10,834 matches
-
aceea, marii muzicieni sunt rafala de vânt ce scutură pădurea, îi ia ghindele și le plantează în umbra bătrânilor stejari, pentru a da viață altor stejărei sub umbra cărora mâine se vor refugia alți melomani, făgăduind cu rugă dreptul și aspirația de a iubi și a fi iubiți! Un astfel de muzician este Eugen Doga, căruia, grație Asociației Culturale „Regal d’Art”, o salbă de orașe, începând de la porțile de jos ale Moldovei și până sus unde cântă înveșnicitor tulnicele Bucovinei
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
istorie, cu fiecare zi ce trecea, în timp ce Carlos redevenea stăpân absolut pe viața și voința lui. Inima eliberată își înălța aripile ample și puternice către orizonturi noi, iar spiritul alerga liber și fericit prin câmpiile vieții, ce se ofereau tuturor aspirațiilor umane, în funcție de posibilități și aptitudini. Cruzimea așteptării și îndărătnicia tăcerii devin arme infailibile împotriva unui sentiment fragil ca iubirea, ucigându-l fără prea multă premeditare. Oare destinul se resemnase atât de repede, cum o făcuse cel, de a cărui dragoste
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
-o să sară ca arsă din canapeaua pe care se întinsese și să alerge în ajutorul bolnavei, pe care o găsea de fiecare dată vânătă și cu spume la gură din cauza lipsei de aer. Nu mai contenea cu ventilația și aspirația traheei care se obtura într-un mod inexplicabil și aproape complet, așa că preferă să aducă un fotoliu în cameră alături de patul lui Amneris, care suferea îngrozitor. Acum zăceau amândouă într-un somn letargic din care nu doreau să se mai
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
se acordau, dar o irita compasiunea de orice natură, așa că se închise ursuză în carapacea ei, tot restul zilei. Noaptea dormi ca un buștean, spre bucuria Mariei care o vizită doar odată sau de două ori, fără să-i facă aspirație sau ventilație. Aparatele suspinau liniștite, pompând conștiincioase aerul regulat în plămânii mulțumiți. Referință Bibliografică: Condamnare ( continuare-fragment 19) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2320, Anul VII, 08 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
la o realitate rece pe care încercăm prin toate mijloacele să o înțelegem. Dar trezirea cunoștiintei la realitatea anti-spirituală, a maturității seculare, a început deja să ne obosească, să ne tulbure viziunea. Câtă fericire am văzut până acum în istorie? Aspirațiile noastre după un paradis terestru, fără de Dumnezeu, nu ni se mai par atât de realiste. Ne este teama că rămași singuri, prea puțini s-ar mai putea trezi. Iar pe cei care se vor mai trezi și vor fi din
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
spre mântuire, spre ieșirea la lumină din peștera întunecată a existenței, am fi rămas tot singuri și neconsolați în acea disperată singuratate metafizică, în acea realitate surdă și indiferentă la suferința omului și mai ales a omului cu vocație și aspirații transcedentale, cu ochi care văd calea spre mântuire. (Metafizica suferinței) Referință Bibliografică: TEOLOGUMENA - DESPRE DARUL VEDERII / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2217, Anul VII, 25 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
matase argintie și luminoasă până când însăși imaginația noastră se topește în oceane de azur. Ca apoi să ne dăm seama că datorită faptului că existăm, timpul a devenit o unitate de măsură prin care ni se măsoară zădărnicia, relativitatea, contingentul, aspirația de a ne înaltă spre transcendent, dincolo de spațiu și de timp. ● Omul modern a reușit să se elibereze de multe din hibele psihice, sociale și culturale, de tabu-urile născute din propria ignoranța ori dintr-un spirit de conservare și
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
mai puțin fățarnic apare zâmbetul lui Iohanis când vorbește ( dacă vorbește! ) de la tribuna Președenției sau când răspunde întrebărilor ziariștilor. Dacă ar îmbrăca o blană de urs și ar avea două coarne de țap, tabloul fariseului, cocoțat mult prea sus pentru aspirațiile sale ( de biciclist și primar etern! ), ar fi complet. Același zâmbet fals, nesincer și ipocrit este specific tuturor politicienilor, fără excepție, care nu mai surprinde pe nimeni, fiind doar o mască, exact ca în teatru antic, când actorul reprezenta un
POLITICĂ SAU TEATRU ANTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379274_a_380603]
-
de partea economic-materialista a acestui pelerinaj al omului prin lume. O astfel de “istorie” nu poate fi decât falsă, nesemnificativă și absurdă. Există însă și o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și îndreptățitelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și plină de sens, o istorie căreia îi căutăm cu toții curenții, albia curgerii, fiindcă altfel am fi condamnați să trăim veșnic în afara lumii și a adevăratelor rosturi ale acestei lumi, am trăi în afara istoriei însăși
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
a istoriei fără Dumnezeu este eminamente demonica. Crește la sân șarpele adamic, post paradisiac, ascuns, înveninat cu elixilurile puterii și al ambițiilor faustice, deșarte. Există o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și implacabilelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și plină de sens, o istorie căreia îi căutăm cu toții albia firească și normală a curgerii, curenții subterani ai duhului, fiindcă astfel am fi condamnați să trăim în afara lumii și a adevăratelor rosturi ale acestei
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
o scăpărare de magie, momente unice și emoții intense cu care să-i transporte pe coordonatele unor vise asemănătoare. Astfel, rezonând pe aceleași frecvențe, oamenii comunică la nivel spiritual într-un plan mai elevat, conectați prin afinitatea propriilor gânduri și aspirații. Este o viziune pe care mi-am formato, experimentând și un fel personal de a percepție a vieții, pe care am încercat să o transpun în cuvinte, mânată de o chemare irezistibilă, din sufletul meu. Maria Giurgiu. Lector de carte
UN VIS CU PARFUM DE AMURG(VOLUM DE VERSURI) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374194_a_375523]
-
ilustreze prin el însuși bucuriile și durerile existenței sale. Eminescu va rămâne în poezia românească și universală, poetul nepereche. ,, Pentru mine Eminescu, este cel mai mare poet al lumii ! El a știut să exprime în mod remarcabil prin vers fidelitatea aspirațiilor sale, farmecul iubirii și al naturii, întregul univers care pentru el sunt legi aproape fără excepție. Opera lui Eminescu, merită să fie cunoscută de oricare iubitor de poezie dintre popoarele acestei lumi. Referință Bibliografică: ,, Universul poeziei lui Eminescu ,, / Constanța Abălașei
,, UNIVERSUL POEZIEI LUI EMINESCU ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374270_a_375599]
-
estetice sunt realizate și prin procedee artistice de construcție și de semnificație, prin elemente ale viziunii artistice. Cu tonul uneori sobru, detașat, poetul caută însingurarea, tristețea, alteori patetic, se dăruie total! Dionisiacul este sublimat în apolinic, seninătatea și înaltul însoțesc aspirația spre liniște, spre Tăcere, ca stare de voluptate a descoperirii sinelui. „Tăcerile” Poetului sunt însoțite în drumul lor către cititor de 175 de desene, semnate de Damian Petrescu, genial grafician și pictor român, trăitor de multă vreme în Franța. Cale
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
-i substanța și natura autenticului. Cândva, (vă amintiți?!), o voce ca un vuiet cânta vântului, încredințându-i văzduhul lui sufletesc spre a-l duce văzduhului de sub cer. Ca sol al artistului, acolo unde se cercetează întocmirea lumii, unde se îndreaptă aspirația umană, unde încep și sfârșesc lucrările stihiilor, ca și ale binelui, unde-i mijlocul timpului, șina pe care trece în iureș acceleratul anilor, unde duduie uzina în care se combină prefacerile pământului cu rânduiala stelelor... „Cântecul vântului”, acesta-i cel
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
anatomice, recipiente pentru recoltat organe, canea pentru scos lichide, ace pentru cusut decedați; ... – masă de îmbălsămare cu instalație de apă curentă și de evacuare, cu filtre de inactivare a reziduurilor; ... – trusă de îmbălsămare care conține pompă pentru lichide, inclusiv cu aspirație, bisturiu mare și lame detașabile, cuțit lung, depărtătoare, tuburi vasculare de diferite diametre, 2 pense, 2 foarfeci - mare și mică, stilet butonat, seringă de 50 de ml cu ac gros și ace hipodermice, ace drepte și curbe pentru cusut, sondă
ORDIN nr. 3.801 din 8 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285586]
-
anatomice, recipiente pentru recoltat organe, canea pentru scos lichide, ace pentru cusut decedați; ... – masă de îmbălsămare cu instalație de apă curentă și de evacuare, cu filtre de inactivare a reziduurilor; ... – trusă de îmbălsămare care conține pompă pentru lichide, inclusiv cu aspirație, bisturiu mare și lame detașabile, cuțit lung, depărtătoare, tuburi vasculare de diferite diametre, 2 pense, 2 foarfeci - mare și mică, stilet butonat, seringă de 50 ml cu ac gros și ace hipodermice, ace drepte și curbe pentru cusut, sondă canelată
ORDIN nr. 3.801 din 8 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285586]
-
era "în lume", forță cosmică" [87]. După Schelling, poet și filozof, filozofia, născută din poezie în perioada copilăriei speciei umane, trebuie, după înflorirea sa, să se arunce din nou, prin intermediul mitologiei noi, în oceanul poeziei; creștinismul este, în ultima sa aspirație, un produs al spiritului oriental care a generat religia Indiei și a străbătut astfel tot Orientul [88]. Friedrich Hölderlin (1770-1843) visa o Asie "dionisiacă", izvorul oricărei regenerări [89]. Îl găsim printre colaboratorii "Musenalmanach"-ului, alături de Herder, Gottlieb Konrad Pfeffel, A
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
află fundamentul concepției hinduse. Obiectivitatea are aici doar această formă substanțială: starea imediată sînt brahmanii, obiectivul este Brahman. Cu privire la abstract pot fi găsite la indieni cele mai frumoase cuvinte și pot fi admirate exigențele pe care ei le manifestă față de aspirația lor către înalt. Gîndirea pură este puterea absolută; natura recunoaște această putere și doar atunci cînd abstracția se extinde prea mult într-un domeniu [208] aparținînd realului, ea este în pericol, în nesiguranță, ajungînd să se autodistrugă. În aceasta găsim
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
avea atunci un sens care nu mai este, în prezent, luat în calcul. Este vorba de înțelesul fundamental, de libertatea individului, o libertate care nu mai este suficientă astăzi, pentru că este fără viitor; pentru că nici o reprezentare filosofică nu fundamentează această aspirație instinctivă pentru libertate. România anului 1995 este o țară liberă, adică o țară în care nu trebuie să mori ca să-ți cîștigi libertatea personală sau de grup. Presa nu mai este cenzurată, indivizilor nu le sînt amenințate nici inițiativele, nici
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un corpus. Atitudinea intelectuală care consistă în a asocia istoria și dreptul istoric nu s-a schimbat fundamental, astfel încît istoria românilor se confundă cu istoria dreptului românilor. Memoria este mai mult decît amintire; ea este acțiune. Nevoia unei globalități, aspirația către înțelegere rămîn în prim plan, putîndu-se astfel afirma că istoriografia românească de la 1830 pînă în zilele noastre este în mare parte impregnată de romantismul națiunii, indiferent de valoarea științei care îi alimentează conținutul discursului. Activitatea romanticilor calificată de istoricul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cred într-o zguduire prerevoluționară și națională a Principatelor. Alții, ca Andrei Pippidi, insistă asupra trăsăturilor și caracterelor conservatoare ale unei tradiții de lungă durată. Unii văd în curentele revoluționare moștenirea reformismului luminat al secolului al XVIII-lea, alții interpretează aspirația revoluționară ca o voință de desprindere de conservatorismul păstrat prin reforme, aparținînd fie despotismului luminat al Imperiului Habsburgilor pentru Transilvania, fie umanismului fanarioților, fie unei gestiuni a Rusiei în Moldova și Țara Românească. Studiul circulației ideilor politice trebuie să fie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și este chemat ca recurs la o solidaritate ortodoxă, dar el strivește națiunea suverană. În sfîrșit, există o suveranitate a națiunii, sau aceasta nu este altceva decît o himeră? Existența ideologică a chestiunii orientale, împletită cu existența naționalității și a aspirației spre forma statală a naționalității, se dovedește a fi, în secolul al XIX-lea, un traumatism creator al unei identități și al unei politici românești. Vor exista partizani ai desprinderii de imperii, partizani ai negocierii cu imperiile, adepți ai unei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
iar portretele care i se fac în această perioadă critică sînt variate. Astfel, baronul Des Michels scrie în noiembrie 1875: "Prințul domnitor nu se află niciodată în dialog cu supușii săi, mai exact el nu se gîndește la nevoile și aspirațiile lor. Tenacitatea și energia pe care prințul le dezvoltă pentru a crea un stat militar sau pentru a face paradă de independență sînt imputate de către țară numai ambițiilor sale personale". Garanțiile și mizele anilor 1875-1878 sînt enorme. Echilibrul între constrîn-gerile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
îngăduință calculată: corupția politică este un mijloc de guvernare, iar creșterea imoralității are drept contra-efect extinderea puterii suveranului. Această putere regală își revendică siguranța din exterior, Carol făcînd politica Berlinului. Or, marea putere care are interesul să sprijine România împotriva aspirațiilor seculare ale Rusiei este Germania. În 1888, ministrul Franței la București face cunoscut că "România este prinsă în orbita celei mai puternice dintre Puterile Europei centrale. Variațiile posibile ale intereselor politicii germane vor influența singure, pînă la o nouă ordine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
interpretată de partea română ca o expresie necesară a dreptului natural, se înfăptuiește în climatul dezbinat între rușii revoluționari și rușii albi, românii cuceriți de socialismul revoluționar și de revoluția bolșevică, și românii liberali sau conservatori. Aceasta pune în față aspirațiile majorității românilor, în detrimentul perspectivelor autonomiste ale minorităților rusă, ucraineană, bulgară, găgăuză, greacă și evreiască... Întoarcerea la problema basarabeană se situează într-o cronologie rusească. Marii istorici ai Basarabiei Ștefan Ciobanu, în lucrarea Unirea Basarabiei, publicată la București în 1929, și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]