3,323 matches
-
-l socotești cu abacul, de unde să tot faci maiori ori colonei dacă n-aveai peste cine să-i așezi? Încă nu știa cine gîndise să-i adune la un loc pe toți locotenenții și căpitanii ăștia de pe la Depozitele Armatei, de la Arsenal, de la Pirotehnie, oameni care poate nu se vedeau decît o dată în an, la vreo instruire cu generalul Broșteanu, mai-marele Spatelui. Îi adusese ia un loc pentru a le arăta ceva. Pentru a-i face să devină conștienți de ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putere, arătau entuziasmați, înflăcărați, excitați chiar. Balbo se plimba însoțit de Corvino și de un alt ofițer, cu însemnele aviației, a aflat mai tîrziu că era Cezar Stoicescu, fiul unui colonel din aviație ieșit la pensie. Cezar era inginer la Arsenal, un ins capabil, ambițios, cu o fire extrem de romanțioasă. Cîteva dueluri, o amantă publică, o nevastă dusă la exasperare. Dar asta n-avea importanță cînd era vorba de un om excepțional de bine pregătit în domeniul său, studiase la Politehnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ingineri civili. Nu se dădea el, însă nimeni dintre oamenii cu bani nu s-a gîndit să-i dea vreo comandă mai acătării, trăia din leafă și din primele, atîtea cîte erau, pentru noutățile pe care le introducea în atelierele Arsenalului. Avea minte iute, deșteaptă și sărea de la una la alta de te zăpăcea, nu-i plăceau dăscăleala și mai ales luatul pe departe. Pe bună dreptate ar fi dorit să poarte măcar un galon în plus, să aibă, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fapt nu erau, nu puteau fi. Cam pentru acest soi de cazuri era folosit "fondul albastru". Probabil, ce probabil, mai mult ca sigur și raportul ăsta va intra acolo. Iar, de va fi vreodată nevoie ca să se stingă ceva pe la Arsenal ori pe la Pirotehnie, hîrtiuța asta va fi bună. Bună de tot. Îl găsi pe Șerban Pangratty în ultima odaie, în dreptul geamului deschis, conversînd cu unul din locotenenții bătrîiori, un bărbat frumușel, creț, cu ochi verzi și pielea închisă la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard Bîlbîie, încîntat peste măsură de turul de forță al prințului, măcar pentru asemenea clipe merita să se laude că a trăit o vreme în preajma lui și chiar că s-a bucurat de prietenia sa. La ieșire, un căpitan de la Arsenal se apropie de Pangratty și îi prinse în piept o insignă emailată, spunîndu-i că este foarte fericit că una din gloriile aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl împiedica să judece imparțial, fără nici un fel de idee preconcepută. Și cum puteai să nu fii deja "intoxicat" de părerile lui Bîlbîie cînd acesta scria "Basarab Cantacuzino a invitat în mod intenționat ofițerii de grade mici din arma tehnică (Arsenal, Pirotehnie, Depozitele Armatei, Aviație, Marină) pentru a-i pune în situația de confruntare cu Balbo". Era mai mult decît o greșeală! Era o încercare clară de a-l dirija, de a-i manevra gîndirea. Și asta o făcea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino era cu siguranță unul dintre ei, poate nu unul care a fost căutat, ci unul care caută. Caută și, uite, cu o serată din asta și găsește. Cu un gest brusc, rapid a aruncat foile pe birou. "Niște papițoi, Arsenalul, Pirotehnîa, cei de la Manutanță, lingura și strachina, vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar pătrundere în el. Bîlbîie se stăpîni să nu facă ochii mari de mirare și zise destul de sigur pe sine: Cred că există. Mă gîndesc la Șerban Pangratty, după cîte mi-am dat seama este destul de cunoscut printre ofițerii de la Arsenal și fără nici o îndoială de către tehnicienii din Aeronautică. Nu cred că va fi o problemă să mă întîlnesc cu Stoicescu și Corvino, îl priveau cu destul respect și chiar admirație pe excelența-sa. O să-l caut săptămîna asta, cel tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorbă, în vorbă, mai din firimituri, mai din picături, Radul Popianu și-a dat seama că relația lor cu Șerban Pangratty nu trecea dincolo de faptul că August Stoicescu fusese colonel în aviație și că fiul acestuia, Cezar, era inginer la Arsenal, ocupîndu-se de tot felul de motoare și sisteme de zburat, și care aviator adevărat nu vrea să aibă o relație bună și să nu refuze niște "lucrători la cazanele văzduhului"? Dar nu ăsta era cel mai important lucru, cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuia. Pentru ce avea de gînd să facă îi trebuia curaj, și chiar nu puțin. VI Mihai Mihail se afla într-o fundătură. Rapoartele lui Leonard Bîlbîie, omul pe care îl considerase a fi cel mai potrivit pentru cercetarea "afacerii Arsenal", o denumire mai mult sau mai puțin convențională, descriau tot felul de situații, se refereau la tot felul de nume, unele răsunătoare, cum ar fi și cel al generalului Cihoski, așa ceva întrecea orice așteptări, dădeau amănunte, fapte concrete, însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
serioase. La început șovăise, noutățile erau destul de vagi, dacă scotoceai bine prin dosare și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi. Că se constituise un grup de ofițeri și tehnici, mai mult maiștri militari, unul Ion Bughianu de la Arsenalul aeronautic era mai cu moț, că grupul făcuse propagandă deschisă o vreme, Bîlbîie anexase și patru manifeste semnate de un Comitet executiv, care se vedea că nu era același cu capii grupului, inginerul Stoicescu exprimîndu-se destul de des "va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndeosebi cu maiorul Stavri din plasa Comana, și inginerul Cezar Stoicescu, nu neapărat capul fasciei, dar cu siguranță sufletul acesteia. "Maiorul Stavri se găsește actualmente în așezarea Vladia sub ordinele unui colonel din aviație numit August Stoicescu, tatăl inginerului de la Arsenalul aeronautic numit Cezar Stoicescu. Pe acest Cezar Stoicescu l-am întîlnit la recepția prințului Cantacuzino, unde cu bunăvoință ați hotărît că trebuie să fiu prezent. Domnule director, cei doi ofițeri în retragere au instituit în această așezare un climat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o făcea bine și de aceea merita toate laudele! Pentru Mihai Mihail faptele se înnodau și se deznodau oricum altfel decît pentru Leonard Bîlbîie. Deocamdată putea fi sigur că între "fascia Vulturul alb" care creștea ca o ciupercă în atelierele Arsenalului și caraghioșii de la Vladia exista nu doar o legătură sigură, ci o strînsă conlucrare. Foarte probabil era că bătrîneii din Vladia să fie Comitetul Executiv despre care vorbea Georgescu. Ceva nu mergea însă. Dacă scopul principal al complotului, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, am onoare a vă raporta lista obiectivelor care au fost cercetate și pentru care s-a întocmit documentarea spre a fi predată domnului s-lent Georgescu. Lista a fost întocmită de doi maiștri militari, Bughianu și Teodbrescu, primul de la Arsenalul aeronautic, al doilea din marina militară. Obiectivele sînt următoarele, domnule Director: Bulevardul I.C. Brătianu no. 17 Clădirea Școlii superioare de război. Strada Mihai Vodă no. 45Casa general Fătulescu. Strada Sfinții Voievozi no. 27 Casa generai Henryk Cihoski. Strada Mîntuleasa no
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Călătorescu. Strada Uranus no. 7. Vă raportez pe această cale că la ora actuală este organizată o cohortă de 300 cămăși negre, înarmate cu arme de foc personale și arme albe, că sînt asigurate mijloace de transport rapide din dotarea Arsenalului și că se fac eforturi deosebite de corupere a unor ofițeri din Garnizoana Bucureștilor. Cu deosebit respect am onoarea să vă salut, inspector principal Leonard Bîlbîie." Cînd a citit prima dată acest raport, dincolo de curiozitatea și îngrijorarea firească provocată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd în audiență tot felul de dascăli de țară, popi ori agitatori politici cu priviri tulburi, îmbrăcați ostentativ în sumane și ițari. Se putea foarte bine ca Basarab Cantacuzino să nu aibă nici o legătură cu complotul militarilor din Aeronautică și Arsenal, să nu aibă habar de Comitetul de la Vladia, iar totul să nu fie decît produsul unor deducții construite pe o premisă falsă. De va fi așa, vizita asta îl va costa mai mult chiar decît își putea imagina, pentru că Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înțeles că este este acord cu propunerea lui de a discuta deschis. "Deci..." Mihail s-a aplecat peste masă înspre el, ca pentru a se face auzit cît se poate de bine și de clar: Este vorba de Aeronautică și Arsenal. S-a întrecut deja măsura, excelență!" A umplut din nou păhărelul directorului. Anume scosese cele mai mici pahare, oricînd ai nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el este în măsură să stabilească măsura! Mihai Mihail a măturat o firimitură invizibilă de pe măsuța de mahon care se afla între ei, discuția nu mergea așa cum i-ar fi convenit. Dorise să-l dea gata de la început spunîndu-i despre Arsenal și Aeronautică. Era clar că știa totul, că nu exista nici un secret pentru el în ceea ce privește mișcarea subversivă a complotiștilor și totuși prințul Basarab Cantacuzino nici măcar nu se arătase surprins de asta. Cît despre îngrijorare, nici pomeneală. "Excelență, ceea ce vă comunic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Phregătirea e mai fhrumoasă, mai impohrtantă decît acțiunea în sine. Sîmbăta seahra este adevăhrata săhrbătoahre, nu duminica." Nu trebuia să-l fi citit pe Leopardi pentru a ști acest lucru. Basarab Cantacuzino îi spunea în felul său că complotiștii de la Arsenal și Aeronautică, toți cei care se agitau atît de prostește sub privirile sale, aveau momentul lor de glorie și de triumf acum, în ajun. După aceea, ei, după aceea va fi altceva, altcineva, oameni cu scaun la cap care știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e decît o păcăleală, o cacealma? Basarab Cantacuzino și nebunii ăia de la Arsenal, Comitetul de la Vladia, totul nu-i decît o mascaradă, doar se joacă de-a complotul, de-a lovitura de stat, ca să vadă și să arate cît de simplu, cît de la îndemînă poate fi un adevărat complot, o adevărată lovitură? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
usucă gura. Totul se învălmăși în mintea lui, acum chiar că i-ar trebui un pahar cu apă. Cantacuzino era în posesia unui secret de gradul zero, parola garnizoanei pe două zile, două zile anume hotărîte pentru acțiunea grupului de la Arsenal, cu siguranță. Nu era o glumă, nu era o mascaradă, un carnaval. Era un complot în toată legea, periculos și cu un mare sprijin chiar dinlăuntrul puterii care urma să fie răsturnată! Arătîndu-i parola, Cantacuzino i-a demonstrat ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb nu exista de fapt nici un creier, că nu avea unde să ajungă. Fascia ofițerilor de la Arsenal și Pirotehnie era ca o broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar fără să-și dea seama de ce și încotro se zbate. Niște inși care vreau cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aproape de creștet și poartă pe căldura aia mare bocanci de vînător de munte, se aude de la o poștă cînd se adună "trop, trop" pe pietriș. Nu sînt nebuni, domnule Mihail, poate pe cale să înnebunească, în afară de trei, unul Cezar, inginer la Arsenal, Cezar Stoicescu, inginerul Corvino și un altul pe care nu l-am auzit vorbind niciodată, cică ar fi locotenentul Georgescu, nu-l cunosc. Ăștia trei sînt un fel de șefi, cu toate că nu văd de ce le-ar trebui șefi. Stoicescu citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Danilov este astăzi unul din cele patru-cinci nume ce se rețin dintr-o pleiadă poetică altădată mult mai numeroasă. Poezia daniloviană satisfăcea unul dintre comandamentele esențiale ale lirismului, desfăcând, în viziuni de o neclaritate tulburătoare, subînțelesuri care dau de gândit. Arsenalul imagistic surprinzător de sărac, definitoriu pentru această poezie, era un argument al consistenței unui univers liric autonom, bazat nu pe calcule și probabilități, ci pe câteva solide incertitudini. Arlechinii de pe câmpul negru, îngerii vizitatori sau stolurile de manechine, completate, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]