nici o formulă de salut, singurul sunet venit din partea lui fiind muzica aia sintetizată și iritantă din lumea Super Mario. Ai avut o zi bună ? l-a întrebat Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Poesis Modaviae... </biography> Iubire din dor Iubirea și dorul se-nalță din lacrimi, cu flăcări de lună și aripi de vis, năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
decembrie 2012 </biography> Peregrinaj în alb departe de tine zăpezi alpine mi-au nins sufletul sărman peregrin fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii (înălțate cândva în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de joia mare) mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei împletesc în busuiocul sfințit sub icoane râsetele nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le știu și acum în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc cât un abataj de huilă cu șapte limbi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
au dat iama ca avarii În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul Decebal pierise în păduri, vândut de lupi, Astfel dacii deveniră fiii unui neam de vulpi! Ne-a plăcut mai mult
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În formă de sferă. Ușa, ce părea să cîntărească vreo tonă, se deschise. Un miros de ulei Încins Îmi gîdilă nările. Soba cu petrol lampant fusese probabil aprinsă tocmai În cinstea mea. Ușa s-a deschis din două mișcări: prima dată doar la vreo douăzeci de grade și apoi la vreo șaizeci. Persoana care mi-a deschis-o făcu un pas Înapoi și-și Împreună mîinile În semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rotație. Ar fi fost azvîrlit hăt-departe și cu siguranță s-ar fi izbit de balustradă. Dacă nu și-ar fi sfărîmat țeasta, sigur și-ar fi frînt gîtul. Și-ar fi dat ochii peste cap și sîngele, de un roșu aprins, i-ar fi țîșnit pe gură și pe urechi. Bineînțeles că nu mai eram aici dacă s-ar fi Întîmplat una ca asta... Se auzi un clinchet dincolo de draperie... Nu era sunet de porțelan, ci mai degrabă de pahar... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai păstrează un iz al vremurilor trecute... Doar luminile rare de pe străzi sînt o dovadă a faptului că vechiul sat a fost uitat, că de el nu se mai ocupă nimeni. Deși la marginea dealului spre vest erau suficiente lumini aprinse pentru a putea distinge fiecare ramură de copac, orașul din vale se lăsase deja Învăluit de Întunericul nopții. Trecînd Încet cu mașina pe drumul asfaltat ce n-a mai fost reparat de mult și de aceea plin de gropi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
respectă regulile jocului... Îl fac eu să mi-o plătească... Sora mea e la ananghie... dracu să-l ia! Înțelegi? Nu-nțelegeam, din păcate. Am apăsat instinctiv pe frînă cînd mi-a apărut În față un camion cu faza lungă aprinsă. De ce să i-o plătească? Adică vrea să spună că-l pedepsește prin găsirea soțului și redarea lui soției? Nu-și dă seama că o jignește În felul acesta?... Drumul fu Înghițit de norul de praf lăsat de camion. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care forma planul Înclinat al digului - singura cale posibilă care făcea legătura Între albia rîului și drum. În clipa aceea, ultimele două microbuze, care se puseseră mai greu În mișcare, au reușit să-și croiască drum, claxonînd, cu faza mare aprinsă. Unul reuși să scape, dar celălalt pierdu viteză pe la jumătatea pantei. Atacanții l-au răsturnat și l-au lăsat așa, la poalele dîmbului. Planul Înclinat al digului era puternic luminat pe o Întindere de aproximativ douăzeci de metri. Un stîlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
putea vedea cum arată, să știu și eu care e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr așa ceva - acum ar fi momentul... Auzeam țipate ascuțite și geamuri spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zgomotul amenințător al motorului; parcă-l făcea cineva fărîmițe cu un baros. PÎnă la urmă, totul a fost bine. Aproape toți urmăritorii, care nu vroiau să piardă spectacolul cu fetele, s-au retras Într-acolo, dar deoarece nu aveam luminile aprinse, nu mi-am putut da seama despre ce fel de ceremonie e vorba. Cum nu duceam lipsă de imaginație, mi-am Închipuit niște halci de carne, jupuite și tăiate frumos, agățate În frigiderul măcelăriei. Lumina nu ardea, dar În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stînd acolo, indecis, sau rîdea de altceva ?... I-am urmărit privirea pe fereastră, afară, și ceea ce-am văzut m-a neliniștit teribil. Trecea un grup de trei bărbați, aparent comis-voiajori, care duceau serviete identice În mîini și discutau foarte aprins. Dincolo de ei curgea fără Întrerupere un șuvoi de mașini ... Măi Încolo, acel loc de parcare ce mi-a răscolit amintiri sicîitoare, ca un colț de măsea ruptă... Cifre... Cele din josul tăbliței de parcare... un rînd de șapte cifre... Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În prezența șefei... Însă cochetăria ei nu ținea În ceea ce mă privește. Într-adevăr, prima dată cînd a venit cu ea acasă m-am Întrebat dacă soția mea nu are cumva apucături de lesbiană... Numai că fata arunca priviri la fel de aprinse și mesei, și peretelui. — Chestiunea pe care o ai de discutat e complicată ? — Depinde cum o iei. — Ar fi trebuit să mă anunți telefonic. — A, nu! Voiam un răspuns spontan. M-am săturat de răspunsuri puse la cale dinainte. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați, se auzi brusc o voce seacă și negustoreasca. Era o fată cu un ten pămîntiu și o bărbie proeminentă, Îmbrăcată Într-o rochie lungă, largă, de un roșu aprins și cu bordură bleumarin. Cu excepția părului lung, nimic altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-ți asigura stabilitate și șănțulețele antiderapante nu erau de nici un folos pietonilor. Trebuia să-mi mențin echilibrul prin Îndoirea și Întinderea picioarelor. Zidul protector, ce se mută acum În dreapta mea, devenea din ce În ce mai Înalt și jos, la poale, luminile fuseseră deja aprinse. Pe un stîlp prinseseră o plăcuță cu numele orașului: litere albe pe un fundal albastru. Aveam senzația că era numele la oare mă așteptam, dar nu mai aveam Încredere În mine. Drumul s-a lărgit brusc, ajungînd la o răspîntie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întâi 1. Pe drumul de țară, șareta primăriei - ultima din secol - înainta stârnind praful eliberat de sub copitele calului, în bătaia soarelui de vară. Tropotul se deslușea clar, lovind pământul, ritmic, și nici un alt zgomot nu se mai auzea pe tipsia aprinsă ca de jăratec a câmpiei. Totul părea o pictură din alte vremi - văzut dinspre linia ferată spre turla bisericii, departe, în inima așezării comunale. În șaretă era Lung, omul de serviciu al primăriei, bărbierit în dimineața aceea anume, încins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mult rondurile de flori, frunzele copacilor. Banca de pe aleea din dreapta intrării unde stătusem altădată era acum dezolantă în despuierea grădinii. Fluviul curgea, jos, în pustietatea ținutului, și lupii încă răzleți, îndrăznind până în apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de focurile aprinse înadins sub hohotele de râs ale bărbaților născuți aici, pe pământurile dintre bălți, adunați roată în jurul ceaunelor cu apă și pește puse la fiert, a mămăligii, a crapilor la grătare sub jăratec încins, a ulcelelor cu vin închinând pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Rex, deși se afla în fața geamului, n-o observă. Ea nu vorbi. Începu amurgul. Vântul trecu șuierător prin coroanele copacilor desfrunziți -, “în curând vom intra în iarnă”. - „Vei veni atunci lângă mine, Keti! Vom fi iar împreună lângă șemineul acesta aprins.” 29. Eram acum în decembrie. Poștașul a sunat, mi-a întins o scrisoare de la învățător, scrisă „din partea întregii familii”, cu vechea lor căldură de prieteni. Nu pot să nu mărturisesc o emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]