KorAP: Find »[drukola/base=bănui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...472 >

11,781 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

Așa spune legea. — Dumnezeu să ne-ajute ! Și el știe? Dacă nu știe, va afla în curând. — Vă imaginați ce-ar face orice om înțelept aflând că cineva vrea să-i taie o mână? — Ar fugi cât mai departe posibil, bănuiesc. — Exact! Și în cazul ăsta..., cine se va duce să-l caute și cum va face ca să-l aducă până aici? Nu am nici cea mai vagă idee! răspunse cu absolută naturalețe imohagul. Nu eu am început toată povestea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pe care-l consideram punctul nostru forte, am rămas definitiv în urmă... — Ce s-o mai fi întâmplat cu el? — Cu cine? — Cu Ghepardul. — Probabil a murit. Era deja foarte bătrân. — Ce crezi că ar fi făcut în situația asta? — Bănuiesc că la fel ca noi. Era un adevărat amenokal din Kel-Talgimus și cred că nici un membru al Poporului Vălului nu ar fi reacționat altfel în fața... Se opri văzând-o pe mama sa, care ieșise din peșteră cu un mic ceainic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și bău ceaiul. Care-i propunerea ta? — Mai întâi aș vrea să mă prezint, începu tânărul cu o voce tremurândă la început, dar care se liniștea pe măsură ce vorbea. Mă numesc Pino Ferrara și sunt napolitan. — Știam asta. Avem pașaportul tău. — Bănuiesc. Dar ceea ce nu știți e că tata este unul dintre cei mai importanți bancheri din Italia. — Cred că am lăsat să se înțeleagă destul de clar că banii nu au nici o legătură cu povestea asta, replică Gacel Sayah nerăbdător. Ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
înaltă performanță, și nu încape nici o îndoială că acest raliu este un asemenea sport, se mișcă în jurul anumitor mărci, care obțin beneficii enorme pentru fiecare liră investită. Cred că mi-ar trebui un veac ca să încep să înțeleg lumea voastră. — Bănuiesc, de aceea ar trebui să aveți încredere în mine, pentru că eu știu cum funcționează. Tatăl meu este unul dintre puținii oameni care-ar putea să vi-l aducă pe cel care v-a otăvit puțul. — Dar tatăl tău este în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
putem oferi ceea ce ni se cere în schimb. Pe de altă parte, ne amenință o șleahtă de bandiți, care pune serios în pericol continuarea competiției de care depindem cu toții - lovi de câteva ori cu pixul în partea dreaptă a foii. Bănuiesc că sunteți de acord că n-ar trebui să ne împărțim forțele, ci să le concentrăm ceea ce este cu adevărat important. Lăsându-i pe nefericiții ăștia în voia sorții? întrebă insistent egipteanul. — Amintește-ți că „soarta“ și-au ales-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
n-o fac. — Cine? Nici asta n-am de gând să-ți spun. — Fawcett? Nu mai insista. — E obligația mea, și cred că ți-am făcut destule favoruri ca să nu mă refuzi acum și să-mi dai o informație care bănuiesc că s-ar putea transforma într-o adevărată bombă. Raliul a fost întrerupt și nimeni nu știe exact pentru ce, iar flerul meu îmi spune că tu ai răspunsul la unele întrebări. Ce s-a întâmplat în ziua aceea? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
când întreb de ele mi se răspunde în doi peri și acum, dintr-odată, raliul se oprește din cauza a nu știu ce ciudate amenințări teroriste. N-oi fi eu cel mai bun ziarist din lume, dar prost nu sunt și de aceea bănuiesc că există o legătură între cele două cazuri. Întotdeauna te-am ajutat, dar dacă de data asta nu-mi dai o mână de ajutor, te asigur că am să te urmăresc; și dacă printr-o întâmplare ciudată vreuna din mașinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de ce elicopterul și camionul tău sunt singurele care nu figurează pe lista de îmbarcare? — Sigur nu figurează? — Sigur. Am întrebat și mi s-a confirmat că nu zbori în Libia deoarece rămâi aici într-o „misiune de recuperare“. Ce recuperezi? — Bănuiesc că lucrurile pe care vor uita, spuse Nené Dupré, încercând să nu se angajeze prea mult. — Și vrei să le duci cu elicopterul până în Libia? întrebă celălalt, vădit ironic. E un zbor destul de lung pentru un asemenea aparat, nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cineva, n-am să risc. Nu vreau să am probleme cu Fawcett și cu atât mai puțin cu împuțitul ăla de Mecanic. Ai încredere-n mine. Am încredere pentru că nu te înghite, deși habar n-am de ce dracu’ fac asta. Bănuiesc c-o faci pentru că ești un tip cinstit. Și la ce-mi folosește? se lamentă pilotul. De douăzeci de ani îmi pun în pericol viața urcându-mă în rablele astea, gata să cad în orice zi în mijlocul deșertului și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mă ajută să găsesc mașinile pierdute chiar și pe întuneric. Ți-l dăruiesc și te învăț cum se folosește, dacă mă lași să-l iau pe băiat cu mine. — Începi să fii un negociator acceptabil. — Mă bucur să aud asta. Bănuiesc că ultimul lucru pe care și l-ar putea închipui niște mercenari, oricât de buni ar fi în meseria lor, e că un „arab păduchios“ care trăiește în mijlocul deșertului ar putea să aibă un binoclu cu raze din astea. — Bănuiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Bănuiesc că ultimul lucru pe care și l-ar putea închipui niște mercenari, oricât de buni ar fi în meseria lor, e că un „arab păduchios“ care trăiește în mijlocul deșertului ar putea să aibă un binoclu cu raze din astea. — Bănuiești bine. Și bineînțeles că asta mi-ar da un avantaj considerabil dacă ar trebui să lupt... Desigur, însă te avertizez că și ei le folosesc - dispun de un echipament foarte sofisticat. — Da, dar eu o știu, în timp ce ei nici măcar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
bine. Și bineînțeles că asta mi-ar da un avantaj considerabil dacă ar trebui să lupt... Desigur, însă te avertizez că și ei le folosesc - dispun de un echipament foarte sofisticat. — Da, dar eu o știu, în timp ce ei nici măcar nu bănuiesc lucrul ăsta. Și taică-meu m-a învățat că surpriza înseamnă, de obicei, o victorie pe jumătate câștigată. — Atunci, ne-am înțeles? — Mi-ar plăcea, dar dacă-l las pe băiat să plece, pierd ocazia ca taică-su să mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să-l găsim. Și pe urmă, mai vedem... — Și cu Milosevic? — Deocamdată nu vă atingeți de el. Cu toate că mi-ar plăcea ca într-o zi, când nici măcar nu se așteaptă și într-un loc pe care nici nu-l poate bănui, cineva să-i facă de petrecanie chiar și numai pentru bătaia de cap pe care mi-a dat-o. — Dacă era prieten cu Arkan, după cum spui, nimeni n-o să se mire dacă va avea și el un sfârșit violent... Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de a forma doar două fronturi. Îi observă cu luneta telescopică a puștii lui Nené Dupré și nu-și putu opri un zâmbet de satisfacție. Așa cum bănuia, soarele și vântul îi loviseră nemilos. Foarte nemilos. Dacă imohagul ar fi văzut vreodată o coridă de tauri, poate că ar fi putut compara starea sufletească a acelor drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne agresive, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
zbura capetele, căci pot să ne vadă noaptea. — Din fericire, nu știu că noi știm. Pentru asta ar trebui să-i mulțumim lui Nené Dupré. — Și nu știu nici că tu poți să-i vezi. Mă tem că încep să bănuiască, deoarece prea am țintit bine. - Gacel făcu o scurtă pauză înainte de a întreba: Câtă apă ar putea să aibă un butoi ca ăsta? — Nu cred că ajunge la două sute de litri. Îți dai seama ce-ar fi dacă am reuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
am spus. — Păi, sunt sigur că astăzi am văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
apă. — Și a doua? — Să înaintăm cât putem de repede, să găsim peștera și să luăm apa pe care-a adus-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne aștepte la fiecare cotitură. Bănuiesc că da. — Și s-au dovedit a fi niște trăgători grozavi, iar după spusele lui Mendoza au și puști cu lunetă. — Așa se pare. — Câte peșteri ar putea fi aici ? — Cine știe, dar dacă munții ăștia s-au ridicat datorită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
acoperă bine cu nisip, își pun o pânză foarte fină pe nas și respiră prin ea. După câte s-ar părea, pot să stea așa, ca și cum ar fi morți, timp de ore întregi. — Dar cum a știut când să iasă? — Bănuiesc că după zgomotul împușcăturilor. Complicele lui n-a vrut să ne atace până n-a fost sigur că am ajuns la locul exact, că am trecut de el și că eram deja cu spatele. Trebuie să fi plănuit totul foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ales că așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
spună că problemele apar și dispar în funcție de cel care se înfruntă cu ele. Păi mie mi-au apărut o grămadă... - Sam Muller făcu o scurtă pauză și întrebă ca și cum ar fi vrut să devieze discuția: Apropo! Cum se simt prizonierii? — Bănuiesc că bine. — Cum adică, bănuiești? se miră celălalt. Nu ești sigur? — Nu i-am văzut de două zile, dar femeile îi îngrijesc și au apă și mâncare. Aveai de gând să-i omori? — Da. — Și tot te mai gândești s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dispar în funcție de cel care se înfruntă cu ele. Păi mie mi-au apărut o grămadă... - Sam Muller făcu o scurtă pauză și întrebă ca și cum ar fi vrut să devieze discuția: Apropo! Cum se simt prizonierii? — Bănuiesc că bine. — Cum adică, bănuiești? se miră celălalt. Nu ești sigur? — Nu i-am văzut de două zile, dar femeile îi îngrijesc și au apă și mâncare. Aveai de gând să-i omori? — Da. — Și tot te mai gândești s-o faci? — Moartea lui Maurizio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu atacuri personale...! - interveni încă o dată Sam Muller, care făcuse un efort deosebit ca să-și recapete calmul obișnuit. Nu mă încântă ideea de a preda un camarad și niciodată nu mi-am imaginat că va trebui s-o fac, dar bănuiesc că încep să fiu prea bătrân pentru meseria asta. Din păcate, uneori nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înghiți gălușca și să taci din gură. — Gălușca...? repetă cineva. Cămile ne obligă să înghițim. — Găluște sau cămile, ce importanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
decât cinstea? Dacă aș pierde-o, aș deveni cel mai mizerabil paria. Destule greșeli am făcut în ultimul timp ca s-o mai adaug și pe aceea de a deveni un mizerabil traficant de arme. — Toți tuaregii gândesc ca tine? — Bănuiesc că nu. Între tuaregi sunt și oameni demni de dispreț, deoarece Allah nu face deosebire de rase atunci când împarte calitățile sau defectele. Dar pe mine așa m-au crescut și astea sunt regulile pe care vreau să le respect. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
avem „nevoi“...! Le îngădui totuși celor două femei ca pe drumul de întoarcere spre marea peșteră să-și noteze dorințele pe o bucată de hârtie, și-l ajută pe Suleiman să încarce singurul dromader care le mai rămăsese. — Ai grijă... Bănuiesc că încă mai avem dușmani - îl sfătui. Nu face caz că ai bani și stai cât timp ai nevoie. — Sunt îngrijorat că te las singur... Dacă apar probleme? — Aici...? Nu cred. Femeile vor fi în siguranță în peșteră, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
miticul Tombuctu, unde ar fi putut crește zeci de cămile, dar adevărul e că nu-l atrăgeau nici una, nici alta. Își dădea seama că nu are nici un drept să-i târască după el pe maică-sa și frații lui, așa încât bănuia că din acel moment va începe poate o lentă, dar inevitabilă slăbire a relațiilor existente în sânul familiei. În mod paradoxal, libertatea de a alege pe care ți-o oferă bogăția distanțează mai mult persoanele decât le unește de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]