2,985 matches
-
de încredere din partea Marelui COnsiliu Fascist la 24 iulie, Victor Emanuel l-a demis din funcție, renunțând la coroanele Etiopiei și Albaniei, numindu-l pe Pietro Badoglio ca prim-ministru. La 8 septembrie, noul guvern anunța că a semnat un armistițiu cu aliații, cinci zile mai devreme. Cu toate acestea, Victor Emanuel a făcut o altă gafă atunci când el și guvernul său au fugit spre sud de Brindisi, lăsând armata lui fără conducător. Ca aliați, au urmărit treptat naziștii și fasciștii
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
a reușit să îi repună la putere în Kiev. În 1071, Boleslav al II-lea a atacat din nou Boemia. Deoarece el a refuzat orice încercare de arbitraj a Regelui Henric al IV-lea, problema a fost stabilită cu ajutorul unui armistițiu între cei doi. Boleslav a ignorat tratatul, și-a reînnoit atacul din 1072 și a refuzat să plătească tribut din Silezia pentru Sfântul Imperiu Roman. Henric al IV-lea a pregătit o campanie împotriva Poloniei, dar a fost lovit de
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
să pornească atacul asupra Boemiei. Motivul pentru acest lucru era lipsa de popularitate a lui Soběslav printre cehi, precum și refuzul lui Boleslav de a-și deteriora în continuare relațiile sale cu Sfântul Imperiu Roman. În 1111, a fost semnat un armistițiu între Polonia și Sfântul Imperiu Roman, care prevedea ca Soběslav să se întoarcă în Boemia, în timp ce Zbigniew ar putea să se întoarcă în Polonia. În același an, Zbigniew a fost primit înapoi în Polonia. Un an mai târziu, în 1112
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena, fiica țarului, să medieze un armistițiu între tatăl ei și Alexandru, după bătălia dezastroasă de la Vedrosha (1500). În termenii armistițiului, Lituania a trebuit să predea aproximativ o treime din teritoriu său statului rus. În timpul domniei sale, Polonia a suferit multe umilințe în mâinile principalului subiect: Moldova. Numai
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena, fiica țarului, să medieze un armistițiu între tatăl ei și Alexandru, după bătălia dezastroasă de la Vedrosha (1500). În termenii armistițiului, Lituania a trebuit să predea aproximativ o treime din teritoriu său statului rus. În timpul domniei sale, Polonia a suferit multe umilințe în mâinile principalului subiect: Moldova. Numai moartea lui Ștefan cel Mare, marele domnitor al Moldovei, a permis Poloniei să-și
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
cu interceptarea căilor de comunicație. Astfel, acțiunile militare a forțelor armate germane conduse de în Africa au continuat până pe data de 14 noiembrie 1918, atunci când el a aflat din documentele prizonierului britanic Hector Croud că Germania și Antanta au semnat armistițiul de la Compiegne. Deși neînvins și cu armata pe picior de luptă, Paul von Lettow-Vorbeck a decis să capituleze. Ceremonia de capitulare a avut loc pe 23 noiembrie 1918 la Mbaala, în Zambia. La acel moment, armata sa era compusă din
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
naționalismului polonez. Zbigniew, care scăpase din Boemia, a efectuat un război de gherilă în Silezia, prin organizarea de jafuri armate. În 1110, Boleslav a atacat Boemia dar în ciuda pierderilor grele, conducătorul Boemiei a prevalat. În 1111 a fost făcut un armistițiu între Ducele Vladislav I de Boemia și Boleslav. Zbigniew s-a întors în Polonia și i s-a alocat o regiune, probabil Sieradz. În conformitatea cu Gallus Anonymus, aroganța lui Zbigniew l-a enervat pe Boleslav, acesta aranjându-i o pedeapsă
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
până la moartea sa. Pe 2 septembrie 1813 a fost promovat la gradul de Feldzeugmeister, și adjutant general al împăratului Francisc I al Austriei. În acest rol, el a fost trimis la Lusigny-sur-Barse, în scopul de a negocia cu Napoleon un armistițiu. În cele din urmă, pe 22 aprilie 1815 la Viena, generalul a fost ridicat de împărat în rangul de baron al Boemiei cu incolat, apoi, la 26 iulie 1816 tot acolo, ca baron maghiar, consilier privat, de asemenea consilier și
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
a fost capturat, dar Báthory, împreună cu cancelarul său, Jan Zamoyski, au condus armata poloneză într-o campanie decisivă și a obligat Rusia să se întoarcă pe teritoriilr luate anterior, câștigând Livonia și Polotsk. În 1582, războiul s-a încheiat cu Armistițiul lui Jan Zapolski. Forțele Comunității au preluat cele mai multe provincii pierdute. La sfârșitul domniei lui Báthory, Polonia a condus două porturi principale de la Marea Baltică: Danzig care controla comerțul pe râul Vistula și Riga care controla comerțul pe râul Daugava. Ambele orașe
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
poloneză a amenințat că va suspenda acordurile cu regele ales însă nu au încercat răsturnarea lui. Timp de zece ani, între 1619 și 1629, Comunitatea era cea mai mare din punct de vedere geografic. În 1619, a intrat în vigoare Armistițiul ruso-polonez Deulino, prin care Rusia recunoștea controlul Comunității asupra Smolensk și a altor serii de teritorii de frontieră. În 1629, a avut loc Armistițiul polono-suedez Altmark, prin care Comunitatea ceda Suediei o mare parte din Livonia, pe care suedezii o
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Comunitatea era cea mai mare din punct de vedere geografic. În 1619, a intrat în vigoare Armistițiul ruso-polonez Deulino, prin care Rusia recunoștea controlul Comunității asupra Smolensk și a altor serii de teritorii de frontieră. În 1629, a avut loc Armistițiul polono-suedez Altmark, prin care Comunitatea ceda Suediei o mare parte din Livonia, pe care suedezii o invadaseră în 1626. Sigismund al III-lea nu a reușit să controleze Comunitatea sau să rezolve problemele sale interne, în schimb s-a concentrat
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
la pretențiile sale asupra coroanei suedeze, care a pus capăt dușmăniei dintre Suedia și Comunitate, cât și a războaielor dintre aceste doua țări (Războiul împotriva lui Sigismund din 1598-1599, Războiul polono-suedez din 1600-1629 și Războiul din Nord din 1655-1660). După Armistițiul Andrusovo din 1667 și Tratatul de pace eternă din 1686, Comunitatea a pierdut partea stângă a Ucrainei, fiind preluată de Rusia. Cultura poloneză și Biserica Catolică Unită de est, a crescut treptat. Până în secolul al XVIII-lea, populația din Ducatul
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
și Ungariei și Alexandru, Marele Duce al Lutianiei, și din cauza rezistenței lui Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei. Efortuile de pace diplomatice ale lui Ioan Albert au fost finalizate după moartea regelui în 1503, rezultând într-un compromis teritorial și un armistițiu instabil. Invaziile Crimeei în Polonia și Lituania au cntinuat în timpul domniei regelui Alexandru în 1502 și 1506, iar în 1506, tătarii au fost învinși în Bătălia de la Kletsk de Michael Glinski. Lituania a fost din ce în ce mai amenințată de puterea tot mai
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Marelui Maestru al Ordinului, după 1511. Confruntându-se cu alianțele ostile și reînarmate ale lui Albert, Polonia a purtat un război în 1519, care s-a încheiat în 1521, când medierea lui Carol al V-lea a dus la un armistițiu. Ca o mișcare compromisă, Albert convins de Martin Luther, a inițiat un proces de secularizare a Ordinului și de creare a unui ducat laic prusac, condus de Albert și apoi de către urmașii săi. Termenii pactului propus au îmbunătățit imediat situația
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Polonia, între 1512 și 1522, în timpul căruia în 1514 rușii au luat Smolensk. În același an, expediția de salvare polono-lituaniană a luptat în bătălia victorioasă de la Orsha sub comanda lui Konstanty Ostrogski care a oprit Ducatul Moscovei să avanseze. Un armistițiu pus în aplicare în 1522 a lăsat terenul Smolensk și Severia în mâinile Rusiei. O altă rundă de lupte a avut loc în perioada 1534-1537, unde polonezii conduși de Jan Tarnowski au preluat Gomel și au învins Starodub. Noul armistițiu
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
armistițiu pus în aplicare în 1522 a lăsat terenul Smolensk și Severia în mâinile Rusiei. O altă rundă de lupte a avut loc în perioada 1534-1537, unde polonezii conduși de Jan Tarnowski au preluat Gomel și au învins Starodub. Noul armistițiu a stabilizat frontiera și a adus peste două decenii de pace. În 15151, în timpul unui congres la Viena, s-a stabilit un acord de succesiune dinastică între Maximilian I, Împăratul Roman și frații Jagiellon, Vladislau al II-lea al Boemiei
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
și a fost nevoită să plătească pentru întoarcerea ei în regat, vănzându-și drepturile sale către orașul Papei Clement al VI-lea. După mai multe înverșări ale averii, atât Ioana cât și Ludovic au fost deacord cu cererea papală pentru un armistițiu. Problema avea să fie rezolvată de către un nou proces asupra asasinării lui Andrei, care a avut loc în Avignon. Ioana a fost achitată de toate acuzațiile și a putut să se întoarcă în regatul său. Al doilea soț al ei
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
atomice de familie" că și o moștenire de familie, păstrând un depozit secret în siguranță că arme de urgență în războaiele lor. Deși asemenea posesii sunt necesare pentru asigurarea energiei, utilizarea atomicelor împotriva oamenilor violează interdicția primală a Mării Convenții, "armistițiul universal pus în aplicare sub puterea echilibrată păstrată de Ghilda,de Marile Case, si de Imperiu." Paul Atreides notează în "Dune" că "Limbajul Mării Convenții este destul de clar: "Utilizarea atomicelor împotriva oamenilor ar trebui să fie cauza distrugerii planetare"." Însăși
Tehnologia universului Dune () [Corola-website/Science/330902_a_332231]
-
de italieni. Chiar și Attilio Teruzzi a recunoscut perseverența și puterea de voință a lui Omar Mokhtar. Guvernatorul Libiei Pietro Badoglio după îndelungi negocieri a ajuns la un compromis cu Omar Mokhtar. La sfârșitul lunii octombrie 1929 Mukhtar a denunțat armistițiul și a restabilit unitatea de acțiune a forțelor de rezistență libiene, pregătindu-se pentru o confruntare decisivă cu trupele generalului Rodolfo Graziani (comandantul militar al Libiei începând cu martie 1930). Ofensiva masivă împotriva forțelor de rezistență libiene din iunie 1930
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
noua campanie în Coreea, devastând provinciile Gyeongsang și Jeolla. Regele s-a retras în castelul său de pe pe care l-a fortificat puternic, dar armata sa din Coreea nu a putut face față invadatorilor. În 1238, coreenii au cerut un armistițiu. Mongolii s-au retras în schimbul unui acord care prevedea trimiterea în Mongolia a unor membri ai familiei regale Goryeo ca ostatici. Cu toate acestea, Coreea a trimis alte persoane. Descoperind înșelăciunea coreenilor, mongolii au început să insiste cu privire la interzicerea navelor
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
Petru Poni (sculptor Ion Mateescu). După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității care a înglobat fondul bibliotecii Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I”, devenind Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. În 1947, Comisia de armistițiu a ordonat distrugerea Monumentului Unirii aflat în imediata vecinătate. Locul a rămas liber până în 1957 când a fost mutată aici statuia lui Mihai Eminescu, amplasată inițial în fața Universității.
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
puternică, care l-a obligat pe premierul polonez Władysław Grabski să ceară sprijinul Aliaților occidentali în iulie. Presiunile politice și militare i-au obligat pe polonezi să accepte retragerea la vest de linia stabilită de aliați în 1919 și un armistițiu în Galița. Pe 11 iulie 1920, George Curzon a semnat o telegramă destinată guvernului bolșevic prin care propunea încetarea focului de-a lungul unei linii care avea să primească numele ministrului britanic de externe. Propunerile lui Curzon din iulie 1920
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
la Paris de către Roman Dmowski și Ignacy Paderewski. Președintele american Woodrow Wilson a făcut independența Poloniei un obiectiv al războiului în cele „Paisprezece puncte”, iar acest obiectiv a fost aprobat de către aliați, în primăvara anului 1918. Ca parte a termenilor armistițiului impuse Germaniei era că toate forțele germane trebuiau să se retragă din Polonia și din alte zone ocupate. Astfel că la sfârșitul războiului, germanii l-au eliberat pe Piłsudski, din arest împreună cu alți prizonieri, care s-a întors la Varșovia
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
din 6 noiembrie, dar Piłsudski a avut prestigiu copleșitor la acel moment. Daszyński și ceilalți lideri polonezi l-au recunoscut ca șef al armatei și conducătorul țării, care a devenit mai târziu Republica Polonă. Germania, acum învinsă, a urmat termenii armistițiului și și-a retras forțele armate. Paderewski a devenit primul prim-ministru (la începutul anului 1919) și Dmowsky a condus cel mai mare partid. De la începuturile sale, Republica a purtat o serie de războaie pentru a-și asigura granițele. Națiunea
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
la care s-au incendiat steaguri poloneze și aliate. Negocierile cu populația germană au început odată cu sosirea lui Ignacy Paderewski - lider al Comitetului Național Polonez de la Paris. Revolta a durat până în 16 februarie 1919 și s-a încheiat cu un armistițiul la Trier. În conformitate cu termenii armistițiului și mai târziu Tratatul de la Versailles. Polonia a inclus aproape toată Polonia Mare. Conflictul polono-cehoslovac a a început la 23 ianuarie 1919, cu atacul asupra Sileziei. Inițial în Cieszyn Silezia a fost planificat plebiscit, dar
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]