3,230 matches
-
până când aproape ieși din raza vizuală a celorlalți. Tunetul părea mai aproape acum. Îl văzură pășind înapoi și doar un ochi antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din decor; Ce-mi mai servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în bezne, vâscoase, ce mă sorb; Străfulgeră în juru-mi surâsuri veninoase, Tentaculare brațe de hidră mă cuprind Un crivăț, ca prin orgă, îmi șuieră prin oase Și ochi de răpitoare, în calea mea se-aprind...
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit totuși Într-un pat și nu În vreun canal, mâncat de șobolani sau, și mai rău, În bezna vreunei pușcării sau, Doamne ferește, omorât. Însfârșit, se odihnește și el după o viață trăită, de ce să nu recunoaștem, la limita biologicului. O voce ,,Antoniu, ce rost Îi găsești vieții tale? Ai tu un țel, cât de neînsemnat? Îți faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de-acolo, din plasa de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă geamul: — Good morning, bitte! Vos billets, mesdames, messieurs, s’il vous plaît! Acum are să se deschidă ușa compartimentului și, ghemuit, speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei oglinzi. — Actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că știi versul foarte bine Îți dai seama că l-ai greșit, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fiecare dintre ei am vrut să-l opresc, și pe Mihnea, și pe Buni. Cu fiecare dintre ei am vrut să merg acolo, să nu ne pierdem unii de alții și ei să nu rămână, pentru totdeauna, În frig, În beznă. — Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Cine?... m-ar Întreba Caron, lovind cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
totdeauna, În frig, În beznă. — Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Cine?... m-ar Întreba Caron, lovind cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Caron, lovind cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au să se Închidă, uleioase, tăcute, deasupra mea, acoperindu-mă, cu frig și beznă. Al cui ești? Al cui ești? Cine? Eu sunt oaia cea pierdută... De fapt, nu aș vrea Într-adevăr să vreau să merg acolo, doar dacă ar fi prea nasol și m-aș gândi c-o să fie Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs și tu să pășești tot mai temător, afară, pe balustrada ta Îngustă, În frig, În beznă. Râsetele, glasurile lor să le auzi tot mai de departe și ultima frază care să mai ajungă până la tine, clar repetată mereu, să fie cea a marelui șmecher de Gimmi: — Lăsați-l, bă, să degere puțin afară, În halul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îmi tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
râsul cristalin, nevinovat, al unei copile ce țopăia desculță prin băltoace, după ploile calde de vară, pe ulița unui sat uitat de lume și de D-zeu. Și, după ploaia caldă, ce mirific se legăna curcubeul deasupra lumii - adâncită În bezna grijilor de mâine. Și, poate, chiar atunci, fascinată de această apariție nelumească, În sufletul meu s-a cuibărit taina Universului - și chemarea spre a descoperi noi Înțelesuri. Tatăl meu a urmat cursurile seminarului de Teologie. În anul al doilea, din cauza
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întruna și amândoi nu-și dau seama ce fac. Reproșuri, obsesii, jigniri, gelozia-i nebună, nebună; viața-i un iad cu grindini ce cad într-o răscolitoare furtună. Unul o ia într-o parte, Altul apucă-n cealaltă; În inimi bezne, noroi pân’ la glezne Și dragostea dusă pe baltă. 1995 Enigmatic e cuvântul Încerc, totuși, să mai visez... Gândul îmi spune să nu-mi pese... Ceva misterios se țese: și totuși, nu mă-ngrijorez. Geamu-i opac, zarea e mată nevoia
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
întrebarea din colțul întunecos. ― Păi, până atunci de sus ne privea o lună mare cât roata carului. Cum să nu-ți dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul pădurii. Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pârâul, care curgea năuc, făcea un cot și m-a aruncat împreună cu niște bucăți de pod între niște tufari... M-am prins cu amândouă mâinile de ce s-a nimerit și cu mare greu am reușit să ies din apă... În bezna aceea m-am căznit multă vreme până am ajuns pe mal. Curgea apa de pe mine ca din găleată. Am luat-o în susul pârâului, urmând zgomotul apei. La un moment dat, am auzit glasul „răcanului” strigându-mă. „Dacă el își permite
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de evenimente neplăcute? Eram oare blestemată? 17tc "17" Am fost trezită, în mijlocul unui vis minunat, de o femeie ciudată care-mi băga în ochi lumina unei lanterne. —Rachel, a zis ea, e timpul să te scoli. în cameră era întuneric beznă și un frig de înțepeneai, iar eu n-aveam nici cea mai vagă idee cine era femeia aia. Am hotărât că probabil aveam vedenii, așa că m-am întors cu spatele și am închis din nou ochii. Haide, Rachel, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și femeile urlă nu e locul meu. N-am apucat să fug. Corpul a fost mai puternic decât mine, la fel și timpul. Pentru că s-a oprit, la ora 16 fix, pe 8 mai 1997. Eram pe un culoar, nici beznă, nici lumină orbitoare. Un culoar de o simplitate fără cusur, eu veneam de undeva din spate, de la capătul lui, el venea din față, din direcția ferestrelor, era inevitabil să ne întâlnim, nu aveam cum să ne ocolim unul pe altul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să înceapă o furtună. Trase cu putere de piedica închizătorului și se opinti să dea cabina peste cap. Motorul uriaș era fierbinte încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat de o beznă neagră ca smoala. Se auzea doar zgomotul picăturilor rare ce se scurgeau de pe copaci, căzând pe covorul de frunze uscate de pe jos. În rest, liniște de mormânt, până și vântul încetase să mai bată. Peste țiuitul care înce puse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea să alunge întunericul. Cristian era încordat la maxim, încerca să zărească silueta celui urmărit și totodată să deslușească zgomotul pașilor acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cum începe să alunece pe un tobogan lung. Senzația de cădere îi ridica stomacul în gât, iar el se străduia în continuare fără succes să se ridice de jos. Auzi pași ce alergau în jurul său, după care, se scufundă în beznă. Se trezise la spital, în salonul de terapie intensivă. Durerea surdă în piept nu-i dădea voie să se miște. Probabil că gemuse fără să-și dea seama, pentru că o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atent. Apoi, totul se relua de la capăt, Calistrat pleca iar el rămânea singur încercând să străbată cu privirea întunericul din față, pregătit să observe apariția bestiei. Nu vedea nimic, numai drumul părea o panglică ceva mai deschisă la culoare în bezna care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se spulberase. Se încuraja singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]