2,753 matches
-
Walter Bedell 147 Soares, Mário 472-473, 510 social-creștini 242-243 social-democrați; adepți 338; sarcina 338; transformări radicale 343-344; vezi și state asistențiale socialism; afectarea Încrederii În Î 514-515; Cehoslovacia 405-406; credința În superioritatea 337-338; dezavantajul sistemului economic 529-535; disfuncționalitatea 535; escrocherie barbară 514; identificarea cu munca urbană 374; Polonia 134-135; poluarea 523-524; Ungaria 135-136; unirea cu mișcările comuniste 132 sociologia cunoașterii 440-441 Sokolovski, Vasili 126-127 Solana, Javier 621 Soljenițîn, Aleksandr 391, 427, 513-515, 535, 552 Sollers, Philippe 693 soluția finală - vezi Holocaust
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grecii antici, nu exista nimic mai misterios decât rodnicia pământului, acesta fiind în același timp și mormântul natural al omenirii. Zeii care îl locuiau cunoșteau fără îndoială secretul vieții. De aceea, atât oamenii liberi cât și sclavii, cetățeni greci sau barbari 18 deopotrivă, mergeau primăvara și toamna la sanctuarul din Eleusis pentru a primi revelația acestor mistere. Candidații la inițiere purtau un bachos, un fel de toiag format din nuiele strânse într-un mănunchi și prinse cu un inel din frunze
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cu o îndrăzneală nebună, s-a împrăștiat fără preget până în vârful dealului îngrădit cu un zid de oșteni neclintiți, odraslele berii." Berea, după cum bine se știe, a câștigat această bătălie, dar vinul nu a pierdut războiul. E drept că băutura barbară avea privilegiul vârstei. Rădăcinile Europei au fost irigate de berea pe care creștinismul a surghiunit-o apoi la hotarele Imperiului Roman (limes 79). Astfel, s-a înălțat granița dintre civilizația vinului și patria berii, iscând deopotrivă lupta culturală dintre carafa
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fel de demers inițial, punct de plecare al unui itinerariu interior. 17 Dr Papus, Ce que doit savoir un maître maçon, Paris, Librairie générale et internationale Gustave Ficker, 1910, p. 70. 18 Termenul de "barbar" este astăzi injurios. Pentru greci, barbar semnifica doar "străin". 19 J. Lacarrière, En suivant Dieux, Paris, ed. Philippe Lebaud, 1984, p. 186. 20 vin d'honneur: mică petrecere festivă dată în cinstea cuiva. (n.trad.) 21 R. Dion, Viticulture ecclésiastique et viticulture princière au Moyen Age
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mântulescu a fost soldat în cea mai frumoasă armată, armata invincibilă a Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail, într-un moment greu al istoriei românești, când Biserica lui Hristos era atacată nu numai cu violența cuvintelor, ci și cu fapte barbare, doborârea sfintelor altare. În acest moment trist și dureros al despărțirii, gândul nostru ne poartă înapoi și, ca la lumina unui fulger, vedem toată drama acestui camarad, toată drama unui neam încleștat în lupta cu cea mai feroce apariție a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
front, în temnițe, în luptele din munți, oferind morții tinerețea lor. Acesta este adevărul, aceasta este istoria adevărată, nu minciunile vânzătorilor de țară. Toate guvernările de după Marea Unire șiau încheiat veacul prigonind pe legionari, ucigându i în modul cel mai barbar și josnic, degradând chipul uman, trup de om în care s-a întrupat Hristos și a plecat la Dumnezeu din trup de om. Nu spune nimic uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
refăcând fragmente, ca apoi să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează un gust care devine tot mai pregnant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
potolit, România și-a prezentat în fața Statelor Unite această poziție moderată. Ceaușescu aprecia, fără îndoială, avertismentul Washingtonului către Moscova, de pe 30 august 1283. Înainte de criza din Cehoslovacia, România descrisese intervenția Americii în Vietnam ca fiind un act "tipic imperialist, brutal și barbar"1284. Pe 7 octombrie, Ceaușescu a cerut "Statelor Unite să înceteze măcar bombardarea" Vietnamului de Nord, pentru a "crea premisele unor rezultate pozitive" la convorbirile de pace de la Paris, care începuseră în luna mai a anului precedent 1285. În noiembrie, Washingtonul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ale gândirii lui Aaron este cel alcătuit din termenii civilizat-barbar. Desigur, patriotismul patologic este specific barbarilor, în timp ce gradul de civilizație și superioritate morală a europenilor au condus la rafinarea iubirii de nație sub forma patriotismului nobil. Patriotismul patologic al popoarelor barbare este reductibil la afecțiunea nemăsurată pentru pământul natal și prin "iubire egoistică de cei de un neam și sânge cu dânșii" (p. 7). În schimb, patriotismul nobil al popoarelor civilizate este caracterizat înainte de toate de dragostea pentru instituțiile, legile și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de apărat. Însă, chiar dacă legiunile militare au fost retrase la sud de Dunăre, "tot colonii, plugarii și alții, carii începuse economiia și lucrul cel de casă, acolo au rămas" (Micu, 1995, p. 42). Nici chiar confruntați cu valurile de popoare "barbare" care năvăleau furibund în cascade interminabile în Dacia romană nu avea să îi miște pe coloniștii aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această includere se va îndepărta decisiv de paradigma latinității absolute stabilite de Școala Ardeleană. Odată cu această asumare a dacilor, are loc și o sensibilă revalorizare a condiției lor. Dacă în scrierile cărturarilor ardeleni dacii nu erau decât un alt popor barbar care, provocând supremația Romei prin incursiunile de prădare la sud de Dunăre, și-au semnat sentința la dispariție istorică, Kogălniceanu se raportează admirativ față de puternicul stat dacic și mai ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și mai ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat paragraful de deschidere al operei istorice scrisă de viitorul om politic român: În primele secole după I. H. un stat puternic și măreț, un stat care deși barbar, a cutremurat Roma cea civilizată, un stat independent a existat acolo unde astăzi sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și a altuia vărsară sânge de rumân!" (Aaron, 1835, p. xi). Lipsa de solidaritate etnică și absența coeziunii naționale "supseră măduva țării mai mult decât răsboaele streine" (Aaron, 1835, p. xii). După dislocarea unității primordiale a Daciei Traiane de năvălirile barbare, un licăr de speranță pentru întregirea națională l-a reprezentat momentul fundării statului Țării Românești prin Negru Vodă. Totuși, speranța de reunificare a întregului primordial în cadrul statalității unice a Țării Românești a fost iremediabil spulberată odată cu întemeierea Principatului Moldovei de către
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
putea fi mai expres exprimat. Deplângând oportunitatea istorică pierdută de unire a Țării Românești cu Moldova, Basarabia și Bucuvina, pentru a căror alipire politică "ori că nu s-a făcut nici o mișcare, ori că nu s-a putut din pricina națiilor barbare ce au mai stăruit pe acele locuri până spre anul 1359" (Aaron, 1835, p. 29), Aaron punctează antecedentele istorice care nu trebuie repetate. Într-adevăr, unirea principatelor danubiene din 1859 își are propulsia ideologică în laboratorul ideatic ce se va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aaron, 1839, p. 22). Însă nu e vorba despre o simplă continuitate etnică (în speță, romană), ci despre o continuitate multidimensională, de ordin nominal, lingvistic și cultural: "Acești lăcuitori romani, cu toate că până târziu au fost supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
târziu au fost supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-au schimbat mult, cu toate acestea păstrară numele, limba, obiceiurile, năravurile și alte trăsuri caracteristice de strălucitul sânge roman din care se trag" (Aaron, 1839, p. 23). Decisiv de importantă este sublinierea unei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rezonează armonic cu mesajul similar transmis în Transilvania de Ion Micu Moldovan, care recurge la aceeași explicație a munților ca aziluri ale naționalității pentru a justifica permanența românească. "Furtunile" care au bătut continuu asupra teritoriului dacic "au înghițit toate popoarele barbare, ce au călcat pământul Daciei, sau le-au măturat de aici. Numai Romanii s-au ținut prin toate furtunile acestea, numai ei le-au învins pe toate. Și s-a adeverit într-înșii zicala "apa trece, pietrele rămân"" (Moldovan, 1866
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele barbare cărora le-a transmis sfintele adevăruri ale creștinismului. "Ungurii, cei dein Ardealu, fiendu pucini la númeru sî mestacati cu Romanii au invetiatu de la ai nostri legea crestina sî au inceputu a se botezá" (Moldovan, 1866, p. 24). Inaintea ungurilor, bulgarii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin adauăgarea elementului slav. Departe de idealul purității, a cărui nerespectare l-ar fi cutremurat pe Petru Maior, Iorga postulează teoria sintezei triale a etnogenezei românești. Plecând de la premisa că în perioada migrațiilor "rasele se amestecară: cutare aveà un tată barbar și o mamă romană sa din potrivă", marele istoric ajunge la concluzia că "Slavii, străbătuți de înrâurirea noastră, s-au contopit cu noi" (Iorga, 1910, pp. 27, 29). Prin Iorga se face tranziția completă de la puritatea latină înspre formula triptică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de altă parte, după ce postulează inatacabilitatea și inexpugnabilitatea tezei continuității românești la nord de Dunăre, Xenopol admite că "E o adevĕrată minune cum aŭ putut [Românii] să mai rămână cu viața [și să își păstreze naționalitatea în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57). Două motive sunt invocate pentru a susține această minune românească a permanenței naționale, ambele fiind legate de conștiința unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57). Două motive sunt invocate pentru a susține această minune românească a permanenței naționale, ambele fiind legate de conștiința unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ mânjească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ mânjească sîngele, amestecându-se cu asemenea ființe" (Xenopol, 1890, pp. 57-58). O altă axă a continuității românești, pe lângă cea spirituală și etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata întregului mileniu de năvăliri barbare, "Româniĭ aŭ păstrat în tot timpul acela, vechia lor tărie de suflet strĕmoșéscă, vechia tărie Română, Virtus Romana" (Melidon, 1876, p. 36). Această reziliență caracterială, tăria de suflet strămoșească, conține secretul pentru "enigma și miracolul" permanenței românești 14. Datorită ei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
credință politică bazată pe republicanism, liberalism democratic și creștinism. În timpul împăratului Constantin, Heliade specifică faptul că "Religia chrestină deveni religia Statelor României" (p. 42). Deși în stare de fragmentarium, statalitatea românească a continuat pe toată durata mileniului întunecat al năvălirilor barbare, până la descălecările lui Radu Negru în Muntenia și a lui Bogdan în Moldova. La sud de Dunăre, Heliade menționează existența unui "regat Romano-Bulgar", iar în arcul carpatic, sub Ștefan I, "Ungurii cu Românii și cu popolii slavi formà un rigat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un neam mai vechiu și mai cult nu poate să capete astfel de adăugiri sufletești dela un neam mai nou și mai sălbatec" (Iorga, 1910, p. 29). Iar după venirea ungurilor, românii își continuă misiunea lor de botezare a popoarelor barbare și de propovăduire a civilizației creștine și în rândul acestora: "Românii începurŏ a facce propagandă christianismului între Unguri" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 54). Fondul creștin al românismului este probat și de faptul că "prima condică a Romaniei fu Pentateucul lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]