KorAP: Find »[drukola/base=asistentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...333 >

8,316 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

îl ascultau cu un respect aproape mistic. Henrietta era atât de entuziasmată de descoperirea pe care o făcuse încât nici nu simți sărutul de gheață al dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
al dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece doctori acolo, remarcă asistenta ofensată. — Știi la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine se referea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece doctori acolo, remarcă asistenta ofensată. — Știi la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine se referea. — Cel care seamănă cu Robert Redford când el însuși semăna cu Robert Redford. — Ei bine... Vocea femeii căpătă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece doctori acolo, remarcă asistenta ofensată. — Știi la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine se referea. — Cel care seamănă cu Robert Redford când el însuși semăna cu Robert Redford. — Ei bine... Vocea femeii căpătă un ton de reverență mistică de parcă ar fi vorbit despre Maica Tereza sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
o intervenție ceva mai serioasă decât se aștepta de obicei din partea unui doctor, dar, din perspectiva Henriettei, acest lucru era un amănunt neînsemnat. O izbi deodată singurul potențial obstacol în calea acestei fantezii. — Acest domn doctor Westcott. E căsătorit cumva? Asistenta oftă. — Domnul doctor Westcott s-a dedicat cu trup și suflet clinicii. Henrietta zâmbi radios în timp ce-și încheia nasturii costumului bej de in. În cazul ăsta, totul era posibil. Dacă era directorul unei clinici, mai mult ca sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
față-n față. Se îndreptă spre ieșire, țăcănind cu tocurile pe podeaua nouă, imitație de marmură, a Serviciului de Sănătate Publică. La ușă se opri, dându-și seama că uitase un amănunt important. Care e numele lui de botez? întrebă. Asistenta se strâmbă de parcă ar fi fost o informație strict confidențială. — Laurence, spuse în cele din urmă. — Laurence, șopti Henrietta, savurând fiecare silabă. Laurence. Poate că Fran cocheta cu ideea de a face un copil pe cont propriu, dar de îndată ce avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
cu ideea de a face un copil pe cont propriu, dar de îndată ce avea să întâlnească persoana potrivită avea să-i vină mintea la cap. Era în firea lucrurilor. — Laurence, repetă. Domnul doctor Laurence Westcott. Domnul și doamna doctor Laurence Westcott. Asistenta o privi pe Henrietta plecând și repetând, ca pe o mantră, numele domnului doctor Westcott. Poate că era țicnită. Îngrijirea în sânul comunității nu era întotdeauna ideea cea mai inspirată. Simplul fapt că purta un costum bej de in nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
era o schizofrenică periculoasă care avea să-și sfâșie hainele de pe ea și să-l urmărească pe domnul doctor Westcott la sfârșitul programului. Poate că n-ar fi trebuit să-i spună numele lui. Fără a avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
oarecum sacerdotal al lui Laurence probabil că atrăsese oricum nenumărate confesiuni de acest gen. — Uite, vino să bei o cafea și s-o cunoști pe sora Moira. Ea administrează lucrurile de fapt. Eu sunt doar reprezentantul masculin. Fran zări o asistentă atrăgătoare, cu părul roșu, care le zâmbea din capătul culoarului. Își făcură loc pe lângă bărbatul timid care încerca să se hotărască asupra a ce să aleagă dintr-o colecție de reviste deocheate. În cele din urmă dispăru în spatele ușii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
salveze. Am discutat-o deja cu Stevie și ea mă susține întru totul. Maică-sa se strâmbă imperceptibil auzind de Stevie. — Atunci ar fi cazul să convoci o întâlnire a trustului. Fran îl zări pe tatăl ei, pe care o asistentă veselă îl conducea la ele. N-arăta prea rău. — Apropo, cât oferă? Fu șocată când auzi răspunsul. — Dar e o insultă! — Poate. Dar ar acoperi îngrijirea la domiciliu și un bungalou pe deasupra. Fran își dădu seama că tremura. Cunoștea tonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
și declara că nu reușea să înțeleagă de ce, în vremea adolescenței, locul i se păruse o văgăună plictisitoare și uitată de lume, în care nu prea aveai ce dracu’ să faci seara. Publicul râse nervos, mai ales când apăru o asistentă cu un ac uriaș și îl conduse pe Nico, care se prefăcu speriat, la un cort ce purta însemnele Crucii Roșii. Se formară șiruri ordonate în jurul pieții pentru a-i urma exemplul. Jack le observă imediat se îndreptă spre ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
abține să nu tragă cu ochiul la prețioasa ei ofrandă. Imaginea propriului sânge, la care se adăuga faptul că nu luase micul dejun în dimineața aceea, o copleși deodată și totul începu să se învârtă cu ea. Când își reveni, asistenta era aplecată deasupra ei. — Vă simțiți bine? Cred că da. Știu că o să pară ilar, dar uitasem că sunt însărcinată. Asistenta o privi de parcă n-ar fi fost în toate mințile. Dar ar fi trebuit să completați un formular când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
micul dejun în dimineața aceea, o copleși deodată și totul începu să se învârtă cu ea. Când își reveni, asistenta era aplecată deasupra ei. — Vă simțiți bine? Cred că da. Știu că o să pară ilar, dar uitasem că sunt însărcinată. Asistenta o privi de parcă n-ar fi fost în toate mințile. Dar ar fi trebuit să completați un formular când ați intrat. În câte luni? — Cam unsprezece săptămâni. Asistenta dădu ochii peste cap. Ar fi mai bine să chem doctorul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
că da. Știu că o să pară ilar, dar uitasem că sunt însărcinată. Asistenta o privi de parcă n-ar fi fost în toate mințile. Dar ar fi trebuit să completați un formular când ați intrat. În câte luni? — Cam unsprezece săptămâni. Asistenta dădu ochii peste cap. Ar fi mai bine să chem doctorul să vă consulte. Nici n-ar trebui să donați sânge în cazul ăsta. — Îmi pare rău. Fran se simțea ca un copil care e dojenit pentru că a răsturnat cuburile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Să rateze așa o ocazie ar părea o lipsă de recunoștință. Capitolul 15 Fran ezită doar o clipă. Apoi, uitându-se hoțește peste umăr, strecură flaconul cu sânge în geanta ei voluminoasă și închise catarama chiar în momentul în care asistenta se întorcea urmată de doctor. — Vă simțiți bine? întrebă doctorul îngrijorat. — Minunat, răspunse Fran veselă, strângând geanta la piept. De fapt, nu m-am simțit niciodată mai bine. Se uită la ceas și-și aminti că tocmai astăzi avea programată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
simțit niciodată mai bine. Se uită la ceas și-și aminti că tocmai astăzi avea programată o întâlnire cu Henrietta și cu domnișoarele de onoare la magazinul cu articole pentru mirese. — Trebuie să plec, se scuză înaintea doctorului și a asistentei care rămăseseră interziși. Am o programare la proba pentru rochia de mireasă. Fără îndoială Henrietta, însoțită de Sophie și Lottie, aștepta de ceva timp la magazin. Era unul din acele magazine minuscule și selecte în care totul era în tonuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
greutăți, stați liniștită. — Când voi primi rezultatele? — Va dura ceva mai mult ca de obicei, dat fiind că trimiteți eșantionul la un alt laborator. O spuse de parcă ar fi fost un delict serios. Două săptămâni, poate trei, ca să fim siguri. Asistenta o să vă conducă spre ieșire. În tren, la întoarcere, tot ce făcu Fran fu să țină strâns fotografia și să contemple tainele ei miraculoase, în tonuri de gri. Genele cui se uniseră cu ale ei pentru a crea copilul deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
imortalizată cum se cuvine într-un album de fotografii legat în piele, cu file de plastic. Și acum, ca să fie tacâmul complet, mai era și povestea cu tatăl fetei. Era prea mult. De ce nu și-o fi găsit Laurence vreo asistentă drăguță și fără fasoane care să îl adore ca pe un erou și pe care Camilla s-o fi putut domina subtil? Dar Camilla nu spuse nimic când Fran sosi, cu răsuflarea tăiată, îmbrăcată într-un costum bizar de erou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
părăsise: mama lui adevărată. Fran avea datoria să nu-i facă același lucru. Și totuși putea să se mărite cu Laurence când tocmai își dăduse seama că era îndrăgostită de Jack? Clinica se închidea când ajunse ea acolo și Moira, asistenta lui Laurence, încuia ușa. — A plecat acum un minut, o informă Moira pe Fran pe tonul ei obișnuit, plin de venerație. Cred că s-a dus la mama lui. — Florile or să fie splendide, se extazie Camilla. Am avut mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

direcția aceea. Pasagerii, cu bagajele în mână, se pregăteau să coboare. Luați de valul mulțimii, Takamori și Tomoe au ajuns la capătul pasarelei. Primul care a ieșit, transportat cu grijă pe targă, a fost un pasager bolnav, însoțit de două asistente medicale. A urmat un străin roșcovan, înalt, între două vârste, care cobora grăbit, făcând semne cu mâna. Știau, după vârstă, că nu e Gaston. Apoi, un student japonez care purta un costum nou-nouț. Familia îl luă imediat în primire, strigându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

sala de conferințe. — Îmi cer scuze. Închid imediat telefonul, Înjurînd-o În minte pe afurisita asta de femeie. — Nu e ceva urgent și poate cu siguranță să suporte amînare pînă se Încheie ședința. Nici cinci minute mai tîrziu, Sandy, una din asistentele de marketing, Își vîră capul pe ușă. — Iertați-mă că vă Întrerup, spune ea timid, dar Ellie are un apel urgent. Of, fir-ar al dracului! Îmi Împing scaunul și mă scuz, călcînd apăsat pînă la biroul meu ca să ridic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lacrimi. E pur și simplu fantastic. — Îți vine să crezi? Dan clătină din cap. — Nu, nu-mi vine să cred că noi doi am făcut ceva perfect. — Pot să-l văd? am Întrebat. Dan sună și, În cinci minute, o asistentă mi-l aduse pe Tom, pe care l-am luat În brațe, vărsînd alte lacrimi fierbinți de fericire pe costumașul lui John Lewis, care, deși era mărimea pentru nou-născuți, părea a fi de trei ori mai larg. — Cu cine crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
strînse În jurul mamei, În salon, și n-am simțit decît oroare. Nu e ăsta cel mai intim moment al vieții? Cine ar vrea să fie expus, În acea stare vulnerabilă, În fața unor oameni care nu sînt medicul sau moașa, o asistentă și soțul? Și n-am știut ce să răspund cînd m-a Întrebat Linda, n-am vrut să fiu nepoliticoasă, mă străduiam, În ciuda tuturor celor spuse și Întîmplate, să mă comport ca o noră exemplară, așa că am răspuns diplomatic, zicînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Ca socrii tăi să aibă o privire de ansamblu asupra vaginului sau măruntaielor tale? — Nu, dar erau În sala de așteptare și... Dan se opri, șovăind vizibil. După ce s-a născut Tom, l-au dus pînă la salonul nou-născuților și asistenta de acolo i-a felicitat, după care, se pare că... Vocea i se stinse din nou, În mod penibil. Se pare că ce? am urlat. — Se pare că asistenta i-a invitat Înăuntru să-l vadă și să-l țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
a născut Tom, l-au dus pînă la salonul nou-născuților și asistenta de acolo i-a felicitat, după care, se pare că... Vocea i se stinse din nou, În mod penibil. Se pare că ce? am urlat. — Se pare că asistenta i-a invitat Înăuntru să-l vadă și să-l țină puțin În brațe. Doar puțin. Am izbucnit În lacrimi de frustrare și furie, iar Tom se trezi și Începu să țipe. Singurul lucru care-mi trecea prin minte În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]