KorAP: Find »[drukola/base=beat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...195 >

4,866 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de prezența ei. Parcă se risipise, se redusese la inexistență, ajunsese imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
M-am Întors peste cîmp după un timp și-am intrat ba colo, ba dincolo - să beau cîte ceva. — Și nu s-a-ntîmplat nimic cît ai stat acolo? zic. — Nu, mai nimic, zice. Într-un loc am dat de niște tipi beți care s-au luat la bătaie, dar i-au azvîrlit afară, zice, și unul a dat să se Întoarcă, dar omul de la bar a scos crosa de baseball de sub tejghea, așa că tipul a șters-o. — Doamne! zic. Red Hook! — Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
prieteni, avînd șaisprezece ani, singur În marele oraș unde venisem ca ucenic să Învăț o meserie, și l-am auzit pe Andrew Johnson - pe atunci președintele acestui mare neam, zise tata, vorbind de pe platforma unui tramvai... și era așa de beat... așa de beat, se văită tata, președintele acestei țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
ani, singur În marele oraș unde venisem ca ucenic să Învăț o meserie, și l-am auzit pe Andrew Johnson - pe atunci președintele acestui mare neam, zise tata, vorbind de pe platforma unui tramvai... și era așa de beat... așa de beat, se văită tata, președintele acestei țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Învăț o meserie, și l-am auzit pe Andrew Johnson - pe atunci președintele acestui mare neam, zise tata, vorbind de pe platforma unui tramvai... și era așa de beat... așa de beat, se văită tata, președintele acestei țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mi-a promis, fără-ndoială... a zis că n-o să mai facă niciodată așa ceva, și bănuiesc că i-am dat crezare. Și să vezi, la vreo trei zile după asta, a tras un chef pe cinste și-a venit acasă beat mort, țin minte că ne-au trimis vorbă de la cîrciuma lui Ambrose Radiker că-i acolo și că ar trebui să ne ducem să-l luăm. Firește, ne-au zis că nu mai știu cum să se descurce cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
avea decît un an de trăit, căci Își scurta singur zilele cu băutura, că era amărît de purtarea femeii ăleia, Înțelegi. Bine-nțeles că negrul ăla de la spital i-a povestit lui Luke cum venea noaptea la spital așa de beat că trebuia să urce scările În patru labe ca un urs bătrîn, cînd el trebuia să facă operații a doua zi de dimineață, și i-a spus că-i cerea să-l bage Într-o baie cu apă rece, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mi se-ntoarce stomacul pe dos!“ Ei, și a făgăduit și bănuiesc că toți l-am luat În serios. Și n-au trecut nici douăzeci și patru de ore că a și plecat la un chef și s-a-ntors noaptea la ora două, beat criță... și zău că mi-a fost milă de femeia aia. Știi, stăteam toți la doamna Barrett, chiar peste drum de spital, și ce femeie cumsecade era, credincioasă și cu frica lui Dumnezeu, biata de ea, trebuia să-și cîștige

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
hainele, m-am gîndit că n-o să fie nimic dacă-l lăsăm singur puțin. Ne-am dus și-am mîncat și nu cred să fi lipsit mai mult de o oră, dar cînd ne-am Întors l-am găsit iar beat, Întins În pat, cîntînd de unul singur ca un nebun. „Păi cum, mamă“ - zice Ben - „n-ai spus că i-ai luat rachiul și l-ai azvîrlit?“ „Așa am făcut“ - am zis. „Poate c-o mai fi avut altă sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
cu mine, copii“ - le-am zis lui Luke și Ben - „că aflăm noi care-i secretul.“ Și cînd am ajuns Înapoi În cameră era acolo, dar se vedea de la o poștă că mai băuse ceva de cînd coborîserăm noi. Era beat criță. M-am dus drept spre el: „Ia ascultă“ - i-am zis - „ai pus mîna pe băutură cumva și trebuie să aflu cine ți-a dat-o“. „Cum? Cine, eu?“ - zice cu glasul năclăit de băutură - „nu, iubito, n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
și tatălui tău la vremea aia, dacă se duceau pentru bani, dacă aveau de gînd să jefuiască, poate tot mai avea un rost fapta lor, dar nu, erau puși pe harță, o căutau cu lumînarea. Băuseră, firește, și cînd erau beți erau veșnic puși pe rele. Și-acolo s-au apucat, bine-nțeles, să-l sîcÎie pe casier - un om de treabă și cinstit, se spune - și să-l Încurce-n treabă și asta s-a petrecut, bine-nțeles, cînd a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463

răsuciți, dar în loc să liniștesc lucrurile continuînd încet, următoarea mea bătaie a fost și mai grăbită și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze în forță, iar de pe țărm barca noastră trebuie să fi arătat ca o rață beată, cu picioarele-i stupide încurcate în ierburi și în șuvițe de plante, făcînd eforturi disperate să se elibereze. Am încercat să repet instrucțiunile prin care trecusem de o mie de ori, dar gîndurile mele nu puteau ține pasul cu acțiunile

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425

au sfârșit prin a-și trage pe fesele aristocratice blugii. Cum să renunți la revoluția de stânga din junețea dintâi la care te-ai înscris, anonim și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani dintr-un

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

gras, dar cel puțin reacționează. Schimbă locul cu Rima. Lanark se simți ușurat și jignit. Două-trei conversații se desfășurau în jurul lui, dar îi lipsea încrederea de a participa. Rima îi oferi o țigară. — Mulțumesc, zise el. Prietena ta e cumva beată? — Frankie? Nu, așa e ea de obicei. Nu e tocmai prietena mea. Te-a supărat? — Da. — O să te obișnuiești cu ea. E amuzantă, dacă n-o iei în serios. Rima avea o voce ciudată, mîțîită și egală, de parcă nici un cuvînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Metafora este unul dintre instrumentele esențiale ale gîndirii. Luminează ceea ce altminteri ar rămîne în deplină obscuritate. Dar această iluminare este uneori atît de puterică încît te orbește în loc să dezvăluie. în ciuda fluenței sale, Lanark își dădu seama că bărbatul înalt era beat. Cineva din preajmă mormăi. Lanark se răsuci și văzu un bărbat îndesat, în vîrstă stînd imobil într-unul dintre fotolii. Era îmbrăcat într-un costum albastru-închis cu vestă. își ținea ochii închiși, dar nu dormea, căci avea mîinile încleștate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sub ea și-i întinse o cană lui Lanark spunînd: — Probabil că n-o să refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în gustul de zahăr și coniac. Mai tîrziu, Lanark se întinse pe pat, simțindu-se relaxat și ușor beat. Rima, cu ochii închiși, își sprijini umerii de perete și începu să legene ursulețul în poală. — Ai fost bună cu mine, îi zise Lanark. Ea mîngîie capul jucăriei învechite. Lanark încercă să se gîndească la alte cuvinte. — Ai venit demult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
purtat urît aseară, îi spuse el într-o zi lui Thaw. — Cum? — M-am dus cu Judy la o petrecere. M-am cam îmbătat și am început s-o sărut pe fata gazdei pe podea, în spatele canapelei. Era și ea beată. Apoi ne-a găsit Judy și s-a înfuriat. Chestia deranjantă e că mă distram, așa că n-am putut să mă prefac că-mi pare rău. A fost urît, nu-i așa? zise el încruntat. — Dacă Judy te iubește, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și lipsit de scop atunci cînd n-o fac. — îți invidiez scopurile. — Eu îți invidiez încrederea în sine. — De ce? — Te face să fii dorit la petreceri. îți permite să o săruți pe fiica gazdei în spatele unei canapele, atunci cînd ești beat. — Asta n-are nici o valoare, Duncan. Dar numai tu o poți face. — Zece săptămîni înseamnă o vacanță lungă, foarte lungă, spuse domnul Thaw în vara aceea. Ce-are de gînd să facă prietenul tău Kenneth? — Să lucreze la tramvaie. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ca o lamă de topor. Oficialitățile îmbrăcate exotic strigară: — E Drummond! E Thaw! și îi lăsară veseli să intre. Portarul îl prinse pe Thaw de mînecă și-l trase deoparte, arătînd spre Drummond: — Fii atent cu băiatul ăsta. Cînd e beat, nu-i o companie bună nici pentru om și nici pentru fiară. Triumful sosirii se risipi. Se așeză la marginea sălii de dans, rînjind nefericit spre cuplurile carnavalului, care treceau frecîndu-se de genunchii lui; ochii lui absorbeau imagini de coapse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și te-a strigat din josul scării, dar n-ai vrut să cobori. Nu mi-am dat seama că m-a strigat Jack, spuse Lanark încurcat. — Te-ai îmbătat? îl întrebă Rima. — Bineînțeles că nu. Nu m-ai văzut niciodată beat. — Poate, dar de multe ori te porți de parcă ai fi. Și Ritchie-Smollet zice că a dispărut o sticlă de lichior din bucătărie. — Plec, zise Sludden chicotind. Cei de pe margine nu trebuie să se amestece în certurile dintre îndrăgostiți. Pe curînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
are dreptate în legătură cu calendarele, cugetă Lanark cu voce tare, o să rămînem mult timp aici. Va trebui să-mi caut de lucru. — Deci o să mă lași din nou singură. Așa deci. De ce-ai bătut clopotul? Ești sigur că nu erai beat? — L-am bătut pentru că mă simțeam fericit. De ce mă ataci? — Ca să mă apăr. — îmi cer scuze c-am țipat la tine, Rima. Eram surprins și furios. Mă bucur că sînt din nou cu voi. Da, îți e ușor să trăiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
inteligent, și are toate șansele să fie un om bun cînd va fi mare. Ea îi scruta în continuare fața, de parcă ar fi încercat s-o citească. El îi evită privirea și spuse stînjenit: — Nu-ți face griji. Nu sînt beat, dacă asta crezi. Cînd își întoarse privirea, ea dispăruse și Martha stătea cu un pahar spunînd: — Eu am făcut amestecul ăsta. Nu are gust prea bun, dar e tare. Vă rog, domnule, voi putea dansa cu dumneavoastră curînd? — De ce vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
al unei mlaștini. întunericul de deasupra lunecă și se frînse în vînt, preschimbîndu-se în nori și aer albastru. Privi într-o parte și văzu soarele ridicîndu-se auriu din spatele unei tufe de laur; lumina pîlpîia și spațiul dansa între frunzele fremătînde. Beat de spațiu, se întoarse și privi pretutindeni, contemplînd cu gura și ochii larg deschiși cum lumina crea culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea, clădirile în flăcări păreau mici vîlvătăi care urmau să se stingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257

o logică a stărilor mă împingea spre ele. În zilele dinaintea întâlnirii cu Zenobia, la intrarea râpei mă întâmpina un fluture, de obicei cafeniu, pesemne totdeauna altul, deși același (n-aș putea să explic), câteodată era alb, se balansa ca beat la stânga și la dreapta mea, îi vorbeam cu glas tare, îi mulțumeam ca unui ghid amabil, mă săruta pe pleoape apoi se depărta șoptindu-mi că venirea mea le face plăcere, mi se ivea o floare, să zicem galbenă, o

Zenobia by Gellu Naum (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit Bach în pijama vărgată, era mai tânăr, părea livid, extazul îi împăienjenise ochii, se clătina beat de muzică, îmi părea rău că tace, aș fi vrut să i aud cuvintele, să aud ce se poate spune în starea aceea; atunci s-a repezit din porumb o fetiță de vreo doi-trei ani, fetița lui, s-a împle

Zenobia by Gellu Naum (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]