95,569 matches
-
putea spune că autorul Bibliei în versuri românești a practicat un spirit real de jertfă, din mai multe punct de vedere, pentru a-și fi putut materializa visul. În final, rugăciunile poetul Ioan Ciorca, un suflet profund credincios, au fost auzite de divinitatea care i-a răsplătit munca scoțându-i în cale oameni săritori care l-au ajutat în modul cel mai concret, toți înțelegând importanța uriașei lucrări. Drept urmare, așa cum ne-a informat ziarista Antonia Bodea, la data de 23 ianuarie
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
acasă la soțul meu și să decidem împreună dacă vom avea sau nu acest copil. Iar dacă mă voi decide să am acest copil, să mă întorc la dânsa, pentru a mă lua în evidență, dacă nu să nu mai audă de mine (așa erau vremurile și nimeni nu risca să aibe probleme din cauza altora). Iar eu am decis atunci, pe moment, în câteva fracțiuni de secundă, că acest copil este copilul meu și că-l voi păstra indiferent dacă soțul
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
de la viață, până la urmă îi paște eșecul. Și mai spune autorul, că inteligența negativă sprijină viclenia și îl face pe om să devină mai viclean, mai îndrăznet, mai răzbătător, mai adaptat. Acesti oameni folosesc și fapte bune, (și parcă am auzit glasul acestui zis Mitică, mieros, relatând fapte de mare măreție și generozitate). Fac fapte bune, nu pentru că au suflet bun și inima caldă, ci pentru a duce în eroare semenii, să poată trage foloase, adeseori ca să elimine un adversar, dar
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
lectura în întregime. Dialogul dinamic dă un plus de viață textului. Dincolo de cuvinte, simți calda înțelegere a autoarei și nu de puține ori o descoperim printre rânduri, ca un alt glas al personajelor sale. Tulburată de avalanșa întâmplărilor nefericite, o auzim punând omeneasca întrebare: Cine are plăcerea de a învălmăși astfel destinele?" sau auzim ecoul unei reflecții: Cine spune că dragostea e doar frumoasă, înseamnă că nu a bătut la toate ușile palatului unde sălășluiește aceasta". Copertele acestei cărți cuprind o
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
simți calda înțelegere a autoarei și nu de puține ori o descoperim printre rânduri, ca un alt glas al personajelor sale. Tulburată de avalanșa întâmplărilor nefericite, o auzim punând omeneasca întrebare: Cine are plăcerea de a învălmăși astfel destinele?" sau auzim ecoul unei reflecții: Cine spune că dragostea e doar frumoasă, înseamnă că nu a bătut la toate ușile palatului unde sălășluiește aceasta". Copertele acestei cărți cuprind o scriitură dezgolită de orice conveniențe și fiecare din noi ne recunoaștem în diferite
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
desprindă ca lacrima de sloiul lung de gheață. Iar cerul parcă-și scutură livada în armonii vibrând asemenea unui arpegiu dintr-o sonatină prinsă în zborul fulgilor de nea. Lovesc centauri cu copita-n stele în fiecare noapte și...se-aude cum plâng pe un arcuș de violină luceferii cu gene lungi și ude. Doar cateodată cântă la o harfă un imn celest parcă întors în timp și-mi pare că-i Orfeu cu a sa liră ... Citește mai mult Din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, uneori, îmi lunecă prin suflet cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit pe luciul unei coli de hârtie. Tăcută ca umbra, de parcă ascunde o vină în fiecare noapte o aud cum suspină; întotdeauna se trezește în zori, scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar cunoaște bine arta umbrelor și, seară de seară, dansează pe toți pereții la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de vultur, ... Citește mai mult Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar, uneori, îmi lunecă prin sufletcu pași foșnitori ca un grafit ascuțitpe luciul unei colide hârtie.Tăcută ca umbra,de parcă ascunde o vinăîn fiecare noapte o aud cum suspină;întotdeauna se trezește în zori,scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină.Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar cunoaște bine arta umbrelorși, seară de seară, dansează pe toți perețiila fel ca mâinile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
vremea când avut-am aripi de vultur,... XXX. ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014. În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
fecioare, cu ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne predă la fiecare exemplul frunzei care moare ... Citește mai mult În toamna frunzelor fecioare,prin parcuri umblă tei desculți;dacă-i privești atent și-asculți,i-auzi, în foșnet de frunzare,târându-și pașii pe cărareca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare,statui ținându-se de mânăplâng plânsul ploii împreunăși-n ude franjuri de blazare,strivind cohorta de culoare,par umbre lungi de cerșetoare. În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
pe o constantă - esențializarea. Originalitatea și actualitatea acestora se desprind ușor, iar această structură este agreată ca stil postmodern. Acest volum mai are o notă specifică, una mai rar întâlnită, e conceput sub formă de dialog. Pe fiecare pagină se aud vocea poetului Al Francisc și răspunsul poetei Manuela Cerasela Jerlăianu. El spune: „Am să trec frumoaso/ prin dreptul tău/ de o mie de ori/ dar autobuzul care mă poartă/ n-o să oprească / nici măcar o singură dată” (Neșansa). Ea replică: „Mi-
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
tău/ pe umeri/ așa că aleg să te ajut mereu”(Asemănare, p.76) Te cuceresc imediat sinceritatea, candoarea și spontaneitatea ideilor poetei, nu poți să nu o îndrăgești, și nici pe Al Francisc nu poți să-l ții departe, fiindcă îi auzi permanent respirația și tumultul trăirilor sale. În încheiere, nu stau la îndoială să afirm că poezia acestor poeți va dăinui în timp, pentru felul cum sunt înregistrate mișcările lăuntrice, viziunile, contemplațiile, întrega lume poetică încărcată de emoție și de frumuseți
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CUVÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului ATINGEREA CUVÂNTULUI Pe traseul iluzoriu înaintezi prin vântul puternic, abia respiri, mergi și mergi, de nicăieri se-aud voci, întinzi mâna, nu vezi nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
ne construim conștiința. Privim neputincioși cum, fără remușcare, implacabila Moară ia în vârtejul ei trupul de abur al clipelor. Le macină desprinzându-le din curgerea lor fără oprire tocându-le și apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una și bună, că nemoartea nu există și își vede de treaba ei nestingherită, fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare. În nopțile de veghe, în liniștea deplină a camerei mele
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
există și își vede de treaba ei nestingherită, fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare. În nopțile de veghe, în liniștea deplină a camerei mele, când ascult, ca Lucian Blaga, cum "se izbesc de geamuri razele de lună", îmi pare că aud de la o vreme cum se furișează clipele rostogolindu-se, trosnind în vârtejul luat de neîndurătoarea Moară. Se scurg pe la fereastra mea clipe mai bune, altele mai luminoase, unele cutremurate de câte o dureroasă întâmplare... Clipele se adună, își dau mâna
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
și europene (secolele 14- 16), ceramică uzuală, străchini smălțuite din sec. al IX-1 î.e.n., civilizație traco-getică, oale din ceramică de tip oriental din orașul Sehr-Al-Jedid (1340-1368). În timp ce mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu, nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase...În respirația grăbită a Timpului creștinismul transformă fiecare biserică sătească în noaptea Învierii. ----------------------- Elisabeta IOSIF Basarabia aprilie, 2016 Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
să-i dea frumusețe prin fapte onorabile și prin cinstirea cu care îl poartă. Acum, când eu am mai mulți ani decât a avut tata când a trecut granițele acestei vieți, încă mă simt copilul drag al tatălui meu, încă aud cum din adâncul ființei mele răsună chemarea TĂTICULE, așa cum îl strigam în fragedă copilarie Pe măsură ce trec anii, având propria noastră experiență de viață, descoperim în părinți comori peste care am aruncat o privire mai de suprafață. Încă și acum mai
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
au început să îl admire, să-l prețuiască și în multe privințe să îl ia model. În câtva ani, tata a devenit domnul Spirea Buică, cunoscut și admirat și în comunele învecinate. Astăzi, când mă duc în Tigăneștiul natal, încă aud spunând cu admirație nereținută: „Eheiiii, cine a fost odată domnul Spirea Buică! Parcă îl văd și acuma, înalt ca bradul, pe unde călca, duduia pământul. Te bucurai când îl întâlneai.” Dacă eu m-am deosebit de frații mei care au luat
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
mare, au ieșit din case, să admire peisajul. Mai ales pe vale, la numiții văleni, unde troienele acoperiseră aproape complet câteva locuințe. Priveliștea era destul de frumoasă, din zăpadă ieșeau câteva hornuri care fumegau, iar din grajdurile acoperite de nămeți se auzeau mugete, răgete, behăituri sau cotcodăceli. În fine, așa cum este firesc la țară! Mulțumite de cele văzute, muierile s-au dus pe la casele lor, să mai dea zăpada, să facă ceva de mâncare și, în context, să comenteze ce văzuseră, la
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
capcană, bașca lipsită de răspuns (deși s-ar putea să-l găsim printr-un manual de istorie din 2050). Digresiune temperamentală: m-am răzgîndit, nu e inutil, se plîngea regizorul că această întrebare este reluată compulsiv în interviuri și am auzit la rîndu-mi cîțiva jurnaliști bătîndu-l la cap cu ea. Un sfat malițios pentru aceștia: ca s-o faceți lată complet, duceți-vă și la Cristi Puiu și întrebați-l dacă domnul Lăzărescu a murit sau nu? Adăugați și un "Pe
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
Ion Iliescu răspundea la Antena 3, în ziua de 7 octombrie, ora 16.10, în legătură cu întâlnirea pesedismului dâmbovițean: -,Ba da, a fost și un clujean, pe care nu știu cum îl cheamă..." Printre bruiajele stârnite ca din senin în difuzorul televizorului, am auzit atunci ca o prevestire rea: -Aprčs moi le déluge!1) Era, cred, vocea Marchizei Antoinette de Pompadour, dar și semn că spiritul francofoniei încă se mai zbenguia pe ruta București-Cluj, precis văzând și auzind la Telejurnale și cum ministrul Radu
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
din senin în difuzorul televizorului, am auzit atunci ca o prevestire rea: -Aprčs moi le déluge!1) Era, cred, vocea Marchizei Antoinette de Pompadour, dar și semn că spiritul francofoniei încă se mai zbenguia pe ruta București-Cluj, precis văzând și auzind la Telejurnale și cum ministrul Radu Berceanu îi zicea ministrului Laszlo Borbely că, spre bucuria acestuia, în noua organigramă a instituției, va fi prevăzută funcția de ascuțitor de creioane... Însă dintr-odată ecranul televizorului se luminează, culorile sunt mai vii
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
ne minuna îndeajuns, când mărinimosul domn ministru Eugen Nicolăescu anunță victorios la toate jurnalele tevč că în luna noiembrie suntem obligați să ne verificăm sănătatea, gratis, la medicul de familie. -Uraaaa!, țipă prietenul Haralampy. Hei! Ce faci, mamă-soacră? Hallo!... N-auzi ce zâce dom' ministru? Stai în fața televizorului și dormi? Scuză-mă. Da' zău că n-ai nici un pic de respect... -Ha? Cu cât?, tresare ea dintr-un ațipit. Doamne, tomna visam că mi se majorează pensia... -Tot e ceva!, o
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]