31,893 matches
-
pentru cai, morile cu apă, piua mecanică; aceste progrese tehnice permit începerea industrializării producției de alimente. Urmează apoi invenția majoră, cârma încorporată, care-i permite vasului să navigheze împotriva vântului și, ceva mai târziu, amplasarea primelor arme de foc la bordul său. Toate inovațiile amintite oferă acestor burguri - în același timp porturi, arsenale și târguri - mijloacele de a domina comerțul maritim. în regiunile controlate de ele, banul devine mai important decât forța, sistemul salariat se impune în fața iobăgiei, investiția în fața construcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Jos, susținute de Anglia, acestea fiind deja protestante. El încearcă zadarnic să interzică accesul străinilor în Anvers; aceștia vin totuși în număr mare, accelerând progresul și dinamismul orașului. Principalii bancheri gremani - Höschsteller, Fugger, Welser - se instalează și ei aici. La bordul navelor vin și bani din America; pe baza acestor fonduri se întemeiază comerțul orașului. în 1550, când ajunge la apogeu, Anvers numără 100 000 de locuitori: mărimea „inimilor” este în creștere. Apoi această a treia formă a Ordinii economice își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
șantier de producție, vânzare și întreținere a navelor. Atelierele sale utilizează macarale și fierăstraie acționate de forța vântului. Flota sa este enormă, foarte bine înarmată și superioară celorlalte țări: nave de 2 000 de tone cu 800 de persoane la bord transportă mărfuri cât toate celelalte flote europene la un loc - mai exact, trei sferturi din cantitățile de grâne, sare și lemn, precum și jumătate din cantitatea de metale și textile din întreaga Europă. Și, întrucât războiul favorizează întotdeauna comerțul, marina militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
departe: într-adevăr, chiar atingându-se viteza luminii, unui pământean i-ar trebui patru ani și trei luni pentru a ajunge la steaua cea mai apropiată; pentru a merge mai departe, astronauții ar trebui să trăiască o viață întreagă la bordul navei lor, fiind înlocuiți în timp de propriii copii, pe care ar trebui să-i inițieze în pilotare... Hiperlumea hiperimperiului nu va suporta să rămână astfel închisă în interiorul propriilor frontiere: nu va putea accepta ca Pământul să fie în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
consecințele care nu vor întârzia să fie cunoscute, naratorul n-a avut altă soluție decât să pună deoparte istoria pe care o avea în minte, pentru a urma noul curs care i-a apărut deodată trasat în jurnalul său de bord. E greu de dat unui amănunt sau altuia o explicație capabilă să-l satisfacă total pe acest cititor. Afară de cazul în care naratorul ar fi avut insolita franchețe de a mărturisi că n-a fost niciodată foarte sigur de modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
jur și să te gândești care ar fi mișcarea următoare. Apoi Strickland avu un pic de noroc. Un vas cu destinația Australia se interesase la căminul marinarilor de un fochist care să-l înlocuiască pe cel care se aruncase peste bord la Gibraltar pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n port, îi zise căpitanul lui Strickland, și te și angajezi. Să-ți iei actele. Strickland porni imediat și căpitanul Nichols nu-l mai văzu. Vaporul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rușinoase. Dar întrucât cineva era gata să-i ia locul lui Abraham, acesta a fost dat uitării. Nimeni n-a mai auzit de el. A dispărut pur și simplu. Poate cam la zece ani după aceea, într-o dimineață, pe bordul unui vas care se pregătea să lase ancora la Alexandria, am fost chemat să mă aliniez cu ceilalți pasageri pentru a fi examinați de doctor. Doctorul era un bărbat corpolent cu haine proaste și când și-a scos pălăria am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet. Cunoștea bine legendele care circulau pe seama acelui loc. Dar dacă la mijloc era Într-adevăr diavolul, cel puțin avea să-l vadă la față. - Nu se vede nimeni la bord. Pare abandonată, observă unul din străjeri. - Da, nu e nici urmă de viață, confirmă poetul, scrutând pustietatea de la castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai agresive. Se roteau asemenea unui nor grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea urcușului se uită Îndărăt, Îndemnându-l pe bargello, care continua să se zgâiască la statuetă cu o expresie năucită. Îl așteptă să Își Înceapă urcușul și, cu un ultim efort, sări pe castel prora. Șeful gărzilor ajunse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald mătură puntea, ridicând dinspre bănci un suflu infect de putreziciune. - E ciumă la bord! șopti bargello, Încercând să se ferească cu mâna de duhoarea ce urca de pe jos. Dante clătină din cap. Corabia aceea trebuia să fi Înaintat cu mare precizie, cu o iscusință extremă, ca să urce pe cursul râului și să ajungă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mare precizie, cu o iscusință extremă, ca să urce pe cursul râului și să ajungă până acolo. Cum ar fi putut face așa ceva cu un echipaj bolnav? Nu, cu siguranță, alta era cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aflăm câte ceva despre corabie. Se uită În jur. În fundul cabinei, fixat de perete, era un scrin Întărit cu benzi de fier. Forțând cu vârful dăgii, smulse capacul din țâțâni. Înăuntru se afla un caiet Învelit În piele. Probabil jurnalul de bord. După o privire sumară, Îl vârî și pe el În traistă. Duhoarea descompunerii devenise insuportabilă. Fu cuprins de un atac de tuse violentă, În timp ce senzația de greață se Întețea. Reuși doar să se Încredințeze că prin hainele lor nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene și o Înșiruire de mărfuri. Una din ultimele Însemnări reproducea câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală. „Oameni de peste mare” scria În jurnalul de bord al galerei. Oare omul care zăcea acum dinaintea lui putea fi cel care lipsea? Dante se răsuci spre prietenul său, care se apropiase ca să vadă mai bine, cu o față inexpresivă. - Cecco, ce ai venit să faci la Florența? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu capul atârnat peste bord. Îi ridică Încetișor capul, dând la o parte părul Îmbibat. În această mișcare, un jet de apă țâșni din gura mortului, ca și când trupul i-ar fi fost plin ochi de lichidul care Îl ucisese. Imediat, lăsă părul să Îi cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lucrările, În atelier. Aproape la fel de iscusit ca diavolii aceia care au făcut asta, zise, arătând din nou spre mașinărie. - Ca și omul de la Răsărit, pe care l-ai asasinat după ce te-au primit pe galeră. În Malta ai urcat la bord? Sau te-ai amestecat printre pasageri Încă de la plecare, peste mare? - Eram În Sidon când mi-a sosit vestea că planul cel imund se pusese În mișcare. I-am convins pe oamenii aceia că le-aș fi putut fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămas bun de la nimeni și a plecat către V. De acolo, s-a urcat în expresul pentru Chalons. La Chalons, a schimbat trenul pentru a ajunge la Paris. Trei zile mai târziu, era la Le Havre, unde se îmbarca la bordul vasului Borăal. Două luni mai târziu, debarca în Australia. Cărțile spun că în Australia există deșerturi, canguri, câini sălbatici, întinderi netede și nesfârșite, oameni care par să trăiască încă în epoca de piatră și orașe noi, curate și strălucitoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din aripi de rechin și scoici ureche-de-mare, Într-un restaurant de la intersecția Elisabeth și Canal Road. Se servea acolo o mâncare mai gustoasă chiar și decât Într-un restaurant din Hong-Kong. După patru zile ne-am Îmbarcat spre Paris la bordul unui Concorde și, după ce ne-am odihnit Îndeajuns la Crillon, ne-am Îndreptat spre Barcelona, pe care o consideram a doua mea casă. De la Barcelona am luat un alt zbor spre Ibiza, unde am făcut turul discotecilor și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
îl cheamă pe profesorul ei de dans, unde lucrez eu, genu’ ăsta de lucruri? Ea suflă fumul prin ambele nări, ca un taur furios: — Nu în mod special, zise ea. Cel puțin nu până nu le-ați menționat. Lovi puternic bordul și înjură: — Dar dacă ar fi întrebat la ce școală merge Emmeline? Ce v-ați fi făcut dacă ar fi apărut acolo și ar fi aflat că adevăratul meu soț e mort? Asta aș vrea să știu. Nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
arma spre capul lui și am tras de trăgaci o dată; iar apoi am mai tras de câteva ori. De pe drumul îngust, șerpuit, Wewelsburg semăna cu un sat tipic din Westfalia, cu la fel de multe altare pe ziduri închinate Fecioarei Maria și borduri de iarbă de o parte și de alta a drumurilor, câte piese de utilaje de fermă zăceau pe afară în curtea caselor de poveste, pe jumătate din lemn. Știam că mă pot aștepta la ceva ciudat de când am decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bunurilor tale: viața e prea scurtă ca să pierdem timpul cu niște activități de care ne putem lipsi. Câteva anecdote ni-l arată pe Aristip pe puntea unui vas în momentul în care se anunță furtuna: el își aruncă banii peste bord, spre marea supărare a spectatorilor care asistă la această scene contrară bunului-simț! Este oare gestul unui om cupid? Alții îl surprind în momentul în care primește plata pentru lecțiile sale și îi pun întrebări: el mărturisește că-și învață astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
S 23. — Vedeți că trapa mea e în stânga, acolo unde scrie „Trapă”. Să nu vă lipiți aiurea. Cu toate că „Bourul” era o matahală de navă pe lângă „Sanda”, acuplarea acestor două vehicule se făcu lin, la orele 14,32 GMT. Aparatele de la bord au funcționat normal, iar roboții, pe timpul acuplării, au îndeplinit un complex program de cercetări științifice. În sfârșit, trapele celor două nave se dădură în lături și pe culoarul creat apăru posesoarea fermecătorului glas. — Tot învârtindu-ne! îi salută ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară. Comandantul Felix S 23 își puse căștile radio la urechi și învârti butonul aparatului „Mamaia”, montat în bord. — E muzică, tovarășe comandant? întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu să știe Dromiket 4. — Ceață mare pe Saturn,anunță comandantul. — Vai de navele de-acolo, comentă Dromiket 4. — Pe Marte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]