3,424 matches
-
de cîteva ori și-i deschid cu teama că n-am s-o mai revăd pe Teona lîngă mine, dar de fiecare dată o descopăr alături, mai plină de zîmbet. Ei da, sînt reală, rîde ea, tamponîndu-mi mereu fruntea cu batista. Tu aici?! mă mir eu iarăși. Te-am așteptat pînă la ora opt, apoi..., surîde cu ochi senini Teona. Credeam că ești om de cuvînt..., c-ai să vii... O privesc lung, fix, luat prin surprindere. Stai liniștit, îmi șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tu aici?! mă mir eu iarăși. Te-am așteptat pînă la ora opt, apoi..., surîde cu ochi senini Teona. Credeam că ești om de cuvînt..., c-ai să vii... O privesc lung, fix, luat prin surprindere. Stai liniștit, îmi șoptește. Batista ei mi se plimbă din nou pe frunte, apoi coboară pe obraz. Cealaltă palmă îmi alintă obrazul drept, lunecînd vîrful degetelor pînă în colțul gurii, apoi peste buzele mele, ca un sărut mult prea domol, ca o atingere. Tu aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn și plin de consimțire. Ai populat casa întreagă cu nume, ființe vii și cu năstrușnica ta gospodărie. Cere mai bine adresa unei spălătorese pentru lucrurile de mătase și mai ales pentru batiste, lenjul care caracterizează cel mai mult femeia. Acolo nu vine o femeie de menaj, cât de puțin? Vai de mâinile tale, pe care trebuie să le ții desăvârșite. Mi-e teamă că te vei obosi prea mult. Și acum: ceia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prima oară, am deschis sertarul tău, pentru buletinul populației (cartela de pâine) și apoi să caut vreun album să-i arăt d-nei B[iemel]. Am fost atât de emoționată! Apoi tot azi, căutând în buzunarul demi-manteau-ului negru-gris, am găsit o batistă și micul porte-cigarettes negru; le am ținut în podul palmei, cu iubire, cu duioșie. Am umblat de două ori în cutia biuroului tău: o dată pentru buletinul populației pentru schimbarea cartelelor, a doua oară pentru a căuta un album de fotografii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie ca spre o făptură vie să-i ceri iubire, consolare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că poți ieși din baie ori veni în trombă, în întârziere, de undeva. Dar nu se poate. Chiar muzica aceasta de duminică după amiază îmi strigă pe ton de cinematograf că eroina filmului vieții mele a plecat. Mai trebuie oare batista fâlfâitoare a despărțirii [...]? Aș vrea să fiu la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după amiază îmi strigă pe ton de cinematograf că eroina filmului vieții mele a plecat. Mai trebuie oare batista fâlfâitoare a despărțirii [...]? Aș vrea să fiu la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul; și distrusă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ton de cinematograf că eroina filmului vieții mele a plecat. Mai trebuie oare batista fâlfâitoare a despărțirii [...]? Aș vrea să fiu la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul; și distrusă și singură și pierdută în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oglindă; mi-a mărturisit că o face repede, întoarsă cu spatele spre masa de toaletă, și se apucă apoi repede să citească ziarul, singura ei lectură acuma, și că, dacă și-a uitat cumva în birou ceasul deșteptător sau o batistă, nu se mai duce să le ia, de frică să nu se vadă din întâmplare în oglindă. Iar dimineața, înainte de a-și reface masca nor mală, tragedia se repetă. Duminică, 12 septembrie [1948] [...] Acum două săptămâni, încă mai eram la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
kilturi și foarte multe femei cu sacouri de catifea, Fenny e însoțită de toată liota ei de prieteni din Londra, și toți se pare că au pălării Philip Treacy. Și uite-o și pe mami lipită de tati, cu o batistă la ochi. Ridică privirea și mă vede, iar eu îi zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
capetele lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând să par relaxată. Ce mai faceți? Eu tocmai... ăăă... am ieșit la o plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi... ăăă... Și... cum e viața de tineri căsătoriți? — E OK, mi-o taie Lucy scurt. Felicitări, apropo. — Mersi. Urmează o tăcere stânjenită, și mă trezesc că privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând să par relaxată. Ce mai faceți? Eu tocmai... ăăă... am ieșit la o plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi... ăăă... Și... cum e viața de tineri căsătoriți? — E OK, mi-o taie Lucy scurt. Felicitări, apropo. — Mersi. Urmează o tăcere stânjenită, și mă trezesc că privirea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând să par relaxată. Ce mai faceți? Eu tocmai... ăăă... am ieșit la o plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi... ăăă... Și... cum e viața de tineri căsătoriți? — E OK, mi-o taie Lucy scurt. Felicitări, apropo. — Mersi. Urmează o tăcere stânjenită, și mă trezesc că privirea îmi coboară la hainele lui Lucy, începând cu bluza (neagră, cu guler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
A fost cât pe-aci să-i zic. Lucrul cel mai groaznic e că eu am crezut mereu că o înțeleg pe Lucy. Că ne înțelegem unul pe celălalt. Și, când colo, tot timpul ăsta... Se întrerupe brusc, caută o batistă în buzunar și-și suflă nasul. Evident, acum, dacă dau filmul înapoi, văd că au existat destule semne. — Pe bune? A, da, spune Tom. Doar că eu nu le-am dat nici cea mai mică atenție. — Cum ar fi... îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dracul este implicat foarte adesea În formularea superstiției ; și nu Întâmplător, așa cum voi arăta În continuare. Remedii magice Împotriva acestui semn de „piază rea” sunt următoarele : se aruncă cu un șomoiog de paie Înspre popă, se face un nod la batistă, se fac 40 de pași Înapoi sau se scuipă și se zice „Piei, drace !” <endnote id="(137, p. 278 ; 149, pp. 100-101 ; 33, p. 59 ; 229, p. 18)"/>. În forme similare, credința se regăsește și la alte populații din vestul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
preț curent; în cazul în care se constată situația de sărăcie a unor persoane, de poliție sau alte autorități, acelea să fie din decretul-lege nr.2903 din 20 octombrie 1941, evreii erau obligați să predea următoarele categorii de obiecte: cămăși, batiste, prosoape, ciorapi, flanele de lână, haine, bocanci, paltoane, pălării, pături scutite de predarea de efecte; pentru cei absenți pentru că sunt la muncă de folos obștesc, obligația să fie amânată până la reîntoarcerea lor în localitate. Având în vedere faptul că în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
anul 2003, Securitatea chiar a reușit să-l ademenească cumva sau să-l șantajeze, cine mai știe, pe cel ce a ajuns la șefia Protopopiatului Vaslui. Știm numele dar ne abținem de la publicare din cauza legilor care ne silesc să punem batista pe țambal. q. Iarăși despre acțiunea „Siretul” De ce o fi dat Securitatea acest nume de cod operațiunii de filare și de ce nu i-o fi spus „Prutul”, „Bârladul” sau chiar „Pârâul Vasluieț”, nu știm dar, cu șase luni În urmă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu mine și nu pomenea de școala militară. Unul din soldați și-a pierdut pistolul și de îndată au blocat ambele uși și a început un control sever, spre spaima călătorilor. Până la urmă pistolul a fost găsit , învelit într-o batistă, în closetul vagonului. Ajunși la Sibiu, la școala militară la care fusese repartizat de la Roman, Săndel privea cam speriat la împrejmuirea din sârmă ghimpată iar în curtea imensă erau depozitate tot felul de mașini și armament de război. Emilia a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aflată la capătul unei pante, frumos și chibzuit împodobită cu flori diferite și pomi roditori. După primele semnale, în cerdacul din fața casei apare un tânăr înalt, cu nas ascuțit, cu fața numai zâmbet, având la buzunarul de la piept o enormă batistă înflorată! Se fac prezentările obișnuite, suntem poftiți stăruitor în casă și pe o terasă din spatele casei am fost serviți cu dulcețuri moldovenești și alte răcoritoare. Cât n-aș fi vrut să mai rămân în această gospodărie prosperă, în care am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
batalionului nostru puzderie de concentrați. Eram de serviciu pe batalion și i-am primit în incintă, după care erau repartizați așa după cum figurau în ordinea de bătaie întocmită de „Biroul mobilizării” Printre cei sosiți rămân cu privirea ațintită asupra unei batiste mari, apretate, a cuiva... Insul respectiv, văzând că-l privesc stăruitor ia poziția de drepți și se prezintă regulamentar: „Să trăiți, sunt sergent T.R. Durilă Mărgărit, și m-am prezentat conform ordinului primit”. Îi zâmbesc protector și-i spun că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am încurajat și ne-am despărțit cu inima grea! A luptat într-un detașament de șoc, special organizat și s-a întors teafăr după cucerirea Odessei. Tot acum, rezerv câteva zile, mă deplasez la Buciumeni, la casa gospodarului cu faimoasa batistă la piept de care am amintit și facem rapid cununia religioasă, mai mult la sugestia mamei, care motiva că e război și că trebuie și binecuvântarea bisericii pentru căsătoria noastră. În cele trei zile petrecute la Buciumeni cu această ocazie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vârstei și a caracterului la "diverse". Prima zi în Ministerul Afacerilor Externe! N-o s-o uit niciodată! Locuiam încă la Grozăvești și de cu seară îmi pusesem la punct "ținuta": costum gris-petrol, cămașă albă, cravată bleumarin cu dungi albe și batistă la butonieră idem. De când mă știu mi-au plăcut griurile și nuanțele de bleumarin la costume, bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută, achiziționate pe diverse meridiane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
milioane", așa că România putea să candideze și cu Ștefan cel Mare, și tot n-ar fi avut nici o șansă. Colac peste pupăză, săracul Hamlet era răcit cobză și pledoaria sa era întrerupta la fiecare minut de un strănut sau o batistă dusă la nas (l-am avut invitat la un dejun la ambasadă, soția l-a oblojit cu de toate, dar...). To be or not to be? Not to be n-a fost să fie. La numărarea susținerilor la Paris, Caramitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ani În urmă. Ce conta că mai toate marile case de operă europene, simțind nevoia să atragă un public nou, invitau regizori din teatru și film ca să aducă o viziune proaspătă?! La Met, atât timp cât Pavarotti aducea cu el pe lângă batista sa proverbială o pepinieră de staruri scumpe și cu voci strălucitoare, era liniște și pace și toată lumea era fericită, deși ce se vedea pe scenă era adesea vechi și prăfuit. Au existat și excepții prestigioase, căci au fost chemați, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mamei, dar nu mă puteam uita la tata. Și atunci: inima mi s-a ridicat În piept ca valul pe care s-a ridicat vasul Buinîi când căpitanul lui l-a adus lângă vasul Suvorov În flăcări și n-aveam batistă și vor trece zece ani până la o anumită noapte a anului 1922, când, la o conferință publică din Berlin, tata l-a ocrotit pe conferențiar (vechiul său prieten, Miliukov) de gloanțele trase de doi fasciști ruși și, În timp ce l-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]