3,051 matches
-
km. Distanța directă până la orașul Chișinău este de 22 km. Hramul satului este de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Comuna e legată cu orașul Chișinău prin două șosele și un tronson de cale ferată. Aici se află unicul tunel basarabean, cu o lungime de 800 m, construit în 1927 de o firmă franceză și distrus în 1944 la retragerea trupelor germane. Satele Țipala, Bălțați și Budăi, fondate de voievozii Moldovei, mazili și răzeși, își deapănă existența din adâncul secolelor, trecând
Țipala, Ialoveni () [Corola-website/Science/305186_a_306515]
-
vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr de 925, cari posedă 604 deseatini, sunt vii și grădini fructifere. Răzeșii se ocupă și cu cărăușia spre Avremești". Braniște e baștină generalului basarabean Matei Donici, despre care Iurie Colesnic scrie în enciclopedia „Sfatul Țării” și în vol. I al cărții sale „Basarabia necunoscută”: „Donici Matei s-a născut în 1847 în satul Brănești, jud. Bălți, și a decedat la 26 sept. 1921 la
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
Donici Matei s-a născut în 1847 în satul Brănești, jud. Bălți, și a decedat la 26 sept. 1921 la Tighina. A scris versuri, conform unei tradiții cărturărești de familie. A participat activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni, declanșată odată cu izbucnirea revoluției din februarie 1917. Primul președinte al Partidului Național Moldovenesc”. În Braniște s-a născut (1932) și Alexandru Moșanu, doctor habilitat în istorie, membru de onoare al Academiei Române, fost Președinte al Parlamentului Republicii Moldova. La ședința din 27
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
front a fost grav rănit soldtul Grigore Manoli , original din Rublenita .S-au întors invalizi acasă Petru Desan, Leontie Ursachi,Alexei Chirosca, Ion Ioniță și Grigore Manoli.Iar 15 feciori ai Rublenitei au căzut pe cîmpul de luptă. Reforma agrara basarabeana a avut un efect benefic și pentru locuitori satului Rublenita: 334 locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 800ha de pămînt. La 29 martie 1923 s-a înființat cooperative Agricolă “ Dacia”, compusă din 40 de membri, cu capitalul subscris de
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
de femei). În gospodăriile lor mai țin 60 de cai, 160 de vite cornute mari și 20 de oi. Aflăm, însă, că peste sărmanii oameni dă o epidemie de difterită și din 53 de bolnavi 27 își pierd viața. Pămînturile basarabene, însă, îi ademenesc mereu pe ruși și în 1940 le acaparează din nou. La 10 noiembrie 1940 ei găsesc în Mihăileni 909 suflete, dintre care 870 de etnie ucraineană. Locuiesc aici și 31 de moldoveni. Apoi după acest schimb de
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
ascunzîndu-l prin case. La 13 octombrie 1912 țăranul Victor Varzaliu, de 9 ani membru al judecătoriei din Rezina, a fost găsit mort pe drum spre casă. Ocupația Basarabiei din 1940 găsește în Alcedar 1837 de locuitori, inclusiv 1653 de români basarabeni. Dar începe războiul, și în focul morții sunt mînați mulți alcedăreni, dintre care o mare parte nu se mai întorc la vatră fiind răpuși. Apoi vin foametea și deportările... Despre acea perioadă tragică în viața satului dispunem de mai multe
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
satului dispunem de mai multe mărturii. Cu durere în suflet vorbesc despre război alcedărenii în etate. Vorbesc despre acei care au fost ridicați și duși departe de baștină. Una din cele mai grave crime săvîrșite de regimul sovietic pe teritoriul Basarabean a fost organizarea foametei din 1946-1947. Prin acest act de genocid, autoritățile comuniste au purtat mai multe scopuri, dar obiectivul principal era depopularea ținutului prin exterminarea elementului autohton. Ultimele cercetări științifice arată că în timpul foametei organizate în anii 1946-1947, în
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
adaugă impozitul pe imobil. În cazul că gospodăria nu achita aceste prestații, capul familiei, iar uneori chiar întreaga familie, era pedepsită cu ani grei de închisoare. Una din măsurile prin care puterea sovietică a instaurat și frica generală în ținutul basarabean au fost deportările în masă. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 au fost depăortați în Siberia 22 648 de basarabeni. Opt ani mai tîrziu, iarăși noaptea - între 5 și 6 iunie 1949 - sovieticii au deportat 11293 de familii
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
În prezent grădinița activează în localul școlii, deoarece sediul vechi, a fost distrus din cauza unui incendiu întîmplat cu cîțiva ani în urmă. Pînă în anul 1812, biserica din Basarabia a fost sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Către acel an pe teritoriul basarabean existau 749 biserici, ele fiind, în cea mai mare parte, de tipul groase și lungi. Parohul dispunea, de regulă, de două perechi de odăjdii din mătase și una din pînză dăscălească. Sfintele tacîmuri erau confecționate din cositor și staniu. Bisericile
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
regulă, de două perechi de odăjdii din mătase și una din pînză dăscălească. Sfintele tacîmuri erau confecționate din cositor și staniu. Bisericile avea, practic, toate cărțile necesare, cum ar fi Liturghia, Evanghelia, Molebnicul, Triodionul, Antologhionul, Octoihul, Ceaslovul, Mineile. Trecerea bisericilor basarabene de sub jurisdicția bisericească a Moldovei sub cea a Sfîntului Sinod din Peterburg s-a făcut cu încălcarea vădită a canoanelor. Astfel la 4 iunie 1813, prin decizia confirmată de împăratul Alexandru I, pe teritoriul basarabiei s-a format Eparhia Chișinăului
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
1897 Dărcăuții au intrat în nomenclatorul așezărilor din Imperiul Rus care depășeau 500 de locuitori,pe atunci satul numără 1.164 de suflete,majoritatea din ele fiind ortodoxe. După Unirea Basarabie cu România din 1918 s-a desfășurat reforma agrara basarabeană.În cadrul ei 371 de locuitori au fost împroprietăriți cu 1.611 ha de pămînt. Conform datelor Recensămîntului general al populației României,efectuat la 29 dec. 1930,la Dărcăuți erau 466 de gospodării,1.874 de locuitori,28,5 la suta
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
un șir de profesori,medici,agronomi,jurnaliști și alți specialiști,unii devenind și doctori în științe.Printre acestea șunt : Mihail Purice,Gheorghe Cebotarenco,Maria Strechi,Silvia Cheianu,Raisa Popovici. Bibliografie Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului.Chișinău,1992. Boga.L.T .Documente basarabene.Vol.II.Chișinău,1928. Ghibănescu Gh.Surse și izvoare.Vol.II.Iași,1907. Trofăilă Vasile.Județul Soroca.Chișinău,2002/
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
de împroprietărire și pentru o largă colaborare cu capitalul străin. În zilele de 17-18 iulie 1921 a avut loc ședința Comitetului Central partidului, care a aprobat înscrierea în partid a Dr. Nicolae Lupu, precum și propunerea făcută de 11 deputați și senatori basarabeni, între care Constantin Stere și Pantelimon Halippa, de fuziune cu Partidul Țărănesc din Basarabia, ceea ce a întărit curentul de stânga din partid și a permis extinderea sa organizatorică în teritoriul dintre Prut și Nistru. După fuziunea cu Partidul Țărănesc din
Partidul Țărănesc () [Corola-website/Science/305988_a_307317]
-
în cinstea uneia din bunicile sale, Eva. Numele acesta a ajuns să fie înregistrat în documentele personale ca Evet. În Israel a optat pentru numele ebraic Avigdor, fiind cunoscut între familiari și ca Evet, în pronunție engleză. Tatăl, Lev, evreu basarabean, a fost până în 1940 (data anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică) cetățean român și a activat în mișcarea sionistă de tineret "Betar" la București. Întors la Orhei, în Basarabia, după instalarea în România a Statului Național-Legionar, a fost recrutat în timpul celui
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
localitățile noi primeau denumiri rusești, iar cele vechi erau rusificate, precum Kișiniov sau Orgheiev în loc de Chișinău sau Orhei. Totodată populației autohtone i-a fost inculcată sistematic ideea că, spre deosebire românimea din Moldova apuseană, Ardeal, Țara Românească și Dobrogea, moldovenimea basarabeană nu ar fi fost de același neam, românesc, și că limba ei nu poate fi numită „română”. Încă din acea perioadă, Rusia îi impunea populației românofone din Basarabia o identitate „moldovenească” exclusivă de cea română, deși în Bucovina pe atunci
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Papadopol și al soției acestuia Eufrosina, născută Callimah. Eufrosina era fiica lui Scarlat Callimah Voevod, care a domnit în Moldova și în Țara Românească, la răndul său, fiu și nepot de domnitori ai Moldovei. Familia Callimah se trăgea din mazilul basarabean Vasile Călmașul. Numele familiei a fost grecizat, sub forma Callimaki, de Ioan Teodor Călmașul, care a domnit în Moldova între anii 1758 și 1761. A participat din tinerețe la lupta pentru unirea Principatelor Române. Ministru de Externe în guvernul Nicolae
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
Chișinău. Alternosfera practică un metal alternativ melodic, cu clapa care "duce" toată melodia. Versurile lor sunt de cele mai multe ori de dragoste, avand însă și conotații sociale sau politice. Ca sound, Alternosfera este unică în momentul de față pe piața muzicală basarabeană, contextul lor de influențe variind de la anii '80 la grunge-ul Seattle-ului anilor 90. Vocea lui Marcel este bogată ca inflexiuni, având și o linie lirică dezvoltată și exersată, cât și puterea de a "urca" foarte mult. Melodicitatea lor specifică este
Alternosfera () [Corola-website/Science/304858_a_306187]
-
un corp militar care era însărcinat cu administrarea temporară a unui teritoriu. Iosif Iacobici i-a ordonat comandantului Secției a II-a a Marelui Stat Major, locotenent colonelului Alexandru Ionescu, să elaboteze un plan “pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române". Planul a intrat în vigoare la 9 iulie 1941. "Misiunea acestor echipe este de a crea în sate o atmosferă defavorabilă elementelor iudaice, în așa fel încât populația singură
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
ziua de naștere a împăratului Francisc Iosif I). Cu acest prilej, mitropolitul a lansat un apel în vederea convingerii tuturor păturilor sociale să contribuie cu donații, în funcție de starea materială. Mitropolitul însuși a donat 5.000 de coroane; de asemenea, marele moșier basarabean Vasile Stroescu a dăruit 3.000 de lei (peste 3.000 de coroane). Dr. Elie Cristea a fost trimis într-o misiune specială în orașele Sighișoara, Bistrița, Cluj și Orăștie, de unde a adunat aproape 14.000 de coroane. Clerul ardelean
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
fost completată cu versuri noi ți i-a fist modificat titlul îm "Săgeți. Carul cu proști și alte poeme". A continuat cu volumele "Vatra" (1980), "Parodii și epigrame" (1981), "Versuri lirice și satirice, Rezonanțe" (1985), "Penița și bărdița" (1988), "Fulgere basarabene", "Eu nu mă las de limba noastră, de limba noastră cea română" (1997), " Leul n-are frigider", "Pălăria gândurilor mele" (2000), "Puncte de reper" (2003) ș. a. O altă latură a creației sale au fost cărțile pentru pentru copii: "Cale bună
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
și arestată cartea „Săgeți” (1972). Spiritul critic intransigent al scriitorului se manifestă îndeosebi în cărțile: „Zodia musafirului” (1970), „Oglinzi” (1974), „Parodii și epigrame” (1981), „Cadențe” (1985), „Penița și bărdița” (1988); „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat, 1990), „Fulgere basarabene” (1992) ș.a. Este autorul unor culegeri de poezie pentru cei mici: „Poiana veselă” (1963), „Ploaie cu soare” (1964), „Vînătorul” (1965), „Ce culoare are vîntul?” (1968), „Umbrela” (1970) ș.a. Piesele „Străinul”, „Drum deschis”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” ș.a. au fost montate
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Chișinău, 1972; „Oglinzi”, Chișinău, 1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru ochi”, Chișinău, 1979; „Vatra”, Chișinău, 1980; „Parodii și epigrame”, Chișinău, 1981; „Cadențe”, Chișinău, 1985; „Penița și bărdița”, Chișinău, 1988; „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat), Chișinău, 1990; „Fulgere basarabene”, Chișinău, 1992; „Fulgere basarabene. Săgeata”, Chișinău, 1997; „Pălăria gîndurilor mele”, Chișinău, 2000; „Punctul de reper”, Chișinău, 2000; „Leul n-are frigider”, Chișinău, 2000; „Moldovenii în cer”, Chișinău, 2004; „Scrieri alese”, Chișinău, 2004. Cărți pentru copii: „Cale bună, Ionele!”, Chișinău,1962
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru ochi”, Chișinău, 1979; „Vatra”, Chișinău, 1980; „Parodii și epigrame”, Chișinău, 1981; „Cadențe”, Chișinău, 1985; „Penița și bărdița”, Chișinău, 1988; „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat), Chișinău, 1990; „Fulgere basarabene”, Chișinău, 1992; „Fulgere basarabene. Săgeata”, Chișinău, 1997; „Pălăria gîndurilor mele”, Chișinău, 2000; „Punctul de reper”, Chișinău, 2000; „Leul n-are frigider”, Chișinău, 2000; „Moldovenii în cer”, Chișinău, 2004; „Scrieri alese”, Chișinău, 2004. Cărți pentru copii: „Cale bună, Ionele!”, Chișinău,1962; „Poiana veselă”, Chișinău, 1963
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
cumpărau pământuri. Ei, rascolnicii, se numeau lipoveni după credință. Azi li se zice creștini de riț vechi. Ziarul „Telegraf” din Iași nr. 3322 de la 9 iunie 1883 pagina 3 scrie: "Numai în Ivanosca-Ivanovca-un sătuleț mic din volostea Gura-Galbenei..." Anuarul Statistic Basarabean/se păstrează într-un singur exemplar la Arhiva națională a Moldovei, pagina 88 Gubernia Basarabia-III,județul Bender sectorul 3/ spune: „... Pe partea stângă a tractului Kisinau-Comrat într-o văgăuna fără nume Sub pădurea Kosmea se află colonia Ivanovca cu 47
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
absolvent a cinci clase la liceul "Ion Creangă" din Bălți, înscris pe lista celor ce doreau să se refugieze în România, este arestat. A stat închis în lagărul Taișet-Bratsk, din Siberia, 5 ani de zile, unde din 1300 de români basarabeni au supraviețuit vreo 150 de oameni. În 1946 se întoarce la Bălți, se înscrie la Institutul Pedagogic din Bălți dar, urmărit din nou de NKVD, părăsește Basarabia, stabilindu-se la Lvov. În 1947, fiind student la Institutul de Ingineri Silvici
Vadim Pirogan () [Corola-website/Science/305829_a_307158]