4,436 matches
-
pe copil perfect în cap, înainte să urce spre cer și să se îndepărteze. Douăzeci de minute mai târziu, în aerul mai rece, ajunse la coastă și porni în lungul ei. Era mai ușor acolo, pentru că erau curenți ascensionali, o binecuvântare pentru aripile lui obosite. Nu putea să planeze, dar tot îl ajuta. Trăia o senzație relativă de pace. Cel puțin asta simți până când o pasăre albă uriașă - extrem de mare, gigantică - se repezi pe tăcute spre el, trecu în viteză pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de vară. Aici ploaia e un adevărat calvar. În alte părți ale lumii, o aversă e, probabil, o binecuvântare pentru aproape toate ființele și lucrurile - pentru recolte, pentru faună și floră și, cu un strop suplimentar de romantism, pentru Îndrăgostiți. Nu și În Istanbul. Pentru noi, ploaia nu Înseamnă neapărat să te uzi. Nici măcar să te murdărești. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putut citi de multă vreme, data tipăririi fiind 15 iunie 1950: „Această carte a fost tipărită astfel ca asupra tuturor celor care au lucrat la ea, care au inspirat-o, care o vor citi și o vor răspîndi să pogoare binecuvîntarea, pacea și bucuria Domnului care a spus Fericiți cei săraci, Amin, Aleluia“. Aleluia? Nu are de ce. Interesat de această specificare de tipărire, Întrucît sînt unul dintre cei „care o vor citi“, mă simt Încă și mai interesat de paginile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-i aducă romanul acela trebuiau să-mi permită să cumpăr un aparat de filmat! Între timp, eu devenisem cineast, dar cînd i-am spus lui Truffaut, În 1968, că mă lansasem În scrierea unui roman, mi-a dat dat binecuvîntarea s-o fac, precum un frate mai mare gata să mă acopere. De Îndată ce romanul a fost publicat, i-am făcut următoarea dedicație : Lui Truffaut, de la François la François, Weyergraf. Se poate citi În jurnalul meu, la data de 29 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rugăciuni i-ai fost închinate. șase sute de ani. Vă dați seama câte miracole a înfăptuit. ă O iau, spuse Zoia. Nici nu întrebă de preț. Le iau pe amândouă. Toți sfinții auriți, toți îngerii și toți profeții pictați își trimiseră binecuvântarea asupra cumpărăturilor sale. § Un grup de copii se juca în zăpada din fața clădirii de pe Strada Sredanaia Meshchanskaya. Unul dintre ei, o fetiță de trei sau patru ani, purtând un șal drap-de-dame, atrase atenția lui Porfiri. știa că aceasta este fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o atrăgeau hainele lor negre de piele. — Și aici pe fete le atrăgeau hainele negre de piele, râse Carlos. Dar cum au pus 1 000 de oameni stăpânire pe o țară? Au fost ajutați de URSS? Și-ncă cum! Cu binecuvântarea Americii și a Marii Britanii, desigur, zise ea. Mă enervează atât de tare că tot bat apa În piuă cu embargoul asupra Cubei de o sută de ani Încoace, dar țara mea i-au oferit-o pur și simplu pe tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
erau un Romeo și-o Julieta moderni, voiau să se căsătorească În ciuda opoziției puternice a părinților. Părinții fetei erau Împotriva unui ginere alb (erau rasiști față de albi) și Îi cereau logodnicului un preț mare pentru fiica lor, dacă le voiau binecuvântarea. Flan Îi explicase că așa era obiceiul acolo. Părinții băiatului, care locuia În Germania, erau oripilați de ideea că fiul lor trebuia să plătească pentru mireasa lui, de parcă ar fi fost o marfă. În ciuda tuturor piedicilor - culturi diferite, părinți furioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
va aplica următoarea, Acum, da, îmi prindea bine un lanț de montaj de-adevăratelea, spuse, păpușile să treacă prin fața mea o dată ca să primească albastrul, o dată pentru galben, apoi pentru violet, apoi pentru negru, și roșu, și verde, și alb, și binecuvântarea finală, cea care poartă în sine toate culorile curcubeului, Dumnezeu să-ți dea putere, că eu am făcut ce-am putut, și nu atât prin virtutea adițională cu care Dumnezeu, supus ca orice muritor obișnuit, uitărilor și lipsei de prevedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
căruia viața nu-i mai rezervă triumfuri industriale și artistice de primă sau secundă importanță, faptul că mai are încă o femeie pe care o iubește și care i-a mărturisit aceeași afecțiune, este un mare noroc și o minunată binecuvântare. Ar însemna însă că nu-l cunoaștem pe Cipriano Algor. Așa cum înainte ne-a spus că un bărbat nu-i va cere unei femei să se căsătorească cu el dacă nu are mijloace nici măcar pentru a-și asigura propria subzistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
discreditându-i pe evrei erau discreditați martiniștii, iar discreditându-i pe martiniști era lichidat Philippe. Efectiv, o primă versiune incompletă a Protocoalelor apăruse Încă din 1903 În Znamia, un ziar din Petersburg condus de antisemitul militant Krușevan. În 1905, cu binecuvântarea cenzurii guvernului, această primă versiune, completă, era reluată anonim Într-o carte, Izvorul relelor noastre, editată probabil de un anume Boutmi, care participase Împreună cu Krușevan la fondarea Uniunii Poporului Rus, cunoscută apoi sub numele de Centuriile Negre, care Înrola criminali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
et la judaïsation des peuples chrétiens, unde se spune că iudeii utilizează Cabala și sunt adoratori ai Satanei, dat fiind că o filiație secretă Îl leagă direct pe Cain de gnostici, de templieri și de masoni. De Mousseaux primește o binecuvântare specială din partea lui Pius al IX-lea. Dar Planul romanțat de Sue este reciclat și de alții, care nu sunt iezuiți. O intrigă de toată frumusețea, aproape polițistă, se petrecuse mult timp după aceea. După apariția Protocoalelor, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu privirea fugind În toate părțile, ce nu reușește să-și ascundă natura, pentru că poartă hainele negre ale negrei sale Tovărășii. Un fiu al lui Loyola! — Crétineau! strig eu, indus În eroare. El ridică mâna Într-un ipocrit gest de binecuvântare. — Nu sunt cel ce sunt, Îmi spune cu un surâs ce nu mai are nimic omenesc. E-adevărat, asta a fost Întotdeauna tehnica lor: uneori ei Își neagă lor Înșile propria existență, alteori proclamă puterea ordinului lor pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de câine păstoresc, sub ochiul plin de binecuvântări al lui don Tico. Cot la cot cu fanfara primăriei, nu se făcuseră de râs, și spuseseră asta și Terzi și ceilalți comandanți de brigăzi: bravo, copii, a fost ceva superb. Un comandant cu eșarfă albastră și cu un curcubeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar să vorbească, după mult timp, mullahul le-a spus că ăsta a fost dracu’ cu aripi care a fost prins În lanțuri În puțul nostru și oamenii care a făcut otrava i-a dat drumul, pentru că mullahul nu dăduse binecuvîntarea. Dar bărbații nu crede asta, și doar se uită unde a zburat fluturele și se bat cu pumnii În piept și plînge. Apoi iar toată lumea gustă apa din nou, chiar și copiii și tot era dulce ca mierea. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-a Întors Înapoi, după două zile, a adus un os alb de cap de mort... Cum se spune? — Un craniu, mami. — Craniu. Ia craniul ăla alb și Îl arată la toți și toți spune că mullah trebuie să dea binecuvîntarea. Tot satul merge la moschee, dar mullah nu vrea să binecuvînteze, că zice că e capu’ Dracului. Un alt cerșetor care era acolo În sat spune nu, ăsta e capu’ la cerșetorul ălălalt, Îl știu eu. Dar nimeni nu crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mașina de pe șosea. Să nu Îndrăznești! spune Diavolul, apucînd volanul. Undeva În Arizona (cel puțin așa crede el, că ar trebui să fie Arizona), Wakefield Își dă seama că Întinerește. A lăsat În urmă zăpada și munții și a primit binecuvîntarea soarelui. Deșertul Îl eliberează de amintirile sale și trecutul se retrage. O pădure de cactuși saguaro stă de strajă de ambele părți ale drumului pe măsură ce acesta se apropie de o pasarelă către autostrada insterstatală; sub pasarelă, cîțiva porci sălbatici, consumînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de imperfecțiune și umanitate, ce o înduioșă nespus pe Fran, trăsăturilor lui desăvârșite. Îi plăcea faptul că nu făcea paradă de înfățișarea sa, că părea chiar puțin stânjenit de ea, ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să bei? Observă cu o plăcere nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-o de câteva ori. Ei bine, nu bătaie, o palmă după ceafă. Vorbea când nu trebuia, sau eram cu prieteni acolo și se purta nu știu cum, sau mi se părea mie că se poartă nu știu cum. Băiatul a fost pentru mine o binecuvântare. Nu mai lăsam pe nimeni să-l spele, numai eu. Avea o gaură aicea, era moale-n cap, toată partea asta așa. Să nu cumva să-l atingă cineva, să-l spele cineva. Dacă-l scapă, îl lovea? Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ceilalți membri ai grupărilor Contimporanul și Integral - continua să îi facă reclamă liderului italian. Căci, deși îi știau foarte bine orientarea ideologică, aveau încă nevoie de prestigiul său pentru a evada din „periferia” românească spre „universalitatea” occidentală. Această dorință de binecuvîntare externă prin vizita oficială a unui lider european nu e specifică doar avangardiștilor noștri. În aceeași scrisoare, Costin îl amenință pe Tzara că, la concurență, „Grupul «mistic» de la Gîndirea anunță sosirea lui Jacques Maritain”... O notă explicativă a lui Henri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și textele scrise mărunt, pînă cînd va fi În stare să recite totul din memorie. Așa că, acum, Dan (dragul de el) citește manualele și-mi demonstrează cum funcționează chestii de genul aspiratoare, espressoare de cappuccino și uscătoare de rufe. Singura binecuvîntare În toată chestia asta, pe lîngă faptul că acum sînt În stare să folosesc espressorul, este că Dan a Învățat cum să-și adapteze demonstrațiile astfel Încît să nu dureze mai mult de un minut, timp În care eu deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care i s-a Întipărit pe chip. — Știu că visai la weekenduri minunate În Europa, Încep eu pe un ton blînd, și știu că am decis să așteptăm un an Înainte să Încercăm să avem copii, dar asta e o binecuvîntare și vom putea totuși să facem tot ce ne-am propus, doar că vom mai lua pe cineva cu noi. — Da, știu, Încuviințează el din cap, În timp ce un nor Îi Întunecă chipul. Dar cum o să-i spunem mamei de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de doi tineri diaconi, chemați de gărzile longobarde care păzeau poarta. Le-am spus cum mă numesc și dacă e cu putință să-l salutăm pe Severo. Am fost conduși în ceea ce îmi aminteam să fi fost frumoasa aulă a binecuvântărilor și am așteptat. În șapte ani devenise o sală mare, cu podeaua desfundată și unde te lua de nas un damf de mucegai crescut prin unghere și întins în mari pete verzi pe zidurile scorojite. Diaconii au revenit alături cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un act public de închinare față de duci. El a răspuns că dorința lui de pace era atât de mare, încât solul său o să radă personal barba lui Taso și a lui Kakko. Astfel stând lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totuși să-mi dezvăluie despre ce anume era vorba. - Severo este de-acum incapabil să conducă episcopatul. Mintea, uneori, nu-l mai ajută. Noi am vrea să alegem un nou episcop, și Marciano de la Aquileia este gata să-i dea binecuvântarea, însă Grasulf vrea să ne impună un candidat al său. - Și de ce nu vă convine candidatul lui Grasulf? Preotul Giovanni nu a putut să-și înfrâneze o strâmbătură de dispreț. - Până acum două luni se afla la castelul din Nove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
crucii, ci gloria învierii. Leapădă-te de mândria ta și nu mai spune: știu, fiindcă am călătorit mult prin lume; a călători în inima unui singur om e ca și cum ai vedea întreaga lume. Abia a mai putut să-mi dea binecuvântarea, făcându-mi semn să-l las singur. L-am revăzut întins pe piatra goală a podelei bisericii. Ultimele lui cuvinte au fost auzite de către abate, care le-a repetat la pavecerniță. L-a întrebat: - Frate, este moartea o trudă? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]