KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

a povestit. Adică vulpoiul avea niște criterii foarte clare după care înșfăca găinile. Ei, povestea omul, și chiar în momentul în care vulpoiul se pregătea să răpească o găină suficient de dolofană, care întrunea toate criteriile, el l-a și apucat pe nenorocit de coadă. O coadă stufoasă, superbă. Și vulpoiul s-a zbătut o vreme, s-a zvârcolit până când s-a izbit cu fruntea de o piatră. Omul trăgea într-o parte, vulpoiul în cealaltă. Până când tăietura din frunte s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
atâta tot. După asta, după ce am aflat că mama mea fusese colegă cu Mircea Nedelciu, trebuie spus că m-a învățat să scriu Sorin Preda. Prima carte mi-a publicat-o Gheorghe Crăciun la Paralela 45. Și, în general, am apucat să-i cunosc pe mai toți cei care făceau în anii ’70 gazeta de perete Noii. Într-un fel, citind cărți optzeciste încercam să reconstitui tinerețea mamei mele. Nu l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu, dar bănuiesc că era omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
că a construi o instituție e același lucru cu a scrie o proză. Și era un scriitor cu biografie. Se spune că un om deștept doarme în două ore cât un prost în opt. Poate de asta, Nedelciu n-a apucat să împlinească 50 de ani. Născut în ’78, aveam impresia că cele povestite acolo le-am trăit într-o altă viață. Atmosfera de trecere între anii ’70 și ’80 o trăisem semiconștient, ca într-o stare de hipnoză, înțelegând vag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

să-i acopere goliciunea. Prin găurile opincilor i se vedeau călcâiele crăpate și sângerânde... Petrache și-a încordat privirea, cercetându-l pe străin. Într-un târziu, a îngăimat, abia șoptit, fără siguranță, către femeie: Didină, aista-i Costăchel! Doamne! a apucat să rosteacă femeia, ducându-și mâna la gură. În clipa următoare, Petrache a sărit din căruță și s-a aruncat de gâtul lui Costăchel. Costăcheleee! Te-ai întors? Ai înviat? Noi nu mai știam nimic de tine. Credeam că ai

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nou măcel. Hitler caută spațiu vital pentru nația lui. Vrea să aibă supuși, mai bine spus, iar aliații lui vor și ei câte un ciolan de ros. Țara asta a noastră se află din nou în mijlocul lupilor. Fiecare vrea să apuce o halcă cât mai mare din trupul bietei noastre țări... Care sunt acești lupi, domnule inginer? Vă întreb, pentru că eu abia acum îmi dau seama că - furat de atâtea treburi ale satului - am scăpat din vedere faptul că lumea din jurul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
s-a adăugat acum unul nou: Bulgaria. Vom vedea ce ne aduce viitorul, dragul meu. Doamne, câte am putut să aflu de la dumneavoastră astăzi! Ce știam eu nu avea mare valoare. E drept că în ultima vreme nu am mai apucat să trec măcar pentru câteva clipe pe la nașul meu. El mai primea câte o gazetă și scrisori de la fratele său - general în armată - și aș mai fi aflat câte ceva. Cum se face că dumneavoastră știți atâtea? Apoi, am un aparat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
team lăsat la urmă? Că puteam să trec pe la mata chiar din prima zi, că doar îmi erai în cale. Ei. Când te-am văzut trecând așa țanțoș pe la poarta mea, mam gândit și eu ca omul: „Iaca, l-o apucat și pe aista fudulia și umblă cu nasul pe sus... Da’ nu mi-ai spus ce taină îi cu făncialu’. Nu cumva mă-i ierta de dajdie, pentru că mă cheamă Carpen? Nu-i vorba să te iert, moș Dumitre. Alta

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
fânar și gază, Dumitre! Lasă, că mi-am făcut eu socotelile de asară. Drum bun, Dumitre, și ai grijă cum treci gârla la Păscării, că s-o fi adunat apă multă de la omăt. Rămâi sănătoasă, Zamfiră. Hai, băiatule, că ne apucă amiaza cu baba mea. Până la târg nu s-a întâlnit cu nimeni, nici călare, nici pe jos. Când a ajuns, a tras la hangiul Froim, ca de fiecare dată. Da’ ce, se putea să steie moșneagul liniștit la casa lui

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
înțelege că soarta noastră nu poate fi prevăzută, mai ales că nu suntem o țară săracă în resurse materiale. Să vezi numai cum au să se arunce asupra noastră toți cei care abia așteaptă împrejurarea care să le permită să apuce o halcă cât mai mare și mai grasă din țara asta - a apreciat învățătorul. Ca și în preajma primului război mondial, vom avea soarta fetei celei frumoase și bogate, pețită de toți - și-a exprimat Costăchel gândurile. Până acum, Germania este

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ia revanșa umilinței suferite în primul război. Din păcate, însă, o face pe seama unor țări care nu au nici o vină, afară de faptul că sunt mici și neprotejate de nimeni - a precizat agronomul. Voi, dragii mei, mai aveți nădejdea că veți apuca să vedeți ce se va întâmpla, dar eu?... a oftat a părere de rău învățătorul. Oare se vor adeveri cele scrise în Gromovnic? a întrebat gânditor Costăchel. Lumea-i lume și în ea sunt și buni și răi. Nimeni nu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se mai întâmplă în lume. Știu, Costăchele. Numai să nu întârzii prea mult. Poate mai apucăm să trecem și pe la tata. Ne așteaptă. N-am să întârzii, Măriucă... Petrache! Ieși din bârlog, ursule! a strigat peste pârleaz Costăchel. Nu-i prea devreme? Dacă tu dormi până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
mai pe ochi și-a rostit gândul cu voce tare. Multe oi fi văzut eu la viața mea și multe nu le-oi fi văzut, da’ așa un început de toamnă ca aista și așa un asfințit parcă n-am apucat. Prea îi ca în Rai și tare mă tem că nu-i a bună... Abia mâine începe toamna, după calendar, dar vremea se arată ca în miezul ei. Da’ ce știm noi păcătoșii ce vrea să ne arate Dumnezeu cu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A rămas cu vorbele agățate de buze, nepricepând îndată despre ce este vorba... Despre ce foc vorbești și cine l-a aprins, Costăchele? Că m-ai și speriat. Despre război

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
urmă îți fac capul calendar... În fiecare seară, când se întorcea de la primărie, Costăchel se cufunda în buchisitul jurnalelor. În seara aceea, s-a așezat lângă sobă „să iasă frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
au făcut stânga-mprejur și au ieșit trântind ușa după ei... Hai acasă, bădie Mihai, că dacă mai stau aici mor de inimă - l-a îndemnat Costăchel pe vizitiu. S-a așezat pe capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a apucat să caute prin jurnale... Să se lămurească cum vine treaba cu Ardealul, că acolo la prefectură prea se agitau toți... „Am să mă opresc la nașul, să mă tălmăcesc cu el. Bătrân bătrân, dar mintea i-i limpede cum îi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
are și un pistol la șold”. În clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun eu Măriucăi despre nenorocirea care a dat peste Costăchel? Pe lângă asta, trebuie să-l vadă un doctor neapărat. Cum ajungem la târg pe o

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nu a mai trecut pe la el după gazete. Până atunci trecea zilnic. Te pomenești că o fi pățit și el cine știe ce. Până nu ai să mergi la el n ai să știi care-i adevărul. Așa că, umblă fuguța, că ne apucă noaptea pe drum. Doctorul avea casa în centru. Costăchel a ajuns acolo repede. Chiar de la poartă și-a dat seama că și casa doctorului fusese călcată de legionari. Erau destule semne: geamuri sparte, o bucată de masă și câteva scaune

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
brici nu alta. Acuma stau și mă întreb: ori îți umblă mintea ori ai umblat tu prin niscai gazete cât am fost eu la doctor. Apoi, măi Costache, m ai cam ghicit. Am umblat eu prin jurnale, dar n am apucat să citresc prea multe. Știi ce cred eu despre doctor? Ce crezi? Eu cred că îi oleacă de politician. Tu ce ai crede dacă l-ai auzi spunând: „Iată unde duce extremismul și doctrina nazistă de sorginte nemțească. Nu era

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
șaptea. Ai să vezi ce flăcău s-o făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu s-o hodinească!” Ce fac nașii? Sunt sănătoși? Apoi... nașii... Ei s-au prăpădit în timpul refugiului. „Doamne! Bun și milostiv ești, dar nu ai îngăduință cu cei cu suflet bun... ” s-a trezit gândind Costăchel

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
copt... Gospodarule! - i-a șoptit Măriuca. Eu am să dau plăcintele în cuptor, iar tu - ca să-ți aduci aminte ce ascunde beciul - fă bine și pregătește niște vin. Acușica acușica sosesc musafirii și noi nu suntem gata... Bine că am apucat să mai aud și eu o vorbă domoală. M am săturat de ordine răstite, de înjurături și, amenințări. La auzul acestor cuvinte, un gând amar i-a răsărit în minte Măriucăi: „Cine știe ce-o fi tras el acolo? El

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
numele ista?” - m-o întrebat Petrache... Am stat eu și m am gândt și... „Măi că prost mai sunt! Aista-i fratele lui nașu’. Eu mă duc la colonel să-i spun că domnul general ne cunoaște”... Dar n-am apucat să termin ce aveam de spus că a apărut colonelul. Ne a privit și, cu un aer șugubăț, ne-a zis: „Măi, da’ să nu-mi spuneți voi că domnul general vă cunoaște? Întâi a întrebat dacă sunteți binesănătoși. Apoi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
în 1917: „Făceți-vă cruce copii și Doamne-ajută! Cine știe când și dacă vom mai coborî în această gară?”... „Ia loc, sergent!” am auzit ca prin vis. M-am executat, fără să-mi pot lua ochii de la colonel... N-am apucat să-mi revin din aiureală, când colonelul s-a ridicat... A pus mâna pe unul din paharele de pe masă și mi l-a arătat pe celălalt: „Ia paharul și să ciocnim pentru revedere. Bine ai venit, Costăchele băiete! Cât timp

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
domnule căpitan!”... Ploaia continua să cadă... Măruntă și sâcâitoare... Costăchel însă n-o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un bob de lumină cuibărit în ochi... . Ai venit? Atât a reușit să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
chiuiau și râdeau, strigând: „Fraților! E armistițiu! E pace! Nu mai suntem în război cu rușii!”... Alții plângeau... Câte unii ședeau pe marginea tranșeului, fără să scoată o vorbă. M-am așezat și eu. Am aprins o țigară și mam apucat să trag din ea ca disperatul. Gândurile au luat-o razna... „Cum adică, domnule? Până acum am luptat îndârjit pentru fiecare palmă de pământ și acum trebuie să-l așteptăm pe dușman cu arma la picior? Armistițiu nu înseamnă înfrățirea

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]