3,560 matches
-
în timp ce în Apus ele au influențat pe țărani, cât și anumite clase culte, aristocratice”1. Studiile lui Hasdeu de filologie comparată, o certă extensie a încercărilor de gramatică comparată după tiparul Bopp, acordă un loc important sanscritei și dialectelor iraniene (arhaice, dar și contemporane, i.e. limba kurdă). O schemă foarte sumară prezintă descendența limbii române și a celei albaneze dintr-un grup primar „eranic-trac-grec”2. E adevărat, uneori interpretările sale ajung, din exces formal, la asemănări exagerate, cum este analogia dintre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a luptei dintre bine și rău, „adecă însuși fondul doctrinei dualistice, însuși sâmburele parsismului.” „Pentru paulicieni și mai cu seamă manihei, ne ajunge a aduce aminte imaginațiunea orientală și contactul lor direct cu zoroastrismul.”5 Hasdeu înregistrează continuitatea unei tradiții arhaice, amplu documentată de istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii populațiilor contemporane iranofone, literatura de dialect ghilani. Posibilitatea extinderii ariei comparative la literatura populară afgană și kurdă conține o bună intuiție, din păcate neamplificată de Hasdeu 6
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a paradigmelor ei metodologice și tematice constitutive, așa cum o schițează Eliade, opera lui Wikander este reprezentată mai ales de teza din 1938, integrată constant și aproape canonic ca o contribuție la tipologia mult mai largă a inițierii, ca un afluent arhaic, indo-iranian, de tip războinic, la morfologia riturilor „de trecere”, a nașterilor mistice 2. Sintezele privind religiile Iranului pre-islamic din Istoria credințelor și ideilor religioase nu puteau, firește, să omită nici una dintre sintezele lui Wikander, Der arische Männerbund, V³yu, Feuerpriester sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și iraniană, comparatistul care este Wikander rămâne captiv secvențelor evenimențiale și neglijează, în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene cu privire la timp, omogenitatea dintre „origine, început” și eschaton prin recursul (antropologic) la funcția memoriei 2. Nu vom insista mai mult asupra acestei problematici complexe. E suficient însă să remarcăm că ceva din natura acestei disparități inclusiv teoretice s-a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
indo-iranian corespunde unei sobre, ne-ideologizate partiții a cronologiei religiilor Iranului antic, impusă de fondatorul școlii uppsaliene, H.S. Nyberg. Dar, în egală măsură, în anii premergători războiului, ea se intersectează, destul de nefast, cu deutsche Glaubensbewegung axată pe revivificarea unui fond arhaic mitologic indo-germanic. Termenul Männerbund și interesul pentru asemenea organizații inițiatic-războinice nu este o invenție exclusivă a indo-europeniștilor sau a mediilor universitare germanice, ci provine din arealul cercetărilor etnografice de la începutul secolului XX2. O întreagă serie deasemenea analize ale antropologilor și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și etnografilor francezi sau germani, provocate de revelarea comunităților primitive îndeobște africane, L. Bittremieux, L. Frobenius, E. Hildebrand, H. Schurtz sau H. Webster 3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acest punct de vedere mi se pare virulența lui Wikander în susținerea superiorității structurilor politice ariene față de organizarea de tip militar a triburilor africane, a căror inspectare intervine metodologic, ca versant al analogiei pentru sondarea mai precisă a unui fapt arhaic, nesusținut de probe pozitive 2. Este adevărat, încă de la apariție, teza lui Wikander a întâmpinat diverse dificultăți. Din punctul de vedere al argumentului filologic, care constituie baza lucrării, ea a fost criticată de comisia în fața căreia a fost susținută, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
larg atât pe continent, cât și în America. În Franța, studiile sale despre modalitățile de expresie ale miturilor și simbolurilor au avut un mare ecou. Cu siguranță, el nu este cel dintâi care a discutat legătura dintre formele de gândire arhaică și formele contemporane, aparent secularizate, ale producției literare și ale complexului ideatic modern, dar, prin arta sa de înaltă valoare literară, a ajuns cu mult mai departe decât oricare dintre colegii săi de disciplină și a reabilitat cercetarea religiilor ca
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau mai degrabă diferența dintre tradiția sacră și tradiția profană, literară. Știți că Mah³bh³rata, ca și Iliada, a fost compusă chiar la frontiera dintre epoca pre-literară și epoca literară. Or, una dintre rațiunile faptului că tradiția orală a unei civilizații arhaice poate rămâne orală este, fără îndoială, aceea că marile mese ale tradiției mitice se legau de diversele momente ale anului sacru, de diversele momente ale ciclului sărbătorilor sezoniere; faptul că un anume mit nu se recita decât într-un timp
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
psihologie”. Dar rămâne faptul: o psyché în criză, amenințată de dezintegrare, regăsește anumite simbolisme religioase mari: le regăsește ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție), simbolisme depășite, dacă nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție), simbolisme depășite, dacă nu complet uitate de conștiința religioasă istorică a secolului nostru? Totul se petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice, depășite de istorie sau, cel puțin, serios modificate. Criza purifică sufletul (psyché) de zgura „istoriei”: și atunci se regăsesc anumite simbolisme, mai mult sau mai puțin universal răspândite, dar care, ca simbolisme difuzate și trăite de istorie, prezintă numeroase variante
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
I am afraid!) în ce hal mi-am pierdut memoria!... În orice caz, voiam să vă spun că observațiile dvs. despre Miorița mă tulbură: căci această baladă nu este doar foarte populară, ci se cunoaște contextul său ritual, care este arhaic (precreștin, după Bártok). Dar vom mai discuta această problemă prin viu grai, la Stockholm sau la Turku. De la noi doi pentru amândoi, gândurile noastre cele mai afectuoase. Prietenul dvs.ș,ț Mircea LXIXtc "LXIX" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
The Kashmir Recension of the Bhagavadgșt³, Stuttgart, 1930, dar șicâteva articole: „Das SaÌÚitantra”, ZDMG 68 (1918), pp. 101-110, sau „Dravidisch und Uralisch”, Zeitschrift für Indologie und Iranistik, Viena, 1928. 6. La data redactării scrisorii, Wikander publicase deja câteva lucrări despre arhaica divinitate plurivalentă An³hit³, anume articolul „Gudinnan An³hit³ och den zoroastriska eldskulten”, Religion och Bibel I (1942), pp. 26-48, și teza secundară Feuerpriester in Kleinasien und Iran, Lund, 1946. Aceste lucrări strict specializate pe documente literare, arheologice și epigrafice iraniene, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor principale din epopei - ele sunt, în fond, transpunerea personificată, dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul dintre partiția diferită a funcțiunilor la nivelul mitologiei, pe de o parte
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a originii nu l-a împiedicat pe Eliade să admire și să valorizeze construcțiile de mitologie comparată indo-europeană, precum cele ale lui Wikander și Dumézil, care, dincolo de construcțiile structurale, se bazează teoretic pe ipoteza unei origini comune, indo-europene, a religiilor arhaice, dar și ale culturilor populare contemporane, moștenitoare. 6. Fraza lui Eliade este, fără îndoială, saturată de conștiința precisă că studiile de istorie a religiilor nu mai au nici o șansă într-o țară tot mai devastată de ideologia comunistă și adepții
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
XXI" 1. Este vorba de Hans Abrahamsson, The Origin of Death. Studies in African Mythology, Uppsala, 1951. 2. Este vorba de H. Baumann, Schöpfung und Urzeit des Menschen im Mythos afrikanischer Völker, Berlin, 1936: „Cu privire la viața religioasă a diferitelor populații arhaice, există de asemenea cărți importante scrise de etnologi germani și austrieci, care n-au intrat în dezbaterile privind originea și dezvoltarea religiei primitive. Putem menționa unele din scrierile lui L. Frobenius și H. Baumann asupra religiilor și mitologiilor africane” - cf.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
an, 1938, Hochgottglaube im alten Iran (apărută în Actele universității uppsaliene, Uppsala Universitets Årsskrift) a lui Geo Widengren și Der arische Männerbund a lui Wikander, valorifică și cercetările etnografice asupra religiilor africane pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor religioase arhaice iraniene. Într-un travaliu eminamente filologic, Wikander face apel la informațiile furnizate de Leo Frobenius privind comunitățile secrete și de tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înțelegere a fenomenelor religioase arhaice iraniene. Într-un travaliu eminamente filologic, Wikander face apel la informațiile furnizate de Leo Frobenius privind comunitățile secrete și de tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru vădit mult mai organizat din punct de vedere teoretic, Widengren vede în complementaritatea celor două tipuri de studii, antice (Iranul antic în cazul său), respectiv etnografice, un câștig pentru cele dintâi (în cazul cărora expertiza directă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Philippe Gignoux, Man and Cosmos in Ancient Iran, Serie Orientale Roma, Roma, vol. XCI, IsIAO, 2001, în special cap. 4, „Man Facing the Invisible: Iranian Shamanism”. Pentru critica explicației psiho-fiziologice a șamansimului la Ohlmarks, vezi Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, București, 1977, pp. 37-45 (cap. „Șamanism și psihopatologie”). 3. Sven S. Hartman (1917-1988): istoric al religiilor și orientalist. Profesor de istoria religiilor la Åbo/Turku (1965-1969) și Lund (1969-1983). Dintre lucrările sale privind istoria religiilor iraniene, vezi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
este identică cu lupta de la KurukÌetra. Aceste similitudini nu pot fi explicate prin împrumuturi literare (...). Vechiul statut este mai bine prezervat în Iran și Scandinavia. De unde rezultă că eshatologia zoroastriană, departe de a fi o creație originală, este cea mai arhaică supraviețuire a moștenirii religiei indo-europene. Din acest important mit derivă multe creații ale Antichității (...). Coborârea zeilor pe pământ înseamnă sfârșitul mitului și începutul epicii eroice” - cf. X. Internationaler Kongress für Religionsgeschichte, Marburg, 1961, editat de Comitetul de organizare a congresului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ansamblul cărții, explicarea succesului lui Durkheim este mai degrabă o aluzie într-o notă infrapaginală, o aluzie însă deloc neglijabilă: „Trebuie făcută distincția între analizele pertinente pe care Durkheim le-a dat anumitor aspecte ale religiilor australiene și altor religii arhaice, care sunt perfect valabile, și teoria sa generală asupra originii sociale a religiei. Această teorie a fost criticată și respinsă de majoritatea savanților. În ceea ce privește succesul popularității cunoscute de capodopera lui Durkheim, el se explică înainte de toate prin faptul că autorul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1884. În taluzurile fortului, în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a fost temniță de tranzit și loc de execuție. Aiudul, închisoarea curată a morții, cea mai mare din spațiul concentraționar, era un sicriu, un vestigiu arhaic al unui trecut penitenciar medieval, populat cu oameni. La Aiud, în Zarcă, au fost închiși generalii și demnitarii guvernului Antonescu. A fost o închisoare a intelectualilor. Rîmnicu Sărat, o închisoare destinată recalcitranților, treizeci și șase de celule, treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
importanți. Este sculptorul Constantin Brâncuși. Fiu de țărani din județul Gorj (nordul Olteniei), stabilit la Paris, unde i se poate vedea atelierul devenit muzeu, Brâncuși a introdus În arta europeană elementele simplificate și abstracte ale folclorului românesc. Asimilarea unor forme arhaice a reprezentat de altfel una dintre principalele căi de depășire a artei figurative și „realiste“. Cu figurile lui cioplite sau șlefuite până la abstractizare — purtând Însă Întotdeauna și un sens filozofic —, Brâncuși este printre primii, dacă nu chiar cel dintâi deschizător
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
el s-a aruncat în aer lăsând un bilețel tatălui: "Fii mulțumit, vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne, prea moderne), reapare la suprafață rețeaua arhaică a solidarităților primare. Închiderea în coconul familial, clientelismul clasic și cursa nebunească spre paradis. Sfârșitul rezistenței, începutul rezilienței... La Beit Hanoun, orășel palestinian situat nu departe de localitatea israeliană Sderot, și de unde au fost lansate rachete artizanale lovind la întâmplare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]