4,649 matches
-
la agravarea incoerenței ansamblului. Eugène Zaleski a ajuns la concluzia că „existența unui plan central, coerent și perfect care să fie repartizat și executat la toate nivelurile nu este, de fapt, decât un mit”. POLIȚIE POLITICĂ INSTRUMENTUL TERORII Multe state autoritare au întreținut poliții politice, dintre care cele mai celebre exemple au fost cea a lui Fouchî din timpul Imperiului Napoleonian și Ohrana Imperiului Țarist. și, fără îndoială, îndelungatul contact al bolșevicilor cu aceasta din urmă n-a fost străin de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anticomunism - statele baltice, Cehoslovacia, RDG -, unui compromis între forțele de opoziție și o conversie a elitelor comuniste la democrație - Polonia, Bulgaria, Ungaria - sau unei reconversii de fațadă a elitelor comuniste - România, Albania, Moldova, Ucraina. Uneori, a dus la o involuție autoritară, ba chiar dictatorială - Rusia, Belarus, Asia Centrală. Din 1989-1991 încoace, China*, Vietnam*, Coreea de nord* și Cuba* rămân țări cu regim comunist, conduse de partide-state*, și continuă să prezinte caracteristicile regimurilor totalitare - de mare sau mică intensitate. în Asia* - mai ales
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi răsturnate printr-un vot al deputaților. Tendințe semi-prezidențiale sunt totuși observabile în Rusia, în Ucraina - până la „Revoluția portocalie” din 2004 - și în Belarus unde, atât pe plan constituțional, cât și al practicii politice, regimurile sunt semi-autoritare (Rusia, Ucraina) și autoritar (Belarus). Sistemul partidelor se află într-o situație de relativă instabilitate, favorizată de scrutinul proporțional care face ca modelul coalițiilor multipartite să domine, iar electorii au tendința ca la fiecare alegere să schimbe echipa conducătoare. Cazurile de majorități parlamentare fundamentate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o democratizare părea posibilă, cele cinci republici adoptând constituții de tip occidental. Dar, încă din 1995, puterea președinților s-a întărit pe spezele parlamentelor, iar aceste republici au evoluat spre regimuri prezidențiale puternice, dacă nu chiar dictatoriale, prin simpla prorogare autoritară a mandatului președintelui. Rezistențele au fost rare, cea mai notabilă fiind, în Kârgâzstan, „Revoluția lalelelor”, mișcare populară care, în martie 2005, l-a silit pe președintele Akaiev să fugă spre Rusia; dar locul i-a fost luat de Kurmanbek Bakiev
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război pentru controlul provinciei Karabah. Armenia, care are un regim semi-prezidențial și în frunte pe Robert Kocearian reales în 2003, întrețin relații conflictuale cu Turcia, din cauza negării de către turci a genocidului armenian din 1915. în Azerbaidjan există un regim prezidențial autoritar, aliat al SUA, condus de Heidar Aliev din 1993 până în 2003, apoi de către fiul său, Ilham Aliev; opoziția este reprimată cu duritate. Georgia face față unor mișcări separatiste armate, susținute de Rusia în Abkhazia, în Osetia de sud și în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în Adjaria; președintele, Eduard șevardnadze, a fost alungat de la putere în noiembrie 2003, în timpul „revoluției trandafirilor”, și înlocuit în ianuarie 2004 de Mihail Saakașvili, alegerile din martie dându-i partidului său 95% din sufragii și facilitând instaurarea unui regim autoritar. Cecenia rămâne punctul cel mai fierbinte al Caucazului și chiar al Rusiei; în noiembrie 1991, în timp ce Ingusia rămâne legată de Rusia, Cecenia își proclamă independența sub autoritatea președintelui său, Djodar Dudaev, care instaurează un regim islamizant, provocând fuga unei părți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
compromis cu capitalismul care a fost hotărât de conducătorii supraviețuitori și aplicat de o populație excedată, dar și de fostele gărzi roșii. REVOLUȚIA GAROAFELOR La 25 aprilie 1974, un puci militar răstoarnă guvernul care asigură continuitatea lui Estado novo, regim autoritar instaurat în Portugalia în 1933 de Oliveira Salazar. Puse în mișcare atunci când la radio răsună cântecul interzis Grândol, vila morena, forțele coordonate de căpitanul de Carvalho pun mâna pe capitală, în mijlocul unei mari mobilizări populare. Locuitorii le oferă soldaților garoafe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
concentrare, în accepțiunea în care acest termen va marca secolul XX și cu care nici ocna țaristă - câteva zeci de mii de deținuți condamnați de justiție pentru infracțiuni de drept comun -, nici lagărele de internare, apărute în democrațiile și regimurile autoritare în momente de criză acută, nu se pot compara. Nașterea sistemului concentraționar într-adevăr, în același timp în care decretează „Teroarea roșie”, pe 5 septembrie 1918, puterea bolșevică ordonă, pentru a se proteja de inamicii săi, ca aceștia „să fie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 2007. Dacă e adevărat că au condamnat terorismul grupurilor stângiste - în special PCI*, direct vizat de BR -, PC europene au susținut, în schimb, ETA și IRA și, mai ales, acțiunea grupărilor din America Latină și din Orientul Mijlociu. Terorism în regimurile autoritare din America Latină în 1963, ia ființă în Uruguay o Mișcare de Eliberare Națională, alias Tupamaros, care, în anii 1970, desfășoară o activitate teroristă în mediul urban. Recrutându-și membrii cu precădere dintre studenți și clasele medii, Tupamaros urmează doctrina de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țintă ne reamintesc, totuși, că dezbaterea franco-franceză este departe de a fi închisă și că, pentru segmente largi ale intelighenției, este nedemn să subsumezi unui concept comun fascismul și comunismul. în sfârșit, dacă majoritatea analizelor sunt de acord cu privire la natura autoritară a regimului generalului Franco, în Spania, și a doctorului Salazar, în Portugalia, ele consimt, de asemenea, să îl înscrie pe cel al lui Mussolini, din Italia, în categoria totalitarismelor. Chiar dacă fascismului, la începuturile lui, îi place să se definească drept
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Câmpul de aplicare a conceptului de totalitarism constituie celălalt mare subiect de controversă în rândul, cu precădere, al istoricilor care îi admit caracterul operațional. în general, interpretarea lui Arendt este considerată restrictivă, trimițând prea repede în ordinea convenită a regimurilor autoritare situații care și-ar păstra trăsături esențiale ale dominației totalitare. Sunt în mod deosebit vizate, aici, secvența leninistă a revoluției ruse, regimurile comuniste poststaliniste și fascismul italian. Pare, în primul rând, indispensabil să repatriem regimul bolșevic în teritoriul totalitarismului. Teoria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deloc cu figura clasică a dictatorului. El este, însă, pe de-a-ntregul inventatorul totalitarismului modern. La fel, pare rezonabil să menținem regimurile comuniste ale erei poststaliniste în aria totalitarismelor, chiar dacă unii analiști estimează că acestea au devenit ipso facto regimuri autoritare. Desigur, trebuie să fim atenți la mutațiile provocate de destalinizarea* URSS și a democrațiilor populare* în 1956: dispozitivele teroriste pălesc încetul cu încetul, grupul conducător* revine la metode de conducere mai colegiale, poporul nu mai este somat să-și manifeste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de alta a paralelei 17. Această „încetare a ostilităților” nu poate fi decât provizorie, cu atât mai mult cu cât termenii acordurilor nu sunt respectați. Războiul din Vietnam începând din 1955, SUA preiau ștafeta de la Franța, sprijinind un regim sud-vietnamez autoritar, din ce în ce mai corupt și mai impopular pe măsura trecerii anilor. Comuniștii nord-vietnamezi profită de acest lucru, pentru a favoriza dezvoltarea Vietcongului - comuniștii sud-vietnamezi - în sânul Frontului Național de Eliberare. Acest al doilea război din Vietnam debutează ca un război civil de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să nu mai fie împrăștiat în lucrări disparate de specialitate. știm suficiente despre război și despre cauzele sale pentru a prezenta rezultatele respective, a le indica sensul și a propune acțiuni într-un mod ce va oferi dovezile ferm și autoritar chiar și-n ochii celui mai umil cetățean 24. Îi este destinat acestei epoci a rațiunii să înlocuiască vechile metode ale politicii de putere, diplomației secrete și războiului printr-o abordare nouă, științifică. Pretențiile teritoriale, suveranitatea asupra minorităților naționale, distribuția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
timp de pace și de război. El influențează toate activitățile unei națiuni, producția agricolă și industrială, la fel ca și forța militară și serviciul diplomatic. Sub forma opiniei publice, oferă un factor intangibil, fără sprijinul căruia nici un guvern, democratic sau autoritar, nu este capabil să-și urmărească politicile în mod eficient, în cazul în care le-ar putea măcar implementa. Prezența sau absența sa, precum și calitățile acestuia sunt evidente în special în perioadele de criză națională, când fie este în joc
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
devină activă în moravurile societății va arăta că, în condițiile internaționale de acum, ea nu poate fi altfel. În timp ce putem să ne imaginăm o societate fără o opinie publică activă și în timp ce au existat și încă există fără îndoială societăți autoritare a căror opinie publică nu acționează ca o forță activă în politica internațională, este evident că nici o opinie publică nu poate exista fără o societate. Societatea înseamnă însă consens privind anumite chestiuni morale și sociale de bază. Acest consens are
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
suprem al conflictelor dintre națiuni. și aici, din nou, analogia cu afacerile interne este tentantă. În societățile primitive, indivizii își rezolvau deseori cererile conflictuale prin violență. Se abțineau de la reglementarea pe căi violente numai dacă găseau în apelul la decizia autoritară a unor judecători imparțiali un substitut acceptabil pentru apelul la arme. Pare evidentă concluzia că, dacă ar exista astfel de judecători imparțiali în cazul conflictelor internaționale, principala cauză a războiului ar fi eliminată. Într-adevăr, aceasta este concluzia la care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
statu-quoului reprezintă mecanismul de soluționare preferat de către statele care susțin statu-quoul. Legea și tribunalele internaționale sunt aliații lor naturali. În mod inevitabil, statele imperialiste se vor opune statu-quoului și ordinii lui legale și nu vor dori să supună controversa deciziei autoritare a unui tribunal judecătoresc internațional. Pentru că acea curte nu le va putea satisface pretențiile fără să distrugă însăși fundația pe care se bazează autoritatea sa. Caracterul conflictelor internaționale: tensiuni și disputetc " Caracterul conflictelor internaționale\: tensiuni Și dispute" Nu numai că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Uniunea Sovietică. O interpretare favorabilă unui stat va contribui la sporirea puterii acestuia și la diminuarea puterii celeilalte părți, din cauză că tema în dispută a fost considerată o miză importantă în cadrul competiției pentru putere dintre cele două state. A accepta reglementarea autoritară a unui tribunal internațional, oricare ar fi ea, într-o asemenea dispută echivalează cu cedarea controlului asupra rezultatului competiției pentru putere. Nici un stat nu este dispus să meargă atât de departe. Din moment ce un tribunal nu poate să nu fie apărătorul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Delhi în legătură cu motivele americane, care au persistat până în anii ’70 și în timpul primului mandat al Indirei Gandhi. În Bagdad, acordul a trezit opoziția puternică a naționaliștilor arabi și a fost privit ca o continuare a nepopularei alianțe cu Marea Britanie. Decizia autoritarului premier Nuri al Said de a se alătura pactului a reprezentat cel puțin unul dintre factorii care au subminat monarhia hașemită și au condus la revoluția din 1958. Seria loviturilor militare ulterioare a condus în cele din urmă la venirea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Duncan consideră că îmbinarea pertinentă dintre cele două tipuri de autoritate ar fi în măsură să conducă la obținerea unei cvasibirocrații sau a unei birocrații creatoare, cum o denumește el. Birocrația creativă se vrea a fi o îmbinare între sistemul autoritar clasic și sistemul laisser-faire, primul caracterizat prin impersonalitate, ierarhie rigidă, formală, iar al doilea prin implicare personală, intensă și o mai mare capacitate de adaptare la schimbări; primul are ca slăbiciune „puterea anxietății”, iar al doilea, „excesivitatea acțiunilor întâmplătoare”. Problema
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o organizație antreprenorială și o configurație structurală simplă caracterizată prin: supraveghere directă, controlul deciziilor, efecte minime asupra ierarhiei, tehnostructurii și suportului logistic. Este întâlnită în organizații cu vechime mică, cu sisteme tehnice simple, medii simple, dinamice, conducerea fiind charismatică sau autoritară. Managementul mediu generează tendința de descentralizare, care va produce în timp apariția organizațiilor și configurațiilor structurale divizionalizate. Acestea se caracterizează prin tendința managerilor de a concentra puterea în propriile lor unități, printr-o descentralizare verticală limitată și paralelă, prin descentralizări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
doi lideri, este tipică pentru situațiile în care structurile formale și cele informale se organizează defensiv unele în raport cu altele. Stilul de conducere. Stilul democratic, cooperator, poate facilita apariția coincidenței sau a apropierii dintre cele două tipuri de structuri, în timp ce stilul autoritar, agresiv, poate determina apariția relațiilor conflictuale sau de acceptare parțială a structurii formale. Vârsta membrilor organizației. Apropierea de vârstă a membrilor organizației favorizează înțelegerea și coincidența liderilor, diferența prea mare putând duce la conflicte, fie latente, fie violente. De exemplu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
productive și ai grupurilor slab productive. El a descoperit că, în grupurile înalt productive, conducătorii erau centrați pe angajați, iar în grupurile slab productive aceștia erau centrați pe producție, primii practicând stilul de conducere participativ, iar ceilalți stilul de conducere autoritar. Între aceste două stiluri extreme se amplasau alte două stiluri (consultativ - mai aproape de cel participativ - și stilul autoritar‑binevoitor, mai aproape de cel autoritar). Așadar atenția mai mare acordată oamenilor, relațiilor dintre ei, încurajarea participării se asociau cu eficiența organizațională, în timp ce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
angajați, iar în grupurile slab productive aceștia erau centrați pe producție, primii practicând stilul de conducere participativ, iar ceilalți stilul de conducere autoritar. Între aceste două stiluri extreme se amplasau alte două stiluri (consultativ - mai aproape de cel participativ - și stilul autoritar‑binevoitor, mai aproape de cel autoritar). Așadar atenția mai mare acordată oamenilor, relațiilor dintre ei, încurajarea participării se asociau cu eficiența organizațională, în timp ce direcționarea și supravegherea mai mare a acestora se asociau cu insuccesul organizațional. În urma analizării rezultatelor obținute prin aplicarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]