5,885 matches
-
zona orașelor vest-pontice, cf. Tomis și Callatis); 5) morminte depuse în șanțuri, cu sau fără sicrie de lemn, având chiar aspectul unei gropi comune, cel mai probabil datorate unor molime sau altor motive de decese colective; 6) morminte zidite, cu boltă de zidărie, de obicei în plin centru, cu una sau mai multe camere, acoperite uneori de câte un tumul ca lângă Axiopolis etc., unele tencuite și decorate în interior cu picturi specifice epocii, ca la Durostorum și Tomis (până în secolul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
m x 2,90 m), decorată cu o pictură complicată (motive geometrice, vegetale și hagiografice). Este prevăzut la est cu un dromos (3,65 m x 1,46 m) cu o scară cu trepte din blocuri de calcar, a cărei boltă de cărămizi s-a fragmentat. Se remarcă prezența unor elemente paleocreștine evidente precum: orientarea V-E a defuncților, obiectele de inventar (fragmente de amforă, de sticlă; un mic vas de argint etc.), motivele hagiografice, inscripțiile grecești simple sau cu monogramul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
30 de bazilici descoperite în Sciția Minor, unele conțin și cripte-martyrium, altele cripte-reliquarium, iar restul, deocamdată, întrucât cercetările nu s-au finalizat încă, nici una dintre toate aceste. Cripta, ca element compozițional al planului bazilicii, este o încăpere subterană, acoperită de boltă, existentă de obicei sub altarul unor bazilici paleocreștine (secolele IV-VI), ca o expresie a venerației față de martiri. În criptă se păstra corpul întreg al unuia sau a mai multor martiri creștini ori relicve ale acestora, fapt verificabil în secolul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că Mopsul se interesase în mod special dacă nu mă supărase cu ceva pe mine la beție, fapt care m-a măgulit și era un indiciu clar; până și cei care îmi purtau pică pricepuseră că steaua mea urca pe boltă. Nu mai eram, acum, aproape nici o clipă singur. "Asta-i partea neplăcută a gloriei" a râs Dinu. Mereu îmi zâmbea cineva, mereu eram întrebat "ați dormit bine?", fiecare ar fi fost fericit să-mi poată face un mic serviciu, ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
SPRE PORTIC. ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ, APOI I-A TRECUT PRIN MINTE CĂ LOCUL UNDE SE AFLA NU PERMITEA POATE ACEST LUCRU. La opt și un sfert, orgile catedralei au început să cânte în surdină. Rambert a intrat sub bolta întunecoasă. După o clipă, a putut să zărească, în naos, umbrele negre care trecuseră prin fața lui. Erau toate adunate într-un colț, în fața unui altar improvizat, pe care fusese așezată o statuetă a Sfântului Roch, executată în grabă într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LA MASA DIN FUND LA CARE ÎL GĂSISE PRIMA OARĂ PE GONZALES. I-A SPUS CHELNERIȚEI CĂ ARE SĂ AȘTEPTE. ERAU ORELE NOUĂSPREZECE TREIZECI. ÎNCETUL CU ÎNCETUL OAMENII AU INTRAT ȘI S-AU INSTALAT LA MESE. ÎNCEPUSERĂ SĂ FIE SERVIȚI ȘI BOLTA JOASĂ SE UMPLUSE DE ZGOMOTE DE TACÂMURI ȘI DE CONVERSAȚII ÎNĂBUȘITE. LA ORELE DOUĂZECI, RAMBERT TOT MAI AȘTEPTA. A FOST APRINSĂ LUMINA. NIȘTE CLIENȚI NOU VENIȚI S-AU INSTALAT LA MASA LUI. ȘI-A COMANDAT CINA. LA ORELE DOUĂZECI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care vor vorbi în cunoștință de cauză la lansarea volumului la data convenită. Joi, 22 iulie 2010. E o vreme însorită, extrem de luminoasă, caniculară chiar, însă eu am umbră și răcoare confortabilă de la pomii din jurul casei și mai ales de la bolta de viță. De aceea, orice musafir ce-mi sosește nu se mai îndură să plece și să se simtă revigorat, după moleșeala afișată la începutul vizitei. De la Făgăraș, prof. Coca Stoica îmi confirmă primirea volumului trei și că mâine îi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ar putea influența negativ și să mă concentrez pe partea frumoasă a lucrurilor. Îmi va sosi Mariana și un timp o serie de prieteni și prietene îmi vor trece pragul casei și se vor simți reconfortați sub umbra răcoroasă a boltei de viță, ca anul trecut și în alți ani de neuitat. Pentru astăzi, 2 august 2010, notez că mă simt bine fizic și moral-spiritual pentru că miam atins obiectivul propus, plus recenzia ce va apărea în numărul 3/2010 al „Academiei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul prezintă vădite semne de uzură. Fiind temperaturi atât de ridicate, am renunțat și la vizita proiectată pentru PriponeștiLiești. Ne bucurăm de liniștea și răcoarea de sub pomenita boltă de viță-devie din fața casei, mult îndrăgită de cei ce ne-au trecut și ne trec pragul. După o asemenea vreme caniculară pe 17 august după orele 17 vremea se întunecă, fulgere, tunete și trăsnete asurzitoare alcătuiesc un tablou de groază
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prezența mea. Cu atitudine reținută, nici eu și nici Mariana nu vorbim despre tragedia suferită, dar suntem cu gândul îndreptat cu pioșenie față de scumpa noastră dispărută! Vremea e frumoasă, cu lumină multă și soare, dar nu e căldură caniculară. Sub bolta de viță aerul circulă intens și uneori e chiar răcoare. Acest fapt ne dă speranța că în ziua lansării ne vom bucura de o temperatură mai moderată, pentru ca toți participanții să se simtă bine. Pentru duminică 22 august e reprogramată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apreciat corespunzător, după care, cu un taxi, am revenit acasă. Puțin marcat de efort și oarecare încordare, mă simt oarecum moleșit, obosit însă, nu o oboseală fizică, ci un efort nervos, răspunzând solicitărilor unei zile deosebite. Am mai rămas sub bolta de viță din fața casei la o șuetă cu soții Doina și Costel Avădanei, care ne-au fost de un real sprijin în desfășurarea evenimentului. Deci, am trecut și de data aceasta „Rubiconul” lansării. Imediat după lansare, fiică-mea vrea să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
săptămâni. Câteva zile în urmă simțind o durere reumatică în palma dreaptă, am spus că va ploua, confirmând prognoza meteorologică ce se făcuse. Cum toată lumea invitată dorea să iasă din apartamentele încinse de căldură și să beneficieze de răcoarea de sub bolta de viță din fața casei, întâlnirea s-a contramandat. Atmosfera s-a răcorit chiar bine, încât recurgem la îmbrăcăminte adecvată. Luni, 30 august 2010. Nu pot uita fatidicul 30 august 1940, când marile puteri totalitare ne-au sfârtecat granițele țării! Dar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și culegătorii strugurilor ce-i am, precum și infirmiera care-mi face ultima injecție din cele prescrise de medic. În ziua următoare am coborât vița-de-vie din fața casei, ca să am lumină și un plus de soare în ambele bucătării. Gata cu umbra! Bolta de viță și-a făcut datoria ferindu-ne de canicula ce a fost până mai acum trei săptămâni. Vom vedea ce va mai fi la anul viitor. Dacă un timp am fost nevoit să stau la pat ca bolnav, acum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omul „trecut prin vâltoare” trăiește din plin evenimentele majore din viața sa - venirea Marianei acasă, întâlnirile cu prietenii, lansarea cărților sale și ecoul lor asupra cititorilor. Uneori trăiește cu o plăcere aproape copilărească tihna patriarhală a unui taifas prelungit sub bolta de viță din fața casei, într-un „superb și fantastic concert al greierilor”, protejat, parcă, de prezența ocrotitoare a fiicei, detașat de încordarea de până atunci. întâlnirile de suflet ale celor doi, tată și fiică, din fiecare an sunt evocate cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. În acele momente sufletele noastre erau golite de ură și adversitate. Erau pline de dragoste și speranță” (pag.153-154). După acest moment unic și memorabil, memorialistul afirmă descătușat de orice temere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
femeie îmbrobodită se strecură pe lângă ei, cu capul adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan, spuse el și toată lumea se uită în sus. Pe acolo coborau gălețile și le ridicau apoi pline cu apă. Maggie aproape că nu mai asculta, studiind în schimb cele două semne luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu pasageri și cu bagajele lor. La naiba. Când va vedea ceva care să aibă sens? Căută o deschizătură. Nu era decât una și se strecură prin ea, trezindu-se pe o alee îngustă, mărginită la un capăt de o boltă enormă ce părea construită din cărămidă, umplută cu un pietriș brut, grosolan. Lângă ea se afla un indicator: Poarta lui Warren 1. Îi mulțumea lui Dumnezeu pentru asta. Până la urmă, Guttman nu se jucase cu ei. Nu vorbea indiciul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
motocicletă era de o intensitate platonică. Totuși forțele nefaste generate de hidoasa — și aparent imposibil de descoperit — conspirație a indivizilor suspecți i se păreau intangibile în dimineața aceasta. Stejarii bătrâni de pe St. Charles Avenue se aplecau peste drum, formând o boltă care îl proteja de soarele călduț al iernii, răsfrângându-se și lucind pe cromul motocicletei. Deși ultimele zile fuseseră reci și umede, după-amiaza avea acea căldură bruscă și surprinzătoare care face ca iernile la New Orleans să fie blânde. Mancuso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-n suflet, pălește chipul lui Hristos din mine și-o sete de păcat m-apucă, nebună. De câte ori te văd, mă-nchin doar ție, căci ochii-ți aruncă în lume scântei, ce vin de pe alte tărâmuri. După cum stelele-s ochiuri, pe bolta-ntunecată, prin care străbate al cerului soare, la fel și-n ochii tăi, de multe ori îmi pare că Raiu-ntreg mi se arată. ............................................ Dar din beția dulce mă desmeticesc, și plin de gânduri atuncea mă întreb: Să fie oare Raiul
Revelaţie. In: CALEIDOSCOP VERSURI by Raul Hreniuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/571_a_759]
-
se pare. Gorevici se uită prin cătarea telescopică. O roti într-un arc, apoi în sus, spre cer, și înapoi. Satisfăcut, puse pușca jos. — Doza e suficient de mică? — Nu-ți face griji, zise Gorevici. — Iar dacă e sus, în boltă, nu poți trage pentru că ... — Am spus să nu-ți faci griji, spuse Gorevici și se uită la Hagar. Știu ce am de făcut. Doza este doar atât cât să-l amețească. Va coborî singur, mult înainte să leșine. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu fiecare clipă. Hagar stătea nemișcat alături, privind. Se auzi un foșnet de crengi, iar Gorevici zări o umbră care trecu prin raza obiectivului. Ridică privirea și văzu umbra urcând din ce în ce mai mult, legănându-se pe crengi, în timp ce se cățăra în bolta de deasupra. În câteva clipe, urangutanul ajunse la douăzeci de metri deasupra lor. — Gods vloek het. Asshole wijkie. Vloek. Scoase camera de pe trepied și încercă să-l filmeze. Imaginea era neagră. Nimic. Trecu pe vedere nocturnă. Nu văzu nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lor. — Nu, nu l-am nimerit. Gorevici ridică iar carabina. — Ba da. Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să o încarce, ținându-și privirea îndreptată spre bolta de deasupra. Se ghemui, deschise cutia metalică și pipăi după alte cartușe. Se uita tot timpul în sus. Liniște. — L-ai nimerit, spuse Hagar. — Poate. — Știu sigur că l-ai nimerit. — Nu, nu știi. Gorevici introduse alte trei cartușe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu, nu știi. Gorevici introduse alte trei cartușe în carabină. — Nu știi asta. — Nu se mișcă. L-ai nimerit. Gorevici își reluă poziția, ridică pușca, chiar la timp ca să vadă o umbră întunecată prăbușindu-se. Era urangutanul, căzând direct din bolta junglei, de la aproape cincizeci de metri. Animalul se prăbuși pe pământ la picioarele lui Gorevici, împrăștiind noroi. Și nu se mai mișcă. Hagar aprinse o lanternă. Trei săgeți ieșeau din corpul animalului. Una în picior, două în piept. Urangutanul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
părinților mei. În vreme ce filmam rotonda aia misterioasă, Îmi spuneam că eu nu văzusem niciodată, nu dezmierdasem niciodată, nu sărutasem niciodată, nu pătrunsesem niciodată un sex de femeie. Filmam prin toată Provența portaluri și pervazuri, uși zidite, arcade oarbe, scări, grilaje, bolți. Nimeni nu și-a dat seama, dar acel film de amator turnat de un viitor profesionist era un film intens erotic, ca toate filmele documentare În care autorul se servește de subiect În loc să-l servească. Seara, mă gîndeam la Maryse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]