4,072 matches
-
garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o mică panglică argintie nu se arată ochilor. În dimineața asta, încerc imposibilul. Ies din Amman, o iau înspre Dead Sea și, puțin înainte de a ajunge la ea, o iau la dreapta. Panourile indicatoare confirmă: The Baptism Site se află la sud de capitală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Bucuria bătrânului. etc. Cum moare însfârșit bunicul. Cum o fetiță din neamul nostru, pe care bunicul a jucat-o de multe ori pe genunchi, numai de 4 ani, se află de față și întreabă ce are bunicul, cu un glăsușor argintiu așa de dulce, așa de frumos! Sătenii: moș-Vasile Bujor și alții. Moare în casa veche, cu ferestrele deschise. Pe masă un buchet de sulcină. Căci moare în toiul verii pe când vine pe aripa vântului mireazma fânului cosit... Mulți te înfruntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deschide în răstimpuri. Aici sunt cherhanale bine întemeiate. Aici domnește un fost stăpânitor al Buhazului, Iani Milano, ucigașul lui Spirea, după cum spune Basarabeanu. Orășelul amenințat să fie înmormântat în nisip. Marea mugește departe, se vede în zare ca o coroană argintie de spumă. Aici nisipul încet-încet înaintează, clădește dune și amenință să înmormânteze târgul. O vegetație săracă crește. Vedem un pâlc de iarbă țăpoasă și tare din care împletesc Rușii pălării. Tufe mărunte de ierburi bolnave. Cadavrul unui cal, calcinat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jandarmi, băiat frumușel care știe franțuzește, perceptorul, subprefectul și "le beau monde" care în cea mai mare parte e "juif". În iaz oamenii aruncă fatca de prins pește. Prind un fel de pește care samănă cu crapul e însă mai argintiu la coloare, și care se chiamă aici saran. Toată ziua au plutit pe luciu doi cufundari, păreche grațioasă, care umblau într-una alături parcă erau înhămați cu niște fire de mătasă parcă erau doi copii de crai amanți fermecați, deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muncitoare și consolidarea statului socialist al acestei clase n-ar ținti clar întărirea și îmbunătățirea situației clasei muncitoare, ași socoti că viața mea e lipsită de sens." (pp. 526) Poetul Din furtună Și mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
seacă poleiește/ Boeri caii s-adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a perechii cal - călăreț reordonează lumea, punând-o din nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale cu cele solare, asemeni zeilor supremi de pretutindeni. Efectul de iluminare ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-o hierogamie spiritualizată. Din această direcție trebuie înțeles portretul din colinda de fată mare: „Roșu soare răsăriare/ Și-n obraz ni-o nimeriare/ Și fața ni-o d-argintare/ Și părul mi-l gălbinare” (MadaHunedoara). Antropomorfizarea ipostazei lunare (chipul argintiu cu aura aurie a pletelor) este, după Octavian Buhociu, „o întrupare a lunii pline”, frumusețea fetei simbolizând „creșterea vieții, fertilitatea însăși”. Legătura cu soarele devine una rituală în gestul de asemenea încărcat antropo- morfic de a pregăti dar de nuntă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În Visa, a cărei șuviță subțire de apă scădea adesea la câțiva centimetri. Pentru scăldat ne săpam gropițe, care erau umplute rapid cu nisipul cel mai fin, bogat În mică și siliciu. La ieșirea din apă eram adesea cu pielea argintie. Chiar și În aceste condiții spălam adesea și animalele. După smulsul cânepii pentru fuior, urma topitul ei În lacuri săpate la marginile albiei râului Visa, apoi spălatul și uscatul acesteia, operații la care participam ori de câte ori ne permiteau condițiile atmosferice, căci
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
gustat o prăjitură și ne-am dat Întâlnire pentru după-amiază, ca să mergem Împreună la serbarea muncitorească de pe malul Târnavei Mari. Ne-am Întâlnit, am discutat pe drum circa un kilometru și jumătate, am discutat la umbra sălciilor și În reflexele argintii ale Târnavei. Câte nu ne am destăinuit În acea zi luminoasă de primăvară. Milica voia să știe și eu simțeam nevoia să-i mărturisesc cât mai multe despre mine și despre visurile mele. N-am simțit cum s-au scurs
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sătucul din Ardeal, n-am trecut. Văd și acum măicuțele pregătind mireasa, pe Corneluș, domnișoară de onoare și pe un băiețel turist, cavaler de onoare. Am pătruns cu toții În atmosfera de basm a mănăstirii, În fața unui preot bătrân, cu barba argintie, ca a Sfinților Apostoli din picturile lăcașului, imortalizate de genialul Nicolae Grigorescu, și a corului măicuțelor ce se Înălța dumnezeește spre ceruri. Nu știu cât a durat slujba. Știu că mănăstirea s-a umplut cu repeziciune de turiști și totul a devenit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ploua de zor, peste umbrela roșie ningea de zor, stăruia și pe mai departe un anotimp nedefinit și suspect, iar lacrimile, unde cădeau, acolo făceau gaură-n pământ, marcând fiecare câte-un popas în deșert. Stele pe câmp Cădeau bufnițele argintii ca niște stele pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Le culegeam de prin buruieni și desișuri, potrivindu-mi-le pe la șolduri și brânci. Și cum nu erau atinse decât de o moarte vagă și albă, începuseră să bată aprig
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de vară”; el, călătorul, nu rămâne insensibil la cântecul privighetorilor ori la luna plină, care „își revarsă farmecul luminei argintii peste pământ”, acompaniată de „candelele aproape stinse ale stelelor”. Într-un asemenea decor, jos în vale, orășelul adormit era ascuns „sub perdeaua fină țesută de argintul razelor de lună. Pe fundul acestui căuș (leică) sclipeau lumini care dădeau impresia că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu soldații. Totuși era un tablou straniu de artă: luna vărsa o lumină argintie prin ferestrele strâmte ale bisericii, arătând și ascunzând alternativ pe maicele în picioare în lungul șir al stranelor, toate în același port, cu ramura de salcie în mână, formând o serie decorativă prin repetirea uniformă a costumului și atitudinii. Bineînțeles
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cunoaște și lumea necuvântătoare; numai că aceasta nu Încearcă să atragă atenția noastră, poate pentru că marile dureri sunt mute. De data asta, petrecută la scara atât de mică a celor vreo 50 de grame ale unui suflețel acoperit cu blăniță argintie și a celor trei zile de viață și luptă cu un destin potrivnic de care nu era vinovat el, ci noi, oamenii. A venit cu greu pe lume, prin cezariană și a fost singurul viu. Era o pisicuță, iar mezinul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doar oamenii care n-au avut parte de copilărie. La începutul anilor ’70, Nae era înnebunit după Cornel Chiriac, Metronom, după Lennon, McCartney etc. Toată lumea era, de fapt. Toată lumea bună, vreau să spun, restul ascultau porcării cu macarale în zări argintii. Nu ascultau. Suportau. Furase de la școală, din laboratorul de fizică, tot felul de piese, instrumente, și-și îmbunătățise aparatul de radio, să prindă Europa Liberă. Toți colegii se strângeau la Nae și-l ascultau pe Cornel Chiriac. Pe George Harrison
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știuca mare, marmorată, pentru stomacurile debile; plătica și văduvița galbene pe burtă; mreana mustăcioasă și ușoară la gust; pana de somn Îndulcit și cu usturoi; scrumbiile de Dunăre sau de mare alese cu spi narea doldora; carasul, roșioara și obleții argintii lăsați de Dum nezeu pentru saramura rumânului; mihalțul pentru ficații lui mari, prăjiți În tigaie; nisetrul, păstruga, chefalul și rânduni ca-de mare pentru gurile chiar cele mai sătule; iar când voiam să fug din București, mă aștep tau cegile grase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce que pleurent les morts... Plângeți, așadar, pe toți cei care n-au contemplat, cu sufletul lor Împovărat de frumusețe, dragoste și aventură, un răsărit de lună plină ca acel de acum douăzeci de ani, văzut de pe culmea de calcar argintiu sub care stă pitit Balcicul; cum și pe cei care n-au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne zâmbea, cu târgul lui de lume adunată de prin sate În piața de sub turnul cu orologiul bătrân bătând cea surile și Învârtind hora sfinților sculptați și zugrăviți cât statul de om. Ne zâmbeau copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din Târnave; femeile cu caș dulce de oi și cu flori, flori pentru odaia noastră, acuma câmp voios de exercițiu nestin ghe rit al drăcosului de Eros, puiul de zeu scăpat ca din praștie din strânsoarea așteptărilor și ezitărilor. Asistăm
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după prima serie de focuri, nu mai era nimeni pe autostradă...“ Imaginarul e plin deopotrivă de abundența și de liniștea lumii văzute: „Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ (Jurnal de călătorie) „Vocea și prezența lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tot ce vedeam În fața ochilor era praful drumului care ni se Întindea Înainte și noi pe motocicletă, devorînd kilometrii În zborul nostru spre nord. EL DESCUBRIMIENTO DEL OCÉANO Descoperirea oceanului Luna plină se profilează În contrast cu marea, poleind valurile cu reflexii argintii. Așezați pe o dună, privim acest du-te-vino continuu, fiecare cu gîndurile lui. Pentru mine, marea a fost dintotdeauna un confident, un prieten care absoarbe tot ce-i spun și care nu dezvăluie niciodată aceste secrete; care Îmi dă mereu cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care indică un număr infinit de cărări către toate capetele pămîntului. VÎntul proaspăt ne Învăluie simțurile cu puterea și furia mării; totul se transformă sub atingerea sa; chiar și Comeback∗ privește lung, cu năsucul său ciudat În vînt, la panglicile argintii care se desfășoară În fața sa de cîteva ori pe minut. Comeback e deopotrivă un simbol și un supraviețuitor; simbol al unirii care Îmi cere Întoarcerea; supraviețuitor al propriului ghinion - două căderi de pe motocicletă (dintre care Într-una a zburat cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un frigider nou-nouț, iar din multe duduie radiouri, pe care posesorii le ascultă la volum maxim. În fața celor mai sărăcăcioase asemenea „case“ sînt parcate mașini noi. Pe deasupra capului Îmi zboară tot felul de avioane, umplînd aerul de zgomot și reflecții argintii, iar la picioarele mele se Întinde Caracas, orașul primăverii veșnice. Centrul său e amenințat de invazia acoperișurilor de țiglă roșie, care cresc În vecinătatea acoperișurilor plate ale clădirilor moderne. Dar ceea ce va face ca gălbuiul clădirilor În stil colonial să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aurul. Unghiile sidefii și pielea albă și perfect întinsă de pe mâini te duceau cu gândul la regina Cleopatra. Dar ceea ce ne-a impresionat cel mai mult și a pus capac uluirii noastre infantile a fost scurta din blană de vulpe argintie și căciulița albă, nemaipomenit de frumoasă, din blană de hermină. Nu cumva doamna din fața noastră era împărăteasa aisbergurilor, a ținuturilor înghețate și a zăpezilor veșnice?? În timp ce privirea noastră proceda la inventarierea minuțioasă a elementelor exterioare aparținând enigmaticei noastre vizitatoare, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de fum se înalță în văzduh. Apoi, purtate de curentul iute, se năpustesc ca un dragon chinezesc peste cartierul de vile alăturat. Pe când trăgeam de un coș plin de frunze de arțar, văd intrând pe poarta grădinii un Mercedes imens, argintiu, un S-Klasse ce rula atât de lin încât nici nu l-am auzit venind. Din el se dă jos un domn elegant, cu costum, cravată, ochelari cu ramă de aur etc; genul bancher sau funcționar internațional de rang înalt. Într-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]