2,980 matches
-
continuă cu două "cavități nazale" ("cavum nași"), acestea fiind despărțite de "septumul nazal" ("septum nași"), Aceste cavități sunt, la rândul lor, împărțite în trei prin: Între pereții despărțitori amintiți mai sus se află trei căi sau canale (meaturi nazale): La balenă nasul ocupă partea superioară a capului, iar la elefant nasul s-a transormat într-un organ lung, musculos (trompa) cu posibilitate de pipăire și apucare de obiecte. Simțul mirosului și cel al gustului pot fi afectate sub acțiunea unor factori
Nas () [Corola-website/Science/304772_a_306101]
-
o resursă tot mai importantă în iluminat, înlocuind treptat lumânările.Exploatarea masivă a petrolului începe în secolul XIX pe motivul răspândirii folosirii petrolului în iluminat, care dădea o lumină mai bună producând fum mai puțin în comparație cu lămpile cu ulei de balenă, sau lumânările de ceară. În anul 1852 medicul și geologul canadian Abraham Gesner obține patentarea "rafinării petrolului lampant curat" numit "petroleum", iar în 1855 chimistul american Benjamin Silliman propune purificarea petrolului cu acid sulfuric.Pentru obținerea masivă a petrolului, urmează
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
botezată de navigatorul olandez "Van Diemen" care a observat-o în 1633, dar prima debarcare a avut loc abia în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843, care staționează aici un detașament de infanterie marină și câțiva pescari. Datorită sărăciei insulei și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie, iar insula
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
Navigatorul Olandez "Harwick Claesz de Hillegom" denumește insula Zeewolf un secol mai târziu, iar prima debarcare are loc abia în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați, în 1793 o navă britanică cartografiază insulă și găsește un marinar breton, abandonat de o navă americană. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843 împreună cu Insula Amsterdam, dar datorită sărăciei insulelor și a protestelor britanice, guvernul
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
pinguinii imperiali, pinguinii moțați sau pinguinii gentoo. Alte animale ce trăiesc pe insulă sunt mai multe specii de foci și numeroase specii de păsări, în principal albatroși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor pot fi observate balene ucigașe, acestea fiind faimoase datorită faptului că acestea se aventurează intenționat până pe plajă pentru a vâna puii de focă, ele fiind capabile să revină singure în larg. Din 1938 insulele sunt declarate rezervație naturală. Numeroase specii străine introduse pe insule
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
secundul său (în prealabil el a numit o altă insulă cu numele său). În Secolul XIX insulele au fost deseori vizitate de vânătorii de foci, până în 1835 acestea fiind aproape exterminate. Apoi insulele erau folosite ca bază de către vânătorii de balene. În tot restul secolului XIX au avut loc numeroase naufragii în jurul insulelor, astfel că, spre sfârșitul secolului, marina britanică trimitea regulat nave pentru a recupera eventualii supraviețuitori. După 1923, Franța își afirmă suveranitatea asupra insulelor și le atașează coloniei Madagascar
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
recul vizibil în ultimii ani. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de foci, lei de mare și numeroase specii de păsări: pinguini, albatroși, cormorani, pescăruși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor pot fi observate balene ucigașe precum și alte cetacee. Pe insule au fost însă introduse în secolele trecute numeroase specii străine, cum ar fi iepurii, șobolanii, pisici sălbăticite și inclusiv reni. Pentru nevoile bazelor instalate pe insulă, există și o crescătorie de oi, cu aproximativ
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
a fost votat ca animal favorit de cea mai mare parte din intervievați. Acesta a primit votul a 21% din respondenți, depășind câinele (20%), delfinul (13%), calul (10%), leul (9%), șarpele (8%) și alte animale ca elefantul, cimpanzeul, urangutanul și balena. În cadrul sondajului au participat peste 50.000 spectatori din 73 de țări. Behavioristul Candy d'Sa, care a colaborat cu Animal Planet la alcătuirea listei, a afirmat: „noi ne putem identifica cu tigrul, pentru că este feroce și impunător la exterior
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul loc din lume unde găsim cosașul endemic "Isophya dobrogensis". În anul 1985, regizorul Ion Bostan (1914-1992) a realizat un film documentar cu titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării - sanctuar al naturii... Delta insolită". În anul 2002 s-a editat colecția de proză a Alexandrei Fenoghen cu titlul „Aproape povești” (Editura Kriterion, București-Cluj, 2002). În povestirea de un realism fantastic „Judecata
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
înființare el însuși o ordonase cu 12 ani în urmă, când organiza ajutoare pentru expediția lui Nordenskiöld. sau Insula Robertson. Shackleton credea că vor putea traversa Țara Graham de pe oricare dintre aceste insule pentru a ajunge la avanposturile vânătorilor de balene din golful Wilhelmina. Distanța până la Insula Snow Hill de la poziția inițială era, după calculele lui Worsley, de 500 km, iar până la Golful Wilhelmina, încă 190 km. Trebuia să ia cu ei hrană, combustibil, echipament de supraviețuire și trei bărci de
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
că Shackleton a pregătit bărcile de salvare pentru plecarea grupului. A decis că se va încerca, pe cât posibil, să se ajungă la îndepărtata Insulă a Decepției deoarece, se pare, acolo fusese ridicată o mică biserică de lemn pentru vânătorii de balene. Aceasta putea reprezenta o sursă de lemn ce ar putea să le permită să construiască o barcă de navigat pe mare. La ora 1 p.m. în data de 9 aprilie a fost lansat la apă "Dudley Docker", și o oră
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
părea un teren propice pentru tabără. Imediat, oamenii s-au întors la bărci și au trecut spre această nouă poziție, pe care mai târziu au botezat-o "Punctul Wild". Insula Elefantului era izolată, nelocuită și rareori vizitată de vânători de balene sau de alte nave. Dacă grupul dorea să se întoarcă în civilizație, era nevoie ca ei să ceară ajutor. Singura modalitate realistă de a face aceasta era de a adapta una dintre bărci pentru a putea face față unei călătorii
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
extenuat a ajuns la mal în Golful Regele Haakon. Sosirea lui "James Caird" în Golful Regele Haakon a fost urmată de o foarte necesară perioadă de odihnă și recuperare, în timp ce Shackleton reflecta la următoarea mișcare. Posturile populate de vânători de balene din Georgia de Sud se aflau pe coasta de nord. Pentru a ajunge acolo, trebuia fie să se ocolească insula într-o nouă călătorie cu barca, fie să se efectueze o traversare pe uscat, prin interiorul neexplorat al insulei. Starea
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
-l mâncăm pe cel care moare primul [...]”. Gândurile lui Wild se îndreptau serios la posibilitatea unei călătorii cu barca spre Insula Decepției (Plănuia să plece pe 5 octombrie în speranța de a se întâlni cu un vas de vânători de balene) când, la 30 august 1916, chinul s-a terminat brusc odată cu apariția navei de salvare. "Aurora" a plecat din Hobart la 24 decembrie 1914, întârziind în Australia din cauza problemelor financiare și organizatorice. Sosirea sa în Strâmtoarea McMurdo la 15 ianuarie
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
în mod natural în urma avalanșelor, cutremurelor, cascadelor, fulgerelor, desprinderilor de iceberguri. Valurile oceanelor produc infrasunete cu frecvența de 0,2Hz numite microbaroame. Infrasunetele pot fi generate și de procese specifice activităților umane precum explozii, motoare diesel, turbine eoliene și subwoofere. Balenele, hipopotamii și aligatorii folosesc infrasuntele pentru a comunica, în cazul balenelor distanța ajungând la câțiva kilometri. A fost sugerat că păsările călătoare folosesc infrasunetele generate în mod natural de curenții de aer ca ajutor în navigație. Elefanții produc infrasunete care
Infrasunet () [Corola-website/Science/314534_a_315863]
-
Valurile oceanelor produc infrasunete cu frecvența de 0,2Hz numite microbaroame. Infrasunetele pot fi generate și de procese specifice activităților umane precum explozii, motoare diesel, turbine eoliene și subwoofere. Balenele, hipopotamii și aligatorii folosesc infrasuntele pentru a comunica, în cazul balenelor distanța ajungând la câțiva kilometri. A fost sugerat că păsările călătoare folosesc infrasunetele generate în mod natural de curenții de aer ca ajutor în navigație. Elefanții produc infrasunete care circulă prin pământ și sunt simțite de alte turme prin picioare
Infrasunet () [Corola-website/Science/314534_a_315863]
-
Argentina). Este o importanță rezervație naturală, care a fost trecută că o parte a Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. Linia de coastă este populată de mamifere marine, cum ar fi leii de mare, elefanți sigilii și blană de sigilii. Balenele mari pot fi găsite în Golful Nuevo și Golful Sân José, protejând părțile de apă situate între peninsula și țărmul patagonez . Această specie de balenă vine aici în perioada mai-decembrie, pentru împerechere și naștere, pentru că apa în golf este mai
Peninsula Valdes () [Corola-website/Science/314708_a_316037]
-
de mamifere marine, cum ar fi leii de mare, elefanți sigilii și blană de sigilii. Balenele mari pot fi găsite în Golful Nuevo și Golful Sân José, protejând părțile de apă situate între peninsula și țărmul patagonez . Această specie de balenă vine aici în perioada mai-decembrie, pentru împerechere și naștere, pentru că apa în golf este mai liniștită și mai caldă decât în largul mării. Orca poate fi găsit de-a lungul coastei, în largul mării în afara peninsulei. În acest domeniu, acestea
Peninsula Valdes () [Corola-website/Science/314708_a_316037]
-
ii sunt animale nevertebrate marine. Aceste crustacee sunt o parte importantă din zooplancton, hrana zilnică a unor animale precum balenele, pisica de mare, rechini, crabi. Pe lângă aceste viețuitoare marine, mai există anumite păsări, dar și foci ce se hrănesc în principal cu krilli. Denumirea științifică pentru krill este euphausiids dat după numele ordinul Euphausiacea. Denumirea de „krill” vine din norvegiană
Krill () [Corola-website/Science/313749_a_315078]
-
În zona marină din Antarctica există un tip de Krill denumit krillul antarctic ce are denumirea științifică de Euphasia superba. Cantitățile de krilli din Oceanul Antarctic sunt estimate la aproximativ 500 de milioane de tone, din care jumătate este consumată balene, foci, pinguini, calmari, pești. Krillul se deplasează de pe fundul oceanului pe verticală spre suprafața apei, astfel devenind o pradă ușoară pentru diversele animale terestre. Pe timpul nopții Krillii urmează drumul spre fundul oceanului unde sunt vânați de animale marine mai mari
Krill () [Corola-website/Science/313749_a_315078]
-
vocal. Apoi intepretează "Rose", compusă de Dominique Dalcan, melodie de pe coloana sonoră a filmului "Ma vie en rose" ("Viața mea în roz"), lansat în 1997. În același an, vocea ei se regăsește și în "Chanson des baleines de parapluie" ("Cântecul balenelor de umbrelă") pentru noua versiune a lui Emilie Jolie. De asemenea, Zazie compune muzica pentru filmul "Tout doit disparaître" ("Totul trebuie sa dispară"). Apoi ea se alătură marii familii a Restos du cœur (Restaurantele inimii). Momentul consacrării ei are loc
Zazie () [Corola-website/Science/314367_a_315696]
-
polare, hermeline, boi moscați, reni Peary, iepuri polari și lemingi gulerați. Mamiferele marine de pe coaste și din vecinătatea lor includ foci cu barbă, foci de Groenlanda (rare), viței de mare (rari), foci cu creastă (rare), morse (rare), narvali, beluga (rari), balene de Groenlanda (rare) și orca (rari). Pe insulă, și mai ales în zona Parcului Național Quttinirpaaq, au fost observate în total 34 de specii de păsări, majoritatea fiind migratoare. Singurele păsări răpitoare sunt șoimii vânătorești norvegieni și bufnițele polare. Singura
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin. Țestosele lăută se pot scufunda la aceași adâncine ca și unele balene, însă în general trăiesc în apele de suprafață. Principala lor pradă sunt meduzele, ducând la nenorocirea lor deoarece le confundă cu sticlele de plastic ce plutesc în apă. Acestea le blochează aparatul digestiv, cauzându-le moartea prin inaniție. Broasca țestoasă
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
al Japoniei) sau "Ogasawara nosuri" („Buteo buteo toyoshimai”, un fel de șopârlar, singura pasăre de pradă de pe insule). Singurul mamifer endemic este „Pteropus pselaphon” ("Bonin flying fox" în lb. engleză). În oceanul din jurul insulelor sunt ca. 20 de specii de balene, printre care „Megaptera novaengliae”, „Tursiops t.aduncus”, „Stenella longirostris”. Există ca. 100 de specii de moluște terestre, ca. 90% din ele fiind endemice. Există totodată ca. 800 de specii de insecte, ca. 30% din ele fiind endemice. Insulele Bonin sunt
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
și Taklamakan. Primul lui roman, "Involution Ocean", publicat în 1977, prezintă lumea Nullaqua unde întreaga atmosferă este conținută într-un singur crater adânc de o milă; este povestea unei nave ce navighează pe oceanul de praf de pe fundul craterului, vânând "balene de praf" ce trăiesc sub suprafață. Este un fel de pastișă science-fiction a romanului Moby-Dick de Herman Melville. De la sfârșitul anilor '70, Sterling a scris o serie de povestiri ale căror acțiuni se petrec în universul Shaper/Mechanist: sistemul solar
Bruce Sterling () [Corola-website/Science/322949_a_324278]