5,546 matches
-
a suporta din partea centrului de putere, destul de îndepărtat de altfel (Constantinopolul), presiuni instituționale sau militare, populația nord-dunăreană rămâne un timp nediferențiată de cea sud-dunăreană. Atât invazia slavilor din secolul VI, cât și cea din secolul IX acaparează decisiv teritoriul propriu-zis balcanic, abandonând etnia vlahilor nord-dunăreni și acordându-i astfel șansa să evite slavizarea (Brezeanu, Romanitatea orientală 66-74, 172-95). Dunărea rămâne o graniță pe care o vizează în schimb puterea maghiară și politica de prozelitism a papalității. Deschiderea înspre zona de la sudul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezintă și care se găsește în toate marile sale creații (43). Dintr-o istorie trăită sub semnul amenințării și al instabilității, imaginarul istoriografic preia în principal din folclorul local motivul jertfei, integrând astfel și un important element comun al mitologiilor balcanice. Eliade scrie în același loc despre Monastirea Argeșului că românii au ales-o pentru că ... sufletul lor se recunoaște în mitul sacrificiului suprem, care face să dureze o operă construită de mâna omului, fie o catedrală, o țară sau o colibă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a ortodoxismului bizantin), va "descăleca" în secolul XIV, în Moldova, Dragoș. Fragmentul certifică, prin lanțul descendențelor, originea latină a moldovenilor, nu însă și a credinței lor, moștenitoare a Constantinopolului. Mitul celor doi frați, Roman și Vlahata, răspunde de asemenea modelului balcanic, de proveniență pre-creștină, reluat în "legendele despre începătorii de seminții" (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 259), prezenți în textele sfinte, dar și în letopisețele rusești și în scrierile care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George Bădărău
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
con no dejarINF la puerta abierta! 1 Fenomenul de variație sintactică indicativ-conjunctiv în prezența unor forme verbale cu trăsătura semantică [+Negativ] poartă denumirea "polaritate a conjunctivului" (Siegel 2009: 1863) și este prezent atât în limbile romanice, cât și în limbile balcanice. 99 Pentru unele aspecte interesante ale tiparului [a vedea + interogativă indirectă], vezi Vulpe (1980: 105-106). Autoarea analizează situațiile specifice vorbirii orale nenormate în care se înregistrează lipsa complementizatorului, situate la limita dintre coordonare și subordonare, de tipul: O să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a fost irosită această șansă. Atașamentul sincer la valorile comune împărtășite deja de cei care fac parte deja din Alianța Nord Atlantică, reforma economică și dovada că țara noastră este și un furnizor de stabilitate și securitate în agitata zonă balcanică ne-au dus până la urmă la realizarea scopului dorit. Hotărârea Parlamentului României, 22 aprilie 1999 poate fi considerată ca o decizie cu semnificație majoră cu atât mai mult cu cât este reafirmată în contextul dat, ...”dorința de integrare a României
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
urmele „etalonului de aur”, isi schițează un autoportret înrudit cu „pată de sânge care vorbește”, încercând a „traduce întunericul”, adică să recupereze logosul. Pentru că misiunea poetului e simultan cuvântare și tăcere, isi articulează lirica pe metaforă dezrădăcinării, a dezagregării spațiului balcanic, în care, el a ales „călătoria” că un exil mai blând. Estul mereu rănit devine un loc uitat de Dumnezeul „mort”. De la Est la Est (adică din Șerbia către România) se realizează o alianță de cuvinte, pentru că „o poezie/ cheamă
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
și, mai departe, pe H. Tiktin și pe Gustav Weigand). Pe urmele profesorului, G. Pascu își alege ținte mai accesibile, dar abordează și subiecte precum specia lirică națională (Doina), în timp ce Ilie Bărbulescu se consacră realității lingvistice și culturale „din lumea balcanică”. În linia preocupărilor sale de etnopsihologie, Dumitru Drăghicescu încearcă să elucideze aspecte omise până atunci. Un loc special se acordă istoriei, aici remarcându-se contribuțiile lui A. D. Xenopol (Istorie și geologie, Descălecarea Munteniei, Centenarul răpirii Basarabiei), Radu Rosetti și Vasile
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
stângi a acestuia. în 1904, el este unul dintre fondatorii Uniunii Sindicale Generale a cărei conducere o și preia, în 1909. Ales deputat în 1913, el este secretar al grupului parlamentar socialist și consilier municipal la Sofia. Favorabil unei fraternități balcanice, în timpul războaielor din 1912-1913, el se opune intrării Bulgariei în primul război mondial și lansează lozinca „Trăiască Republica Federală balcanică!” închis pentru a se fi opus războiului, Dimitrov este eliberat și, în mai 1919, ia parte activă la transformarea stângii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1909. Ales deputat în 1913, el este secretar al grupului parlamentar socialist și consilier municipal la Sofia. Favorabil unei fraternități balcanice, în timpul războaielor din 1912-1913, el se opune intrării Bulgariei în primul război mondial și lansează lozinca „Trăiască Republica Federală balcanică!” închis pentru a se fi opus războiului, Dimitrov este eliberat și, în mai 1919, ia parte activă la transformarea stângii social-democrate în partid comunist, devenind, în 1920, unul din cei 50 de deputați ai acestuia. După întâlnirea cu Lenin, el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este numit prim-ministru; el angajează naționalizarea economiei* și atacă Partidul Agrar care a obținut 28% din voturi - Petkov va fi executat în septembrie 1947. în schimb, Dimitrov eșuează în a-și vedea realizată vechea sa idee a unei federații balcanice, asociindu-și și PC Iugoslav al lui Tito*: ideea e condamnată de Stalin pe 10 februarie 1948. Minat de diabet și de ciroză, Dimitrov moare la Moscova pe 2 iulie 1949. îmbălsămat, ca și Lenin, el va rămâne în mausoleul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noi distribuții de putere - la început în favoarea Prusiei în interiorul Germaniei, apoi în favoarea Germaniei în sistemul european de state. Războiul Crimeii dintre 1854 și 1856, războiul hispano-american din 1898, războiul ruso-japonez din 1904-1905, războiul italo-otoman din 1911-1912 și mai multe confruntări balcanice manifestă obiective economice doar în plan secundar, dacă au avut într-adevăr asemenea obiective. Cele două războaie mondiale au fost cu siguranță războaie politice, a căror miză era dominația Europei, dacă nu a lumii. În mod natural, victoria a adus
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dominante pe continent. Ludovic al XIV-lea, Napoleon al III-lea și Wilhelm al II-lea sunt câteva exemple de acest gen. Regatul Piemontului în timpul lui Cavour, care voia să domine Peninsula Italică în anii 1850, diferiții participanți la Războaiele Balcanice din 1912 și 1913, care au aspirat la hegemonia regională, Mussolini încercând să transforme Mediterana într-un lac italian sunt cazuri de imperialism restrâns la mai puțin de o dimensiune continentală. Politica Statelor Unite din secolul al XIX-lea, de expansiune
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
îmbogățească prin împărțirea prăzii decât să se protejeze prin mai vechea politică a împiedicării celuilalt de a prăda, atunci libertățile Germaniei nu vor mai exista 10. Micile națiuni și-au datorat întotdeauna independența fie balanței de putere (Belgia și Țările Balcanice până la al doilea război mondial), fie preponderenței unei puteri protectoare (micile națiuni ale Americii Centrale și de Sud și Portugalia), fie lipsei lor de atractivitate pentru aspirațiile imperialiste (Elveția și Spania). Abilitatea unor asemenea națiuni de a-și menține neutralitatea s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
declara că „existența între actualele frontiere a Imperiului Otoman este de o importanță esențială pentru balanța de putere între statele europene”. Rivalitățile și conflictele ulterioare, în special evenimentele care au condus la Congresul de la Berlin din 1878 și la războaiele balcanice din 1912 și 1913, erau eclipsate de teama că una dintre națiunile interesate de zona Balcanilor poate obține o creștere disproporționată în raport cu celelalte. În anii premergători primului război mondial, importanța balanței de putere a sporit. Având în vedere că Tripla
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
război mondial au încercat prin măsuri legale, economice și politice să prevină fuziunea statelor respective. Mai mult, în logica situației respective, Hitler a privit anexarea Austriei ca pe un pas necesar în drumul către răsturnarea echilibrului european de putere. Balanța balcanică a îndeplinit o funcție similară începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Aici, în mod asemănător, menținerea echilibrului între națiunile balcanice a fost privită drept o condiție preliminară pentru menținerea celui european. De câte ori acesta era amenințat, marile națiuni interveneau pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Hitler a privit anexarea Austriei ca pe un pas necesar în drumul către răsturnarea echilibrului european de putere. Balanța balcanică a îndeplinit o funcție similară începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Aici, în mod asemănător, menținerea echilibrului între națiunile balcanice a fost privită drept o condiție preliminară pentru menținerea celui european. De câte ori acesta era amenințat, marile națiuni interveneau pentru a-l reface. Declarația țarului la începutul primului război mondial, citată mai sus4, ilustrează această legătură. Schimbări structurale în balanța de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doreau să-și întemeieze și să-și păstreze un stat propriu. Conflictele internaționale în care naționalismul secolului al XIX-lea a jucat un rol au fost în principal de două tipuri: conflictele dintre o națiune și un suveran străin - națiunile balcanice și Turcia, națiunile slave din bazinul Dunării, pe de o parte, și monarhia austro-ungară, de cealaltă parte, sau polonezii și, respectiv, Rusia - și conflictele dintre diferitele națiuni care vizau delimitarea sferelor de influență, conflicte reprezentate de lupta dintre germani, pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încă la periferia cercului marilor puteri, era mai apropiată geografic de centrul puterii și conta în mod direct mai mult pentru distribuția puterii militare și politice din cadrul său decât orice altă mare problemă a epocii. Această situație (numită și „chestiunea balcanică” sau „orientală”) consta în modalitatea de împărțire a moștenirii părții europene a Imperiului Otoman. Din această problemă a rezultat primul război mondial. „Chestiunea balcanică, mai mult decât orice alt subiect al epocii, putea duce la declanșarea unui conflict deschis între
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și politice din cadrul său decât orice altă mare problemă a epocii. Această situație (numită și „chestiunea balcanică” sau „orientală”) consta în modalitatea de împărțire a moștenirii părții europene a Imperiului Otoman. Din această problemă a rezultat primul război mondial. „Chestiunea balcanică, mai mult decât orice alt subiect al epocii, putea duce la declanșarea unui conflict deschis între marile puteri - în special din cauza faptului că interesele vitale ale uneia dintre acestea, Austria, erau direct afectate de aspirațiile naționale ale Serbiei. Totuși, este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al epocii, putea duce la declanșarea unui conflict deschis între marile puteri - în special din cauza faptului că interesele vitale ale uneia dintre acestea, Austria, erau direct afectate de aspirațiile naționale ale Serbiei. Totuși, este incert dacă acest deznodământ al „chestiunii balcanice” era inevitabil. Se poate susține în mod plauzibil că, dacă celelalte mari puteri, Germania în special, ar fi intervenit în „chestiunea balcanică” în 1914, așa cum o făcuse cu succes la Congresul de la Berlin în 1878 - respectiv prin delimitarea caracterului periferic
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestea, Austria, erau direct afectate de aspirațiile naționale ale Serbiei. Totuși, este incert dacă acest deznodământ al „chestiunii balcanice” era inevitabil. Se poate susține în mod plauzibil că, dacă celelalte mari puteri, Germania în special, ar fi intervenit în „chestiunea balcanică” în 1914, așa cum o făcuse cu succes la Congresul de la Berlin în 1878 - respectiv prin delimitarea caracterului periferic al chestiunii -, primul război mondial ar fi putut fi evitat. Atunci când Bismarck afirma în 18765 că, în ceea ce privește interesele Germaniei, Balcanii nu erau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
delimitarea caracterului periferic al chestiunii -, primul război mondial ar fi putut fi evitat. Atunci când Bismarck afirma în 18765 că, în ceea ce privește interesele Germaniei, Balcanii nu erau demni de „prețioasa piele a unui singur soldat pomeranian”, el accentua caracterul periferic al „chestiunii balcanice” raportat la interesele politice și militare ale Germaniei. Atunci când, în iulie 1914, guvernul german promitea să sprijine orice tip de măsuri ar fi intenționat Austria să adopte împotriva Serbiei, acesta adopta, fără a avea un motiv întemeiat, poziția opusă celei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se dispersa a comunităților, ă necesitatea de a fugi de multiplele persecuții din Evul Mediu, din timpul Inchiziției sau al nazismului german. O mare varietate de fenomene Marile crize economice, exodurile, foametea (Sahel, Sudan), epurările etnice succesive și reciproce (Europa balcanică a anilor ’90), expulzările (mexicanii din Statele Unite, În 1954), genocidurile (evreii, armenii, ruandezii În secolul XX), războaiele de cuceriri teritoriale, interetnice, politice ori religioase sau, În termeni mai generali, trecutul dramatic se află la originea dispersării a numeroase popoare. Departe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fost și mai mare. Probabil că nu la fel ar fi stat lucrurile dacă ne-am fi întors din Grecia, Portocalia lui Chicos Rostogan, pedagog de școală nouă sau chiar Italia sau Spania, țări mult mai apropiate de spiritul nostru balcanic. Elveția este însă altceva. De ce ne enervăm? Un prim răspuns, destul de facil, dar cât se poate de adevărat: pentru că trăim în România. Aceasta nu înseamnă că nu ne-am fi enervat și dacă am fi trăit în Elveția, Luxemburg, Danemarca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]