13,069 matches
-
cu iarba tunsă scurt și uniformă, prin care apăreau tot felul de statui hazlii, cascade de apă ce formau mici lagune, încadrate de grupuri statuare din piatră cioplită reprezentând heruvimi, prinți sau prințese ori oșteni înarmați cu sulițe, săbii sau arcuri. Existau multe rondouri pline cu flori, în toate culorile, copaci seculari, iar în centrul parcului se află Castello del Valentino, construit în secolul al XVII-lea. Acest castel are o formă de potcoavă, cu patru turnuri rotunde la fiecare unghi
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
autovehiculelor acelor vremi. La modă - adică accesibile - erau micile machete reprezentând camioane cu remorcă, dubițe cu o ușiță în spate care se putea deschide pentru a se „încărca marfă”, autobuze gen „Molotov” sau „Zis”, tramvaie de tablă cu motor cu arc și volant, precum și celebrele TV-uri a căror carieră s-a încheiat o dată cu cea a uzinei Autobuzul. Nu pot să nu-mi amintesc de mașinile acelei perioade, întrucât, în virtutea „statutului” meu de „copil de asfalt”, strada era terenul de joacă
HOINĂRIND PRIN AMINTIRI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377345_a_378674]
-
a unui colos Un vis prefăcut aievea-n cupole boltite Acolo unde mozaicul și fresca l-au zugrăvit pe Hristos. Hagia Sofia! Sfânta Înțelepciune a Lui Dumnezeu Umeri de piatră încremeniți pururi peste orașul lui Constantin, Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocrator Și lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
am auzit, sau poate îmi păruse: “-Dansezi? - Eu, ... sigur, dar aș vrea... - Stai liniștit, îți voi cânta!” ... iubirea apăruse. N-a fost un dans, a fost un zbor prin lumi necunoscute, în care te strângeam ușor în mâinile făcute un arc în timpul prețios pierdut din vremea lui Cronos în spații absolute. Am fost în al iubirii pont, în spațiul dintre fapte, privind același orizont acolo,-n marea noapte. Apoi, de mână și ușori, strălucitori ca niște sori, ne-am mângâiat cu
NOAPTE DE MAI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378589_a_379918]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IOANA D’ARC Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și-a semnat condamnarea la moarte prin asumarea crucii. În robia viziunilor a condus înflăcărată lupta de eliberare, războiul pentru pământul rădăcinilor, ea, mesagera cerului
IOANA D’ARC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378634_a_379963]
-
bine și rău? Dăruindu-se complet, luptând pentru cauza tuturor, pe altarul sacrificiului, a ars pe rug câștigând nemurirea, ea, darul pentru cei din mijlocul cărora se ridicase. Dumnezeu își are aleșii Lui. ( 8 dec 2015) Referință Bibliografică: Ioana d’Arc / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1810, Anul V, 15 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IOANA D’ARC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378634_a_379963]
-
de zile apoi brusc am hotărât să adopt. Nu a ieșit povestea cu fetița. Ne tot purtau cu vorba. Am renunțat la ea și atunci, vorbind cu o prietenă care lucra la World Vision, am mers la Sfânta Ecaterina (lângă Arcul de Triumf) să vedem un băiețel pe care de altfel îl știam de când mergeam cu băieții acolo la întrunirile cu alți părinți necăjiți. Am început formele de adopție ale acelui băiețel pe nume Florin Cornel. Avea un an și două
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378824_a_380153]
-
vocația prieteniei, Constantin T Ciubotaru, Tică, așa cum îmi place să-i spun, scurtandu-i numele. Am mai scris de două ori despre acest inconfundabil și năstrușnic scriitor și acum revin cu aceeași plăcere și prețuire pentru scriitura lui născută sub arcul de lumina al gândului așezat pe albul nepătat al hârtiei. Nu poți să treci ușor cu vederea peste acest om „bolnav de literatură”, un neîntrecut umoristico-sarcastic al zilelor noastre, om tăiat dintr-o bucată, consecvent toată viață cu sine însuși
CONVORBIRI (IN)DISCRETE: CONSTANTIN T. CIUBOTARU – NICOLAE DINA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378981_a_380310]
-
după cel de-al Doilea Război Mondial, combinând legitimitatea cu meritul. Este o instituție, pentru că în acest moment în România ea are o localizare, se găsește pe harta societății românești atât la propriu cât și la figurat (este situată lângă Arcul de Triumf), dar și pentru că face parte din triumful românesc, ca instituție - și astăzi, ca și mâine, ea se concentrează pe partea ei, care înseamnă regalitate. Monarhia, ca atare, a însemnat pentru mai multe sute de ani (iar la noi
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
întrebare - prăpastie, Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât, Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte, Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul, Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin, Pasărea- arc lovește mai larg, morții se roagă pentru cei vii și cei goi, Am exilat cuvintele, floricele, drăguțele, morfologic nu este corect, Misiuni și promisiuni goale, duet fals, cum poți spunea DA tăcerii? Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre
UN PRIETEN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379892_a_381221]
-
întrebare - prăpastie, Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât, Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte, Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul, Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin, Pasărea- arc lovește mai larg, morții se roagă pentru cei vii și cei goi, Am exilat cuvintele, floricele, drăguțele, morfologic nu este corect, Misiuni și promisiuni goale, duet fals, cum poți spunea DA tăcerii? Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre
POEME (2) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379893_a_381222]
-
fugă de pe câmpul de luptă! Dar unde să fugă? Cum unde ? Spre satul său natal, spre Jagodina! Numai și acest gând trecut prin minte, îi dădu putere să uite de durerea rănii de la cap. Culesese de pe jos o sabie, un arc și o tolbă de săgeți și porni hotărât spre munții de la Apus de Knezevac, dincolo de care era casa părinteasca. Porni la drum, chiar atunci, în plină noapte. Nu mai simțea nici foame, nici durere. Vroia, cu orice chip, să ajungă
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
împiedice arderea casei. Ajuns aproape de casă, în livadă cea mare de lângă ea, recunoscu că cei doi turci care dădeau foc casei erau chiar camarazii săi de oaste: Ismail și încă unul, Hakim, un sirian. Atunci Milan puse o săgeată în arc, ținti săgeata spre Ismail și strigă cât îl ținu pieptul: - Nu da vatra na moj kutija! Nu da foc la casa mea! Ismail, speriat de vocea puternică a lui Milan, întoarse capul și rămăsese stană. - Ti Milan? Ti si jiv
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
si jiv? Tu Milan? Ești în viață? Te-am văzut căzut ca mort pe câmpul de luptă! - După cum vezi, sunt viu! Dar tu de ce dai foc la casa mea? - E casa ta, Milan? Oh! Iartă-mă! Nu mă ucide cu arcul! - Ești camaradul meu! Dar cu casa părinților mei ce-ai avut? - Iartă-mă, Milan! Meritam moartea! Dar sufletul tău bun mă va cruța! - Te iert, dar hai să stingem focul! strigă Milan către Ismail. Sirianul, tovarășul de jaf al lui
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
aceea este un Dumnezeu. Mai este și premoniția și muniția, municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii păreau uniți. Căutări, destine, destinde , dragă, arcul, doare. Tangențe, tangaje, Tanathos. Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele, peștele oricum vine la musca artificială. Permiteți-mi să corectez câteva neadevăruri. Doar o clipă. De fapt , nu știu ce să răspund. Să spună clownul, el este Cel Mare
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile de înaintare pe teritoriul inamic, și nu întâlniseră pe nimeni până atunci, nici ființe umane nici măcar animale, care oricum erau foarte puține în locurile acelea. Erau doar ei doi înlăuntrul mașinii blindate. Locotenentul Arc Silan și subordonatul său, Lup Katak, un soldat aflat la prima sa misiune, de vânătoare, cum îi plăcea locotenentului Silan să spună misiunilor de acest fel. Aveau tot confortul necesar unei călătorii lungi de câteva sute de mile terestre și
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
de metri. Locotenentul privi monitorul atașat sistemelor dronei. Nu era nimic de văzut. Imaginile arătau un relief plat asemănător cu cel pe care tocmai înaintau iar în depărtare ceață, multă ceață. -Cine știe pe unde o fi fortăreața noastră, spuse Arc Silan. Am putea să mai mergem așa zile sau săptămâni întregi... -Deja s-au scurs două săptămâni domnule locotenent, spuse soldatul Lup Katac. -Nicio grijă, nici o grija... O vom găsi, însă nu atât fortăreața trebuie dibuită și nimicită cât comandantul
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
răpus prietene Lup. -Și cum îl veți găsi domnule locotenent? -Îl voi găsi Lup, îl voi găsi și pe el și pe fortăreața în care se ascunde el și ceilalți, spuse locotenentul savurând licoarea aflată în ceașcă. -Și totuși domnule Arc, nimeni nu v-a arătat nici o poză a fortăreței pe care vrem s-o vânăm, și nici a comandantului ei... -Hm! îi zâmbi locotenentul. Va veni singur în fața noastră Lup. Dacă vom găsi forăreața comandantul lor ne va ieși în
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
această teorie utopică și foare rapid societatea introdusese legi și pârghii de punere în aplicare a teorei cu pricina. Desigur Lup Katak știa despre ce era vorba. Era vorba despre teoria Autodepășirii Conștiinței Umane Multimateriale. A.C.U. M.. -Ce urmărești ? întrebă Arc Silan apărând în pragul încăperii centrale.. -Documentarul domnului colonel stafmaster Raqq, Societatea Multimaterial Individuală ! - Mda! spuse el. E de fapt baza ca să zic așa. Dacă ai nelămuriri îți pot explica câte ceva... -Aș avea o nelămurire domnule Arc. Ce ar însemna
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
-Ce urmărești ? întrebă Arc Silan apărând în pragul încăperii centrale.. -Documentarul domnului colonel stafmaster Raqq, Societatea Multimaterial Individuală ! - Mda! spuse el. E de fapt baza ca să zic așa. Dacă ai nelămuriri îți pot explica câte ceva... -Aș avea o nelămurire domnule Arc. Ce ar însemna un : ,,gând nelalocul lui”? -Da! ...nelalocul lui.... Adică orice gând trebuie contabilizat prietene Lup. Gândurile tale nu sunt ale tale, da? Sunt de fapt ale societății, înțelegi? Acestea aparțin deci societății... hipersocietății, a sociopersoanei și de aceea
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
vorbește de multimaterial... Consider că ,,material” era de-ajuns. De ce multimaterial? E un nonsens! Fiindcă ‚, materialul” e de fapt un tot care cuprinde și înglobează orice noțiune de acest gen de fapt! -Te pierzi în detalii nesemnficative Lup, spuse locotenentul Arc făcând un gest explicit cu mâna.. Te pierzi în detalii... Suntem mai multi indivizi pe pământul ăsta nu? Fiecare intră în contact cu materialitatea celui de lângă el sau cu materialitaea societății în ansamblul ei. Multimaterialitatea este de fapt sistemul material
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
Kruipp. Stabilești țintele și nu ierți pe nimeni. -Am înțeles, spuse Lup. Deci fortărețele sunt secretul acestor indivizi! -Ăștia nu-s indivizi, Lup, sunt suboameni! Andermeni, sclavi. De fapt cea mai joasă speță de sclavi. Acum servește acest coniac, spuse Arc Silan împingându-i înainte un pahar cu licoare aurie. -Ce fel de nanoroboțí ai prin vene acum Lup? -E un model foarte sofisticat domnule locotenent. Cipul ia legătura cu nanoroboții și aceștia culeg date permanent pe care le transmit la
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
cibernetică a scrierilor literare Analiza cibernetică se bazează pe toate conexiunile inverse din scriere. Aceasta se referă la conectivitatea dintre acțiunile din present cu cele din trecut și viitor. Conexiunea inversă de mai jos reprezintă unul din cele mai mari arce peste timp, 13 ani de la arestarea lui Mihai în Poiana, Moldova și întoarcerea cu fiul său și al Mariei din Siberia în clasa sa. Această conexiune inversă nu este numai pentru verificarea temelor date elevilor, dar, de asemenea, este marele
DISCURS ASUPRA METODEI de NICHOLAS ANDRONESCO în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380051_a_381380]
-
ce descriu povesti de dragoste. Numesc această metodă "iepure sălbatic împănat cu condimente." În copilăria mea, mama obișnuia să pregătească "iepure sălbatic împănat." Următorul fragment și scrierile sale înconjurătoare au fost adăugate în ultimul timp la această carte ca un arc cibernetic peste timp între începutul și sfârșitul povestirii ca mesaj deschis către cititor. Această modificare este o aplicație a metodei Andronesco. "În anul când ați plecat, arțarul vechi din curtea școlii, martorul despărțirii noastre, a făcut o mulțime de semințe
DISCURS ASUPRA METODEI de NICHOLAS ANDRONESCO în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380051_a_381380]
-
și o mai iau și eu din când în când la cabină. Fă, i-am zis, le vezi tu pe-astea? N-aș da nici una pe tine, astea femei, nu tu!” Pe cer undeva deasupra noastră o stea făcu un arc de cerc, stingându-se-n neant. “Domnule, mi se adresă Mirea-ăsta trecând de la un subiect la altul, ce părere aveți de farfuriile zburătoare?” “Ce părere să am, nici o părere, problema rămâne în discuție...” “Păi, bine, măi, nene, să moară Veta
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]