2,921 matches
-
vecinul meu care le știe pe toate, așa că nu aveam decât să tac și eu. De nervi am deschis televizorul, așa ca orice contribuabil român, care cotizează conștiincios la taxa TeVe. Aici să vezi mascaradă de doi lei bucata! Un băiețel, fusese ales ca președinte pentru o zi într-un fel de campanie de strângere de emoții, de la tâmpițeii de români. E normal că dacă a fost ales președinte, puștiul s-a întâlnit cu cineva de rangul său și anume cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și îl legeni tu noaptea în brațe, ca să adoarmă. Vezi să nu afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că, pe când eram puști, visam să am un băiețel pe care să-l numesc Hanibal și o fetiță, Libelula. Ce tâmpenie! Cum te simți? Ți-au dat drumul așa de repede? Mda, am mai stat o oră după chiuretaj la clinică, apoi am chemat un taxi și am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hai să facem câte una, zice Pârvu și apucă fierbătorul electric. Albu Îi dă peste mână și strigă cât poate de tare pentru a fi auzit de pe culoar prin ușa Închisă a camerei: — Planton! Imediat ce se Înfățișează În ușă un băiețel pirpiriu, blond și cu ochii verzi, Albu continuă pe același ton răstit pe care a strigat: — Du-te la camera nouă și cheamă-l pe Umit să ne facă o cafea. După asta râde și-i explică lui Pârvu: — Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În mâini un pui alb de iepure de casă. Îl mângâie cu o seriozitate anume, indescriptibilă, ceva care face gestul ei și mai gingaș. La câțiva pași În spatele ei vine o bătrână Îmbrăcată În negru și ținând de mână un băiețel zvăpăiat, tuns zero. Toți trei se apropie de stația autobuzului. Voi, cei din stație, Îi priviți cum se apropie, parcă ați aștepta ceva de la ei, parcă pe ei i-ați aștepta și nu autobuzul. Fata merge mult mai Încet, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Fata merge mult mai Încet, se oprește din când În când și-l sărută pe puiul de iepure drept În bot. Așa se face că Înainte de a ajunge lângă voi ea se lasă ajunsă din urmă de bătrână și de băiețel. Se Întoarce brusc spre cel mic și-i arată iepurele de la distanță. Zvăpăiatul se smulge imediat din mâna bunicii lui (sau ce rudă Îi va fi fiind bătrâna) și Întinde mâna spre iepure. Fata Îl ține sus și-l Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decembrie 2007 I. PREMONIȚIE Povestea noastră începe în toamna anului 2006. Doamna N.C. află că testul de sarcină este pozitiv. Bucurie mare în familie. Toată lumea, exprimat sau doar în gând, își dorește o fetiță, pentru că în familie mai există un băiețel de 6 anișori. Și el își dorește o surioară pe care s-o iubească pentru că e un copil foarte sensibil și cuminte. Mama și bunica încep să adune. Colindă prin magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de apă M. Ghiviriga — Nicu! Nicu! Nicu! — Cine mă strigă? întreabă Nicu speriat. Știa doar că este singur în bucătărie. Pic, pic, pic. Nu mă lăsa să cad, Nicule, am să alunec pe canal și mi-e frică, prinde mă. Băiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară. — Îți mulțumesc, Nicule... — De unde știi cum mă cheamă? — Să-ți povestesc... Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
făcut ! Se înserase devreme în acea vineri. Urma cea mai lungă noapte din an. Rafalele de vânt troieniseră zăpada în dreptul casei cu etaj și obloane de protecție. În familie ar trebui să fie veselie. La prânz s-a născut un băiețel care plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să-l îndemne, sânul plin de lapte îl
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
schimbă, îl înfașă stă cu ochii pe el și... oftează: - Oare să aibă și el soarta Marilenei ? Își spune ea, gândindu-se la soarta altui copil pe care l-a pierdut în urmă cu 4 ani. Dincolo în sufragerie, tatăl băiețelului și cumnatul lui Mitică, stau tăcuți, cu gândurile vraiște. Sunt prieteni, de când se știu că au ieșit pe stradă la joaca, probabil aveau 2-3 anișori. Au făcut războaiele, întâi contra rușilor, pe urmă contra nemților. Totuși soarta țării este incertă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doi bărbați nu mai au speranțe, cel mic s-a învinețit, nici nu are putere să scâncească, nu scoate nici un sunet, abia mai răsuflă și Pompilia este disperată. - Cel puțin să-l botezăm, să moară creștin. Spune mohorât Gică, tatăl băiețelului, - Hai la preot... îl anunțăm să vină acasă, luăm și cazanul de la biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l chem, voi aduceți cazanul. Intervine Decebal unul dintre frați. - Bine...încălziți apă mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de patru cai, a scos un țipăt și a leșinat! Altădată într-un pahar cu apă neîncepută de la fântână a pus un inel și cenușă... s-a format silueta unui băiețel, cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept ca la fotograf. Acela a fost Nelu, nepotul ei, de care a avut grijă, când era copil de școală,...cum să nu crezi în aceste semne? Când cădea seara, treburile încetau, animalele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
admirat neprețuita priveliște a trupului ei. Probabil că mă holbam și eu la ea și mă gândeam că nu mai văzusem o persoană atât de frumoasă și din acel moment, ea nu i se mai adresa lui Kenneth, ci mie, băiețelului de nouă ani, pentru că acum eu eram cel care se rătăcise pe coridor și, da, eu eram acolo pe ecran în aceeași cameră cu cea mai frumoasă femeie din lume, captiv în casa aceea veche și întunecată, pe furtuna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
povestea, numai că de data asta, întorcându-mă de la fereastră, m-am pomenit în fața televizorului și nu mă puteam abține să mă uit la domnul cu pielea măslinie și păr negru care zâmbea pe ecran, cu un braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva și m-am dus să ridic receptorul telefonului. Încă era conectat. — Vocea mea sună ciudat? Cum sună? — Sună OK. Normal. — Dar apartamentul cum este? Miroase? — E un aer cam... închis. Am luat telecomanda și am vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
contur o altă amintire. — Știu cine e, am spus arătând spre el și pocnind din deget. Este... cum îl cheamă... președintele Irakului... — Michael, toată lumea îl cunoaște. E Saddam Hussein. — Exact, Saddam. Apoi, înainte de a închide televizorul, am întrebat: Cine era băiețelul? Cel pe care încerca să-l îmbrățișeze? — Nu te-ai uitat la știri? Unul din ostatici. L-a plimbat de colo-colo la televizor, ca pe o vită. Nu prea înțelegeam, dar mi-am dat seama că nu era momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Susținătorii Democrației în Irak). Nu încape nici o îndoială: nu mai e momentul să facem pe moraliștii; trebuie să trecem la fapte. Să ne rugăm ca președintele Bush și doamna Thatcher să înțeleagă asta. Și să ne mai rugăm ca viteazul băiețel pe care l-am văzut pe ecranul televizorului seara trecută să trăiască și să uite această întâlnire cu fiorosul Măcelar din Bagdad. Fiona termină de citit și mă privi câteva secunde. — Nu prea sunt sigură că înțeleg, spuse ea. Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cu ani în urmă, la a noua aniversare a zilei mele de naștere, am fost dus să văd un film. Acțiunea se petrecea într-o casă cam ca asta și era despre o familie, cam ca a voastră. Eram un băiețel hipersensibil și nu trebuia să fiu lăsat să-l văd, dar pentru că era considerat o comedie, părinții s-au gândit că este potrivit. N-a fost vina lor. N-au avut de unde să știe ce efect va avea. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uimirea - când am găsit, înghesuit pe dosul unei pagini, o delicioasă povestioară despre un castel și deasupra ei, aceeași fotografie cu domnul Farringdon pe care mi-o dăduseși tu cu ani în urmă. Era o fotografie cu tine, Michael! Tu, băiețel! Soarta o adusese în mâinile mele, în sfârșit! Și pe deasupra s-a dovedit că deveniseși scriitor. Totul era prea perfect! Am început să mă gândesc la un mic plan, care îmi va permite să fac reparațiile financiare pentru ceea ce familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din piele de porc pe genunchi, iar deasupra o carte și un caiet de însemnări pentru note de lectură și concepte pentru articolele publicate săptămânal întrun ziar moldovenesc. În compartiment găsise o tânără doamnă flancată de o fetiță și un băiețel, amândoi de vârstă preșcolară. După ce, în fine, obosiți, adorm, își permite să răspundă, mai mult în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spună că scrie cărți, ca un scriitor. Un roman, Îi explică Fontan. — Pa, pot să mă duc la spectacol? Întrebă André. — Sigur, Îi spuse Fontan. André se-ntoarse către mine. — Câți ani Îmi dai? Îmi dai paișpe ani? Era un băiețel slăbuț, dar la față arăta cam de șaisprezece. Da, pari de paișpe ani. Când mă duc la spectacol, mă ghemuiesc așa, ca să par mai mic, Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
et la pêche, spuse Fontan. Qu’est ce que vous avez comme fusil? — O pompă de doișpe. — Il est bon, le pompă, dădu din cap Fontan. — Je veux aller à la chasse moi-même, spuse André cu vocea lui Înaltă, de băiețel. — Tu ne peux pas, spuse Fontan, după care se-ntoarse către mine. Ils sont des sauvages, băieții, vous savez. Ils sont de sauvages. Ils veulent să se Împuște les uns les autres. — Je veux aller tout seul, spuse André, agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Otho când a fost ucis Galba. Caecina și Valens i-au dus în lanțuri la Lugdunum pe comandanții othonieni învinși la Bedriacum: Spurinna, Annius Gallus, Suetonius Paulinus... Au fost azvârliți în închisoare. Vitellius stătea pe tron, ținându-și în brațe băiețelul mut. A poruncit să fie omorâți centurionii din tabăra lui Otho... Mă refer la cei care au venit la Bedriacum din Dalmatia, Pannonia și Maesia, într-un cuvânt, din Illiria... Toți cei care au ajuns să lupte alături de Otho împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
potrivit. Vitellius încercă să-l îndepărteze cu cotul, dar pretorianul se aplecă din nou spre el. — E o știre gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost un masacru. Vitellius nu răspunse. Își trecea degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit, împărate? Nu mai vreau să aud vești rele... De când ucigașii plătiți de mine au dat greș în Pannonia, când n-au reușit să-l omoare pe Antonius Primus, toate merg din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se zbătea deasupra capului, rostind cu vint ele: „aceasta să fie în locul meu, să fie Ispășirea mea; pasărea să meargă la moarte, iar eu la viață binecuvântată...” După ce a făcut aceasta de trei ori, ușa casei s-a deschis larg, băiețelul s-a repezit afară să ducă pasărea șochetului să o taie, îndeplinind prescripția rituală. Locul marelui păcat l-a luat astfel cocoșul și găina, singurul sacrificiu care se mai face astăzi p entru Izrael. La sosirea în Iași, evreii erau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]