3,162 matches
-
literare, București, 1987, 19-21; Lovinescu, Unde scurte, III, 52-65, VI, 269-274; Ara Alexandru Șișmanian, Pe marginea unei cărți despre George Călinescu, F, 1997, 10, 11; Micu, Scurtă ist., IV, 105-106; Dorin Tudoran, Primatul adevărului, RL, 1998, 15; Constantin Coroiu, Ceasul beznelor încălecate, ALA, 2001, 555; Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, II, 2001, 74-77; Petraș, Panorama, 648-649; Dicț. scriit. rom., IV, 814-815; Monica Lovinescu, Diagonale, București, 2002, 64-67; Manolescu, Enciclopedia, 719. F. M., M. I.
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele spitale este beznă și s-au defectat generatoarele de curent electric de rezervă, deși mulți oameni se află în sălile de operații, iar răniții vin mereu, cu sutele... Zvonurile devin tot mai alarmante, zguduitoare: S-a prăbușit “Scala”, “Casata”, “Lido”, blocurile de locuințe
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
a aruncat înfuriat spre el. S-au apucat strâns ca la box, atunci când nu mai ai putere, și s-au rostogolit dincolo de gardul viu din fața blocului, pumnindu-se până au rămași lați, într-o parte și-n alta. După gard, întuneric beznă. Aproape liniște. Nu se auzea decât zgomotul mașinilor trecând rar, pe stradă. Prietenii lui - a aflat mai pe urmă - fugiseră care-ncotro, însoțiți de urmăritori. Lui îi curgea sânge din nas și a rămas întins pe spate, cu brațul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
are o măsură comună cu destinul persoanei"8. Legenda groaznicelor spaime din anul 1000 se pare că a fost lansată spre sfârșitul secolului al XV-lea pentru a scoate în evidență barbaria Evului Mediu în comparație cu deschiderea Antichității greco-latine. În centrul beznei medievale, constată istoricul francez Georges Duby, anul 1000, antiteză a Renașterii, este înfățișat ca un spectacol al morții și supunerii abjecte. Pocăința și penitența capătă accente dramatice în rândul populației, fără a friza, totuși, panica sau anarhia. Nu e drept
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semnătură a Autorului. În felul acesta, noțiuni precum „authorship“ sau „ownership“ sunt puse în discuție și subminate. Oricine poate interpreta preview, poate schimba textul, spațiul și tipul de mișcare. Aveți nevoie de un scaun și de un spațiu cufundat în beznă. preview se bazează mult, în varianta live, pe text și cuvânt. Încerc să forțez puțin, aici, limitele mediului meu. Intru în spațiu, venind din culise. Este complet întuneric în momentul în care intru în scenă și va rămâne așa până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
durată pe plan național, tocmai prin avantajarea produsului curat, real și specific, prin reabilitarea și reașezarea acolo unde trebuie a conceptului «culturii de masă».“ Când mergi la teatru ca să mori Veronica D. Niculescu În sala de așteptare suntem opt. E beznă, chipurile ne sunt luminate numai de felinarele din stradă. Nu știm alături de cine vom pleca în călătoria numită Don’t look back, a companiei britanice Dreamthinkspeak. Ușa se deschide, o fată ținând în mână o lanternă strigă trei nume. Grupul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
unde ești. Ferestrele sunt tapetate cu catifea neagră, anumite uși sunt blocate, ești dus pe unde trebuie să fii dus și nu te mai poți întoarce. „Vă rog să așteptați aici“, ne spune fata și pleacă. Ușile se închid. În bezna perfectă, ne auzim doar propriile răsuflări. Apoi, un oftat, parcă ar plânge cineva. Secundele curg grele. Se aprinde o veioză. Omul de la birou ne privește uimit. Îmi face semn să mă apropii și nu pot, am picioarele paralizate. Îi îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
departe. Înapoi nu există. Urcăm în lift. Înghițindu-ne spaima, vedem degetul înmănușat apăsând. Când ușile se deschid, trei chipuri înspăimântate ne privesc. Suntem chiar noi, reflectați în peretele de sticlă care blochează ieșirea. Dincolo de fețele noastre, se desprinde din beznă mireasa, implorând mut. Urcăm și mai sus și iată-ne în sala imensă, cu mii de foi acoperind mesele, podeaua. Certificate de deces peste tot. Pe ecrane, apa neagră vălurește sufletele de dincolo și ale noastre. Ghilotina și numele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
vor urma... O sală de concerte. Ți se cere biletul. Ești spectator la un film straniu. Apa, pragul, lumea de aici, lumea de dincolo... Peste coșciugul tău privesc chipurile străinilor. Te acoperă pământul, ți se cântă... „Urmați-mă!“ Labirintul de beznă te înghite. Blocat pe coridor, între uși ferecate, într-o liniște neagră, paralizantă, ca-n groapă, ești singur, mai singur decât ai putea fi vreodată. O lume întreagă e deasupra, tu nu mai ești nicăieri. Și iarăși se ivește mireasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
erau cu adevărat antecesorii și modelele posibile ale unor populații fărâmițate sub trei imperii arogante și discreționare, utopia unor inși care-și vedeau propria limbă latină scrisă În caractere slave și preoții lor, ca și mărunții lor Învățați afundați În bezna unor secole În care doar tineri exaltați, precum un „oarecare Eminovici”, Slavici și alți câțiva, adunați Într-o cafenea săracă la Viena, plănuiau o sărbătoare la Putna, lângă oasele unui domn care, „o clipă, părea!” a fi fost un drum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
așa-zis critice despre el, într-un con de umbră? Sau, mai degrabă, mințile noastre, supuse unei traume necontenite de către ciudatele, nenumăratele tentative de zdruncinare a scării valorilor românești în toate tărâmurile sunt pe cale să intre într-un con de beznă? Înclin, fără să șovăi nici o clipă, spre cea de-a doua ipoteză, care atinge, în esență, problema receptării poetului la noi, în momentul de față. Și nu numai a poetului, prozatorului, ziaristului, gânditorului, ci a unei personalități de dimensiune puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilul personal, stenic, viu, exprimarea francă, fără ocolișuri, arta de a construi teritorii variate de analiză, pe mai multe niveluri de realitate, ale unui eminescolog de substanță, "un scriitor complet", care și-a conjugat toate eforturile să ne scoată din beznă și să ne plaseze în lumina înțelegerii, surprinzând "semnificația ultimă a sacrificiului eminescian primit nu pentru sine, ci pentru neamul său, ca și pentru umanitate." "Limba Română", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2012 Adrian Dinu RACHIERU Eminescu în două exegeze (Lecturi textuale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-mi spună o vorbă dulce rostită cu toată inima așa cum rosteai tu. Odată intrat în cameră, nu mă mai primea lumina și bucuria cuibului nostru ce se oglindea aproape în fiice lucru cât de neînsemnat. Găseam de astă dată întuneric beznă în locul luminii, frig în locul căldurii și tristețe în orice lucru ce mă înconjura. Stăteam și mă gândeam ca om înzestrat cu facultatea gândirii: toate lucrurile ce mă înconjurau erau și acum câteva ore în același loc, dar lipsea centrul în jurul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
încărcate de culori aprinse și dorul după un timp iremediabil pierdut, închinate în exil verilor de altădată de la noi); „Toate drumurile mi-s închise, / Toate zările spre larguri, spre limanuri mi-s deschise. // Mă izbesc în ziuă, mă arunc în bezne / Și mi se desfac răsunătoare vijelii în glezne. / S-a turnat în mine atâta vrajăadâncă, nouă , / Că, de fac un pas, despic oglinda lumii-n două... // Vreau o, Doamne cheile vrăjitea zărilor de lut, / Cari m-au zămislit pietros, năprasnic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
de muncă pe an. Reformele juridice s-au înfăptuit printr-o succesiune de codificări (Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1780 și Legiuirea Caragea din 1818 în Țara Românească și Codul lui Scarlat Callimachi din 1816-1817 în Moldova). În bezna națională a secolului fanariot (așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
agenți KGB). Taxiul a luat-o într-o direcție necunoscută, a traversat un canal, apoi încă unul și, pe măsură ce înainta, întunericul devenea mai dens, luminile pe străzi mai rare și dintr-odată ne-am trezit într-o zonă unde domnea bezna. Tovarășul meu de drum mă privea pe mine, eu îl priveam pe el și chipurile noastre afișau nedumerire și de îngrijorare. Oare încotro ne conducea șoferul care tăcea chitic? Dar după vreo zece minute de călătorie pe un culoar unde
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vis-à-vis de integrarea europeană. Mă frec la ochi și văd un banc de pești care, așa cum spune Lorenz - pe chestii dintr’astea s’a procopsit cu Premiul Nobel -, seamănă grozav cu un pește imens, cel puțin În ochii Încețoșați de bezna apei ai vreunui rechin, care s’ar delecta cu vreunul dintre ei. Că aspectul pisciform e datorat poate nevoii de a Învinge rezistența apei, ca fiecare peștișor În parte, e o altă poveste, dar ceva care-i aduce foloase. Prea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
băgat În răcori un peștișor acolo, În laboratorul lui Cristi. Unul cam prostuț cu gramul lui de creier, dar - deocamdată - paradoxal de isteț. Pentru că, „deținut“ Într’un borcan Închis ermetic, ca nu cumva să miroase sau să pipăie ceva, În bezna pânzei negre care acoperea borcanul, ca nu cumva să vadă ceva, cu radioul - desigur acordat pe cunoscutul 1053 kHz - destul de tare pentru ca nici să poată auzi, a simțit că eu - pescar proverbial - mă apropiam de el. Și a „făcut pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și în cazul localității „Ismail” numele vechi al orașului a primit prefixul „i.” Din dorința de a proteja garnizoana turcă din raiaua Ibraila, dar și pentru a înlătura pericolul aprinderii prafului de pușcă la suprafață, turcii au construit aici, în bezna pământului, cea mai complicată rețea de tunele. Tot pe aici dirijau aurul spre Dunăre și mai departe pe Dunăre și Marea Neagră, către Istanbul. La suprafață existau cinci centuri de apărare a raialei turcești, între acestea fiind săpate șanțuri de apărare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vremea la care slavismul se declanșase înăbușitor asupra României, când numele de român era pronunțat cu teamă, apăreau ca niște cuvinte scrise cu litere de foc pe cerul României, care aveau să lumineze calea Neamului Românesc spre ieșirea acestuia din bezna care-l copleșise. Mareșalul Ion Antonesc a înțeles pe deplin de ceea ce avea nevoie Neamul românesc în acele momente și i a redat, cu ultima sa suflare, crezul naționalismului său ancestral. La 1 iunie 1946, ora 18, Mareșalul Ion Antonescu
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
În registrul stării civile al satului, la rubrica «morți», este consemnat laconic, la numărul curent 8 din 1 februarie 1912, decesul lui Andrei Budac, în vârstă de 38 ani, cauza decesului: plagă împușcată. Plutonul de «viteji» care au tras din beznă, în miez de noapte, fără nici-un fel de somație, au gustat în dimineața următoare plăcerea de a se fotografia lângă cadavrul celui ucis mișelește. Jalnică satisfacție. În urma lui Andrei Budac, haiducul din Cârțișoara, oamenii satului au plâns discret, în felul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o voce necunoscută și am Înghețat amândoi auzindu-l spunând ceva de miliție, că o cheamă, și pe urmă am auzit mai limpede, ca să vadă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bătrânețe, fără de moarte.... aici rămâneau școlile care neau luminat... unde ne sânt înmormântați bunicii și străbunicii.. aici, rămâneau teii, trandafirii și salcâmii.. aici... Mă trezii brusc din visare și mă uitai pe geam în întuneric... Trenul, când alerga orbește în bezna nopții, parcă fugărit de cineva din urmă, când abia se târa în noapte oprindu-se la nesfârșit în gări neluminate, ori în câmp, că s-ar fi spus că nu vine de nicăieri și nu va ajunge niciodată undeva... „ Mărășești
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de fiară flămândă. „ - S-a stins becul nr...!”, striga gardianul securist în dreptul unei celule... „... Și becul nr... s-a stins..!”, se auzi altul în fața altei celule.. ș. a. „ - Oare-i celula lui Iuliu Maniu... ori, a istoricului Gheorghe Brăteanu ?!”, murmurau în bezna celulelor, în tremur de inimă, ceilalți deținuți. „Becurile” se stingeau la Sighet... unul după altul, căruța trasă de un cal șchiop și costeliv îi căra noaptea, ca furii, sus pe deal, și zvârliți în groapa fără nume. Elita țării se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de către tradiție o ființă cu puteri extraordinare. Grecii se temeau enorm de incantațiile și de secera ei vrăjită cu care recolta ierburi aducătoare de rău. Se considera chiar că avea puterea să mute luna de pe orbită și să alunge în beznă caii soarelui. Se credea că e-n stare să oprească brusc ziua să-nlocuiască noaptea și să țină râurile în loc, să facă pietrele să umble și să miște codrii uriași și sălbatici. Unii jurau că au văzut-o călcând, înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]