5,570 matches
-
interesului și inițiativei elevilor; existența unor condiții variate de desfășurarea exercițiului asigură suplețea deprinderii dobândite; - asigurarea alternanței tipurilor de exerciții, chiar în decursul aceleiași lecții și integrarea acțiunilor simple în acțiuni tot mai complexe; - corelarea limbii cu gândirea; evitarea izolării arbitrare a studiului mijloacelor lingvistice de conținutul exprimat prin acestea; „Se tinde la îmbogățirea bagajului lexical, dar se neglijează urmărirea neîncetată a semnificației cuvintelor odată intrate în vocabularul activ al copiilor. Se întăresc și se automatizează diferite legături sintagmatice, dar se
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
texte comune nu avem nevoie de instrumente elaborate. De puțin timp, științele limbajului, deschizîndu-se unor problematici noi, propun instrumente mai bine adaptate. Una dintre caracteristicile esențiale ale cercetărilor actuale asupra limbajului este apariția unor lucrări care, în loc să limiteze limbajul la arbitrarul unităților și regulilor sale, abordează enunțurile ca pe niște discursuri. Această deschidere a științelor limbajului vine în întîmpinarea preocupărilor a numeroși cercetători din alte domenii ale științelor umane, dornici să ia în calcul rolul limbajului în definirea obiectelor de studiu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un aer de originalitate. Cartea de față nu ambiționează nici să facă un expozeu erudit al teoriilor despre cultură și nici să lanseze un nou punct de vedere personal și autonom. Ea vrea să arate că, dincolo de interpretările autonome și arbitrare, cultura ca totalitate a creațiilor geniului omenesc nu are un sens în sine, ci se integrează ca parte în concepția religioasă. Ea iradiază din credință ca văpaia din focul aprins. Această idee poate fi socotită ca o convingere personală numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în măsura în care se depășește pe sine, chiar dacă n-ar întreprinde această încercare decât pe plan imaginativ. E necesar, prin urmare, să alegem un termen pentru creația practică și un altul pentru creația spirituală. Dar cu aceasta intrăm în domeniul cel mai arbitrar pe care ni-l oferă limba intelectuală. În circulația uzuală sunt doi termeni, acela de cultură și acela de civilizație, care își dispută întâietatea, încălcând unul domeniul celuilalt, identificându-se uneori, excluzându-se alteori, modificându-și înțelesul de la epocă la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Apus. în ce privește tomismul, oricât ar fi el de necesar intelectualului mijlociu, slujindu-i drept călăuză filosofică pentru a nu se pierde în contradicția haotică a sistemelor moderne de cugetare, trebuie să recunoaștem că oficializarea lui e cu totul artificială și arbitrară. Tomismul înseamnă aristotelism în așa măsură încât profesorul Etienne Gilson, un catolic dintre cei mai luminați, declară: „Astăzi încă cine ignoră pe Aristotel nu va pricepe mare lucru din Summa lui Toma de Aquino”(Etienne Gilson: Christianisme et Philosophie, p.
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fel de dogmă naturală a Bisericii. Marea învinuire, ce se aduce catolicismului medieval, pe lângă aceea a imoralității unor papi, a căror amintire scandalizează și astăzi simțul moral și pe lângă aceea a unui absolutism politic, care a dus la cel mai arbitrar exces de putere, e sângeroasa intoleranță cu care s-a opus progresului științific. Calificativul de reacționar i se aruncă din pricina sprijinirii feudalismului împotriva unor mai, largi drepturi politice și sociale; calificativul de obscurantist i se aruncă din pricina violenței cu care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lor pe scriitori, pe filosofi și pe savanți, incitându-i și încurajându-i în atitudini ateiste și să creeze falsa dogmă a unei științe atotputernice, capabilă să explice totul și să înlocuiască religia. în realitate, știința numai printr-o interpretare arbitrară și falsă a faptelor observate și a fenomenelor studiate poate să ajungă la asemenea concluzii. Metoda observației și a experienței, pe care și-o impune adevăratul om de știință, e așa de strictă încât nu îngăduie generalizări arbitrare și interpretări
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o interpretare arbitrară și falsă a faptelor observate și a fenomenelor studiate poate să ajungă la asemenea concluzii. Metoda observației și a experienței, pe care și-o impune adevăratul om de știință, e așa de strictă încât nu îngăduie generalizări arbitrare și interpretări fanteziste. Și dacă lotuși ele se produc, aceasta nu se întâmplă din spirit științific, ci din spiritul animozității față de religie. Întreținut în lumea modernă printr-o vastă propagandă de amintire a ororilor inchizitoriale și prin popularizarea ideilor pseudo-savante
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
teologiei și al metafizicii. Circumscriindu-și atenția și cercetarea în jurul operei de artă, estetica modernă își limitează obiectul numai la un fragment din frumosul sensibil, adică din frumosul ce se poate experimenta prin simțuri. Ca să înțelegem mai limpede cât de arbitrară e această limitare, să ridicăm următoarea întrebare: există oare numai o frumusețe sensibilă sau există și o frumusețe de ordin ideal, de ordin inteligibil? Pentru a da răspunsul cuvenit, să ne referim la exemplul clasic al arhitectului. Casa, pe care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
își are rostul mai cu seamă dacă amintim că sunt filosofi care, în numele ideii creștine chiar, confundă genialitatea cu sfințenia și pledează pentru o egalitate a lor. S-o spunem de la început: strădania aceasta ni se pare fără temei și arbitrară, iar pe deasupra capabilă de rătăcire prin confuzia pe care o conține. Căci, pe plan istoric considerând lucrurile, dacă socotim sfințenia un fenomen specific creștin, și nu putem altfel de vreme ce sfințenia e o lucrare a harului supranatural, atunci genialitatea ne apare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sine o alta mai înflăcărată. El scrie apodictic și n-are nevoie de demonstrații întemeiate. O asemănare devine adesea o identitate, precum o deosebire nu rareori se cască într-o prăpastie antinomică. Temperamentul rasei apare la el exagerat de elementul arbitrar al individualității proprii. Considerațiile sale despre genialitate și sfințenie trebuiau să culmineze neapărat într-o afirmație mai uluitoare decât cele pomenite până acum. Privind inaderența la lume a geniului, el o declară imediat renunțare și se grăbește s-o identifice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca făptură cosmică a lui Dumnezeu, ci păcatul din lume, care o dezdumnezeiește. A numi genialitatea un nou monahism și o altă sfințenie, cum face Berdiaev, înseamnă a confunda lucruri care nu merg împreună decât forțate de judecata cea mai arbitrară și mai neîntemeiată. Dacă geniul merită să fie admirat în opera lui, viața lui ca om e adesea tot ce poate fi mai opus ascetismului. Opera lui Baudelaire e una și viața lui detracată e cu totul altceva. Opera lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
într-adevăr nota fundamentală în unitatea stilului bizantin, nu este, după cele spuse până acum, o categorie abisală, ci o parte integrantă a celei mai luminate conștiințe ortodoxe. Sofianicul e element pur dogmatic și nu poate fi decât în mod arbitrar despărțit de dogma Bisericii. Sofianismul, am spus când am discutat această idee, reprezintă raportul creatorului față de lume și în cazul acesta el e Sophia sau înțelepciunea divină manifestată ca frumusețe către lume. Sofianismul reprezintă pe de altă parte raportul creaturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu atât trebuința sa de libertate devine mai puternică. O astfel de autoritate, acceptată de elev și care permite manifestarea și creșterea gradului său de autonomie izvorăște din prestigiul profesorului. Greu de suportat sau chiar de nesuportat este autoritatea abuzivă, arbitrară, care vrea cu tot dinadinsul să subordoneze, să-și afirme puterea. O astfel de autoritate stârnește nemulțumirea, chiar revolta. „ O autoritate autentică se întemeiază îndeosebi pe trei calități ale educatorului: - competența sa profesională (cât de mult știe săși „transmită“ știința
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
trebuie numai să cunoască și să înțeleagă elevul, ci să fie capabil să-i comunice felul în care îl simt și îl înțelege. Aceasta este posibilă numai prin apelul la abilitatea empatică. Practica pedagogică ce urmărește numai transmiterea în mod arbitrar a cunoștințelor și priceperilor are ca efect dezgustul elevilor cu privire la materiile învățate, incapacitatea de a lua inițiative, neputința de a ajunge la autonomie, dorința de dependență, uitarea rapidă a celor învățate superficial, la cerere. Cei mai buni profesori sunt, în
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
rămâne cel mai deficitar. Remarcile valabile pentru stimuli în general se aplică într-o manieră asemănătoare și pentru stimulii verbali. Sunetele și cuvintele nu se pot folosi la întâmplare, într-o formă neorganizată. Stimulii verbali se deosebesc însă prin semnificația arbitrară a cuvintelor care este de origine socială. Cuvântul scaun este denumit de noi scaun, de francezi chais, de englezi stuhl, simboluri arbitrar asociate obiectelor și însușite prin învățare. Rhinolalicul schimbă structura fonetică a acestui cuvânt - nu arbitrar, ci nevoit de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
20. Din punctul de vedere al evoluției limbii, locuțiunile reprezintă niște anomalii, niște supraviețuiri anacronice ale diacroniei în sincronie, astfel încât "arhaismul este marca aproape a tuturor locuțiunilor"21. În consecință, Guiraud recunoaște că "locuțiunea este un semn în egală măsură arbitrar și motivat, [...] arbitrar în măsura în care imaginea care se află la originea locuțiunii și care o motivează tinde să se opacizeze, [...] chiar dacă e în natura locuțiunilor să-și rețină motivațiile, căci cuvintele care o compun, deși formează o unitate, își păstrează o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
puțin doi constituenți polisemici, între care există o selecție contextuală reciprocă a subsensurilor aferente"89. Cu toate acestea, profesorul de la Columbia se vede nevoit să recunoască faptul că "diferența semantică dintre expresiile idiomatice și corespondentele lor literale este [...] în principiu arbitrară"90, ceea ce face imposibilă o disociere structurală ("necontextuală") riguroasă a celor două tipuri de construcții. Din acest motiv, Weinreich se întoarce la propunerea lui Katz și Fodor, acceptând faptul că expresiile idiomatice necesită o "rubrică" specială de dicționar (pe care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
să se manifeste (doar) în cadrul raportului dintre desemnare și semnificație, ci e posibilă doar în măsura în care unitățile idiomatice sunt actualizate într-un anumit text, care exprimă un anumit sens. În sfârșit, condiționarea creativității prin intermediul "variației" (de "expresie", desigur) e o reducție arbitrară, care elimină în mod nejustificat din sfera primului termen o mare parte a creației de sens - acea parte care se poate realiza altfel decât prin reconfigurarea textemelor însele (cf. infra, capitolul V). 4.4. În ciuda limitărilor sale, demersul lui Langlotz
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
poate fi el atins", și "proverbele care infirmă idealul" (ideal-disconfirming proverbs), i.e., care "exprimă idealul în mod implicit și descriu în mod explicit o deviere de la el"140. Însă încadrarea unui proverb într-o categorie sau alta rămâne o operație arbitrară, de vreme ce un exemplu precum A knife can't whittle its own handle ("Un cuțit nu-și poate tăia propriul mâner"), pe care Honeck îl plasează printre proverbele "negative" ("care infirmă idealul"), poate fi încadrat cu argumente la fel de îndreptățite în cealaltă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
creație semantică în procesul metaforic [sau, în general, în procesul vorbirii - n.n.]."192 1.2. Această situare a lingvisticii, bazată pe distincția trasată de filozoful Immanuel Kant între domeniul Necesității/ Naturii și cel al Libertății/Culturii 193, nu este una arbitrară, ci se revendică de la însăși esența limbajului ca activitate cognitiv-creatoare. Mai mult, determinarea acestei "esențe" conține întregul nucleu epistemologic al lingvisticii, disciplină pe care Eugeniu Coșeriu a încercat să o refundamenteze începând cu studiul său "La creación metafórica en el
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ceva obiectiv, [...] el este obiectivat în text prin procedeele menționate și [...] tot ce am indicat ca fiind sens al textului, inclusiv al contextelor la care se referă textul, este dat în mod obiectiv"271. Prin urmare, analiza nu poate fi arbitrară: "tot ceea ce am înțeles în mod efectiv poate fi dedus obiectiv din relațiile care constituie sensul. Analiza textuală constă în justificarea succesivă care controlează ceea ce s-a înțeles deja și, deoarece nu este absolut deloc arbitrară, ea nu poate ajunge
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
analiza nu poate fi arbitrară: "tot ceea ce am înțeles în mod efectiv poate fi dedus obiectiv din relațiile care constituie sensul. Analiza textuală constă în justificarea succesivă care controlează ceea ce s-a înțeles deja și, deoarece nu este absolut deloc arbitrară, ea nu poate ajunge sub nicio formă la rezultate arbitrare." 272 Mai mult, chiar dacă nu există o metodă general valabilă, "există o metodă adecvată de interpretare a textelor"273. În această privință, fondatorul integralismului recomandă, ca și în cazul lingvisticii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mod efectiv poate fi dedus obiectiv din relațiile care constituie sensul. Analiza textuală constă în justificarea succesivă care controlează ceea ce s-a înțeles deja și, deoarece nu este absolut deloc arbitrară, ea nu poate ajunge sub nicio formă la rezultate arbitrare." 272 Mai mult, chiar dacă nu există o metodă general valabilă, "există o metodă adecvată de interpretare a textelor"273. În această privință, fondatorul integralismului recomandă, ca și în cazul lingvisticii "idiomatice" (dar, desigur, cu particularitățile de rigoare), "metoda comutării": "În
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o zonă de frontieră între "sintagmele stereotipe" și texteme. Întrebarea este dacă factorul semantic e îndejuns de puternic pentru a schimba încadrarea acestor unități, dat fiind că, indiferent dacă înclinăm către sintaxă sau către semantică, decizia noastră pare deopotrivă de arbitrară. 2.1.3.1. Totuși, în sprijinul încadrării anumitor expresii idiomatice verbale în tipul III (al textemelor) pledează alte două argumente, de ordin sintactic, nu doar semantic. Primul dintre acestea vizează faptul că unele "structuri stereotipe" sunt construcții care depășesc
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]