KorAP: Find »[drukola/base=bizar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...209 >

5,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă. Dominic coborî din nou privirea pe ziar. „Chemare la întrecere socialistă adresată tuturor filialelor. Treptele afirmării. Munca, datorie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să fie binedispus și perseverent. Cea mai mare dificultate o prezintă verbul...“ Gina insista, adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă ar fi văzut fantome. „Memorie tactilă. Satisfacerea halucinatorie a unei necesități, prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cunosc pe Ianuli. N-am opinii despre el, nici o opinie. Își strânsese capul în mâini, să nu-și audă gândul, glasul gândului, să rămână singur cu tenebra. Dar a ridicat, într-un târziu, din nou privirea. În întuneric, sclipea ceva bizar, ca un dinte de aur într-o gurăinvizibilă sau o cicatrice însângerată, la tâmpla fantomei. Se făcuse liniște, după avalanșa de vorbe nerostite. Ferestrele se diluau, treptat, în vinețiul zorilor. — Chiar nu-l cunoașteți pe Ianuli? Deloc, deloc? Nici pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
in mitologia cotidiană a orășelului? Excluderea din învățământ ridică sau coboară statura boemului? Întrebările se înmulțesc, dintr-odată. O cam încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov! Numai bun de ronțăit între colții pofticioaselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
în haotica noastră subterană. Seară de vară. Ștefan Olaru întâlnește un fost coleg de școală. O seară care părea a fi de vară, în fața unui chioșc ce părea real, pe care scria, de necrezut, Plăcintărie, unde se vindeau, firește, înlocuitori. Bizare tartine: două felii de cauciuc numite pâine, prăjite la un simulator, între care flutura, ca o subțire limbăroșie de pisică, o foiță lucioasă lunecoasă de înlocuitor. Fostul coleg de liceu Ștefan Olaru esteînlocuit astăzi de un domn sever, înalt, atemporal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
medicamente din import pentru unchiul Mihai. Un semn bun, știu asta. Miercurea viitoare ne revedem la o cafea. Profesorul a simțit din nou, ca de atâtea ori, povara îndoielii. Clipe de descurajare și singurătate, când nimic nu mai avea sens, bizara sa îndeletnicire încă mai puțin decât oricare alta. Sclavul e definit prinfrica de moarte, stăpânul prin voința de risc? Îndărătnica rezistență solitară definea frica sau riscul? De ce nu putem intra cu toții simultan în închisoare? De ce evit eu închisoarea, de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios, în ușă, îngrijorat, probabil, că nu auzise nici o mișcare a vecinului. Tolea zăcea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine și despre ei, mai mult decât trebuia? Enigme, auzi, tâmpenie... N-o interesează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
se deschisese imediat, de parcă gazda pândea în spatele ușii, așteptându-l. În ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să vezi! Homer, fără cuvinte. Intră, intră, merită, crede-mă! Rămăsese singur cu comoara câteva ore. Pe la 5, gazda îi aduse un ceai și câteva felii de pâine unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină, ca un descântec. Ieși, se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

sărit să ajute. Ce m-a amuzat cel mai tare în situația aceea complicată a fost faptul că aparatul continua să vibreze, bâzâind în apă. Scotea un sunet insistent și iritant, acompaniament sonor pervers la ceea ce era deja o încurcătură bizară, poate chiar fără precedent. Dacă adăugai și zgomotul, ea devenea nu numai bizară, ci și ilară. Am izbucnit în râs când am văzut ce se întâmplase și, după ce a înțeles că nu râdeam de ea, Rachel mi s-a alăturat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
complicată a fost faptul că aparatul continua să vibreze, bâzâind în apă. Scotea un sunet insistent și iritant, acompaniament sonor pervers la ceea ce era deja o încurcătură bizară, poate chiar fără precedent. Dacă adăugai și zgomotul, ea devenea nu numai bizară, ci și ilară. Am izbucnit în râs când am văzut ce se întâmplase și, după ce a înțeles că nu râdeam de ea, Rachel mi s-a alăturat. Dacă ar fi să aleg un moment, o amintire pe care să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

în secret să plouă torențial în Irlanda. Când dau a doua tură de piscină, mă lovește un gând ca o palmă. Doamne, e atât de evident. Tim sigur se vede cu altcineva. Sigur. Absolut. Ăsta e motivul pentru comportamentul lui bizar. Altfel de ce s-ar fi descotorosit de mine așa? Știu că Tim nu e genul de bărbat care să renunțe la ceva decât dacă are altceva mai bun la rând. Mi se face greață. Ideea că Tim se duce la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
cu ecran mare domină colțul îndepărtat și sute de CD-uri sunt aranjate ordonat într-un șir. E o plantă pe pervaz, dar arată de parcă zilele i-ar fi numărate. Probabil a fost un cadou de la mama sa. Pare foarte bizar totul. Simt că o să mă trezesc într-un minut și o să-mi dau seama că totul a fost un vis. Dacă mi-ați fi spus ieri noapte că voi sta în casa altui bărbat în seara asta, bând alcool, îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Domnului că familia mea nu e aici. Mă Întreb pe unde-o fi Jack. Poate e În casă. Poate ar trebui să... — Emma ! Ridic privirea și o văd pe Katie Îndreptându-se spre mine. E Îmbrăcată Într-un costum complet bizar de culoarea morcovului și Îl ține de braț pe un bărbat În vârstă, cu păr alb. Care bănuiesc că trebuie să fie tatăl ei. Ceea ce e destul de ciudat, fiindcă parcă-mi zisese că vine cu... — Emma, el e Phillip ! spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

de la ușă. A! Asta trebuie să fie Fenny. Fenella e una dintre verișoarele ciudățele și aristrocate ale lui Suze, din Scoția. Doar că trebuie să recunosc, parcă nu mai e chiar așa ciudată de la o vreme. Era la fel e bizară ca frate‑său Tarquin, toată ziua călăreau și pescuiau, sau ce mai făceau ei acolo. Dar de curând s‑a mutat la Londra și s‑a angajat la o galerie de artă, iar acum se duce doar la petreceri. Suze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pe care l‑am văzut în viața mea? Toată lumea ar zice că sunt geloasă, nu? Și că nu vreau să recunosc adevărul. — E... și Luke cu tine, Becky? zice Janice, și‑mi surâde cu speranță. Și brusc - ceea ce e destul de bizar - toată lumea din cameră rămâne nemișcată, în așteptarea răspunsului meu. Nu încă, din păcate, zic. Cred că a avut ceva de rezolvat în ultima clipă. Se lasă liniștea, dar sunt perfect conștientă că își schimbă cu toatele priviri între ele. — A avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

a doua lui familie. Sau chiar prima, cum Îi reproșează Christa? — ...Știți, dragii mei, desigur, de unde este citatul... S-a făcut liniște, ca În clasă. Cariera lor științifică a avut nevoie de matematică, chimie și multă biologie, nu de sunetele bizare ale unei limbi moarte. Odiseea! Cartea dumneavoastră favorită, domnule profesor! Firește, numai ea putea răspunde. Giulia a prins totul din zbor, deși făcea curse spre capătul livingului ca să aducă platourile cu paste, cu legume și fripturele mici, răsucite, prinse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
și În privința slugărniciei, și În privința obrăzniciei. Depinde doar cu cine vorbeau. Poate era obsesia paranoică, pe care o au mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
plăcere vizita la familia Dob... care ai spus că e numele de familie al acelui Christian? —Dobrotă! Nu mă Înțelege greșit, m-am bucurat să Îl Întâlnesc pe Cristian Dobrotă, deși comportarea lui și În casă mi s-a părut bizară. De pildă, se tot ridica de pe scaun, se ducea la telefon și Încerca să Îi Înțepenească discul cu un creion: un joc absurd, de copil sâcâitor, care m-a deranjat mai ales pentru că eram atât de grăbit. Până la urmă, soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

sosească. Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]