2,835 matches
-
el s-a familiarizat cu pictura și fotografia, practicându-le în mod amatoricesc. În 1978 Zhang a mers la Beijing Film Academy și s-a specializat în fotografie. El a obținut doctoratul primind totodată un grad onorific la Universitatea din Boston și unul de la Universitatea Harvard.
Yimou Zhang () [Corola-website/Science/334305_a_335634]
-
american. Este cunoscut în special pentru rolul de supererou al personajului Marvel Comics Steve Rogers / Captain America din Marvel Cinematic Universe și Johnny Storm / Human Torch din "Fantastic Four" (2005) și "" (2007). s-a născut pe 13 iunie 1981 în Boston și a crescut în orășelul Sudbury. Mama sa, Lisa (Capuano), este director artistic la Concord Youth Theater, iar tatăl său, Robert Evans, este dentist. Chris are dou surori, Carly, absolventă a școlii de arte de la New York University și Shanna, o
Chris Evans () [Corola-website/Science/334337_a_335666]
-
unei femei frumoase” portretizate în alte scrieri cum ar fi „Ligeia” și „Morella”. În contrast, moartea acestui bărbat este brutală și senzaționalistă. Mulți cititori au crezut că povestirea era un raport științific. Robert Collyer, un vindecător magnetic englez ce vizita Bostonul, i-a scris lui Poe spunând că el însuși a realizat un act asemănător pentru a revigora un om care fusese declarat mort (într-adevăr, omul era de fapt un marinar beat care a fost reînviat de o baie fierbinte
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
că el însuși a realizat un act asemănător pentru a revigora un om care fusese declarat mort (într-adevăr, omul era de fapt un marinar beat care a fost reînviat de o baie fierbinte). Collyer a consemnat succesul povestirii în Boston: „Relatarea de către dvs. a cazului dlui. Valdemar a fost reprodusă peste tot în acest oraș și a creat o foarte mare senzație”. Un alt englez, Thomas South, a folosit povestirea ca un studiu de caz în cartea sa "Early Magnetism
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Carson Hubbard: "Vulgaritatea groaznică a personajelor de lumea a treia, care îndură căldura și greața glorioasei Indie Britanice, pe vremea când cincisprezece lovituri de bici rezolvau orice insolență..." Totuși, o recenzie pozitivă a venit din partea unui jurnalist anonim în ziarul "Boston Evening Transcript", pentru care personajul principal era "analizat cu o înțelegere rară și o dreptate fără prejudecăți, chiar implacabilă", iar cartea însăși a fost plină de "realități conturate cu hotărâre." După publicarea ei în Marea Britanie, "Zile birmaneze" a câștigat o
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
în text. Peste ani, rememorând coincidența biblică trăită după publicarea romanului, a ajuns să-și interpreteze visul ca o cheie care permitea înțelegerea adevăratului mesaj al poveștii, afirmând: Mabou Mines a prezentat premiera mondială a adaptării de teatru după "" la Boston Shakespeare Theatre, în perioada 18-30 iunie 1985. Piesa a avut parte de opinii amestecate, dar a beneficiat de relatări ample în mass media din Boston. Linda Hartinian, prietenă cu Dick, a adaptat romanul pentru teatru, realizat decorurile, a interpretat-o
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
al poveștii, afirmând: Mabou Mines a prezentat premiera mondială a adaptării de teatru după "" la Boston Shakespeare Theatre, în perioada 18-30 iunie 1985. Piesa a avut parte de opinii amestecate, dar a beneficiat de relatări ample în mass media din Boston. Linda Hartinian, prietenă cu Dick, a adaptat romanul pentru teatru, realizat decorurile, a interpretat-o pe Mary Ann Dominic și a citit textul din 1981 al lui Dick, "Tagore Letter", la finalul reprezentației. "Boston Phoenix" a citat-o pe Hartinian
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
relatări ample în mass media din Boston. Linda Hartinian, prietenă cu Dick, a adaptat romanul pentru teatru, realizat decorurile, a interpretat-o pe Mary Ann Dominic și a citit textul din 1981 al lui Dick, "Tagore Letter", la finalul reprezentației. "Boston Phoenix" a citat-o pe Hartinian în legătură cu subiectul, în cadrul unui interviu luat înaintea începerii piesei: „[Dick] a fost o persoană pe care am admirat-o și știu că întotdeauna și-a dorit ca una dintre operele sale să aibă parte
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
Am ales "Lacrimi" ca răspuns la pierderea Lindei”, le-a declarat el celor de la Phoenix, „deoarece "Curgeți, lacrimile mele" este, de fapt, un roman despre mâhnire, jale, nu neapărat despre pierderea identității.” Piesa a fost jucată de către Mabou Mines în Boston și New York, de către Prop Theatre în Chicago și de către Evidence Room în Los Angeles. Producția celor de la Evidence Room a avut parte de critici pozitive, printre care s-a numărat una de la Los Angeles Times, care afirma că „piesa este
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
de la Hollywood Bowl George Gershwin Memorial Concert, în care "Un american la Paris", din nou dirijată de Shilkret, a doua lucrare din program, a fost înregistrată și lansată în 1998 în cadrul unui set de două CD-uri. Arthur Fiedler și Boston Pops Orchestra au înregistrat lucrarea pentru RCA Victor, inclusiv una din primele înregistrări stereo ale lucrării. În 1945 Arturo Toscanini și Orchestra Simfonică NBC au înregistrat lucrarea la Carnegie Hall, una din puținele înregistrări ale unei lucrări americane pe care
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
dar el tot va fi căutat și ucis. Deși este convins că acest ultim amănunt este menit să dezvăluie continuu poziția în care se află, Richards acceptă. După ce fuge mai întâi în New York, el se refugiază la un hotel din Boston, unde este cât pe ce să fie capturat de Vânători. Richards aruncă în aer hotelul, omorând cu această ocazie și câțiva dintre cei care-l vânau, după care se ascunde într-un ghetou. Acolo îl întâlnește pe Bradley, un tânăr
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
un tânăr negru care îl ajută să părăsească orașul și să se refugieze în Manchester, New Hampshire, unde rămâne nedepistat timp de câteva zile sub deghizarea unui preot miop. Pe lângă asta, Bradley îi oferă lui Richards un punct poștal din Boston către care să expedieze casetele și de unde acestea să fie redirecționate către Rețeaua Jocurilor, punând astfel urmăritorii pe o pistă falsă. Conștient că nu e sigur să rămână prea mult timp într-un loc, Richards merge în Portland, Maine, unde
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
University of the South". În anul următor, a fost tenor solist în "St. Matthew Passion" („Patimile după Sf. Matei”) de Johann Sebastian Bach, cu Filarmonica din New Orleans - Orchestră Simfonica, avându-l că dirijor pe Andrew Massey. A debutat în Boston cu "Oratoriul de Crăciun", în Jordan Hall, 1986, în calitate de câștigător al concursului "Boston Premiere Ensembles Young Artist". În primăvara următoare, a debutat și la New York, în sala "Alice Tully Hall", din Lincoln Center, unde a cântat cu „Societatea Beethoven” din
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
Matthew Passion" („Patimile după Sf. Matei”) de Johann Sebastian Bach, cu Filarmonica din New Orleans - Orchestră Simfonica, avându-l că dirijor pe Andrew Massey. A debutat în Boston cu "Oratoriul de Crăciun", în Jordan Hall, 1986, în calitate de câștigător al concursului "Boston Premiere Ensembles Young Artist". În primăvara următoare, a debutat și la New York, în sala "Alice Tully Hall", din Lincoln Center, unde a cântat cu „Societatea Beethoven” din New York. Și-a continuat carieră că tenor de concert, cu un repertoriu ce
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
la Rapid, FCM Târgoviște, Astra Ploiești și Petrolul Ploiești în România, înainte de a pleca în Anglia. În februarie 2008 s-a antrenat cu echipa Burgess Hill Town, însă niște probleme cu viza au blocat transferul. A început sezonul 2008-2009 cu Boston United, jucând în victoria lor cu 2-0 dintr-un amical cu Shirebrook Town din 12 iulie 2008. A ajuns apoi la Lincoln City unde a cerut o perioadă de probe. Pătulea a petrecut 6 săptămâni antrenându-se cu prima echipă
Adrian Pătulea () [Corola-website/Science/335575_a_336904]
-
fie considerate responsabile din punct de vedere legal pentru reținerea pieselor de tezaur timp de zece ani. După ce aceste două condiții au fost acceptate de guvernul de la Varșovia, ultimele piese ale tezaurului au fost încărcate în camioane și transportate la Boston. De aici, ele au fost încărcate la bordul unei nave, care a plecat spre Gdynia. Vremea nefavorabilă de pe mare a întârziat transportul către Polonia, dar piesele tezaurului au ajuns în cele din urmă în patrie. Ele au fost expertizat la
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
vârsta de 22 de ani, Barabási a emigrat în Ungaria împreună cu tatăl său. În 1991 a terminat masteratul la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, sub îndrumarea lui Tamás Vicsek, apoi s-a înscris la studii de fizică la Universitatea din Boston, unde a făcut un doctorat în 1994 sub îndrumarea lui H. Eugene Stanley. După un an de studii post-doctorale la Centrul de Cercetare Thomas J. Watson al IBM, Barabási s-a alăturat cadrului didactic al Universității Notre Dame în 1995
Albert-László Barabási () [Corola-website/Science/335767_a_337096]
-
el nu a călătorit la Roma sau în Țara Sfântă până la data publicării cărții. Wallace a început să realizeze cercetări istorice în 1873, la Biblioteca Congresului din Washington, D.C., și a făcut mai multe călătorii de cercetare suplimentare la Washington, Boston și New York. Pentru a crea un context autentic al poveștii, Wallace a adunat referințe cu privire la istoria romană, precum și pe teme de geografie, cultură, limbă, obiceiuri, arhitectură și viața de zi cu zi din lumea antică de la bibliotecile de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
pentru tot ceea ce ar putea fi de folos. Am scris mereu cu un tabel în fața ochilor mei — o publicație germană care arăta orașele și satele, toate locurile sacre, înălțimile, văile, trecătorile, traseele și distanțele”. Wallace a călătorit, de asemenea, la Boston și Washington, D.C. pentru a cerceta proporțiile exacte ale vâslelor unei trireme romane. La mijlocul anilor '80, în timpul unei vizite în Țara Sfântă după ce "Ben Hur" a fost publicat, Wallace a constatat că estimările sale s-au dovedit a fi corecte
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
prima dată la teatru, au apreciat fiecare reprezentație. Piesa a avut succes, fiind vândute 25.000 de bilete pe săptămână. Începând din 1899 și până în ultima reprezentație din 1921, piesa a fost jucată în săli mari din orașe americane precum Boston, Philadelphia, Chicago și Baltimore, dar și în străinătate la Londra (Anglia), Sydney și Melbourne (Australia). Adaptarea teatrală a fost văzută de aproximativ douăzeci de milioane de spectatori, iar William Jennings Bryan a pretins că a fost „cea mai mare piesă
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
suprastructurii și o armă antisubmarin ASROC pusă unde prima și a doua turelă principală ar fi fost aflată. Studiul nu a mai continuat. La 9 iunie 1958, "Hawaii" a fost ștearsă din Registrul Naval iar nava a fost vândută companiei Boston Metals Company din Baltimore la 15 aprilie 1959. "Hawaii", încă incomplet, a fost remorcată la Baltimore, ajungând acolo la 6 ianuarie 1960, și respectiv dată la dezmembrat pentru fier.
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
sa de la radio. La un scurt timp, ea a fost acceptată la Selkirk College în Nelson, BC, unde ea a studiat chitară, keyboard-ul și vocea. Apoi, Kiesza a obținut o bursă pentru a participa la Berklee College of Music din Boston, Massachusetts, New England, SUA. După participarea la Berklee, ea a plecat în New York în 2010 pentru a avansa în cariera sa muzicală. Deși Kiesza a început în principal că o cântăreață folk, după ce a participat la Berklee și a trăit
Kiesza () [Corola-website/Science/332795_a_334124]
-
Olson, 2008)" • "Politics of Culture and the Spirit of Critique: Dialogues (editată de Gabriel Rockhill și Alfredo Gomez-Muller, 2011)" Fraser, Nancy, Honneth, Axel. 2003. Redistribution or Recognition? A Political-Philosophical Exchange. Verso Gorz, Andre. 1967. Strategy for Labour: A Radical Proposal. Boston Meeting Einstein Nancy Fraser The MIT Press Nancy Fraser The New School for Social Research Recognition, Redistribution, and Representation: Assesing the Transformative Potential of Reparations for the Indian Residential Schools Experience
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
așa fel încât să fie maximizat potențialul creativ și cel al timpului liber al femeilor la fel cu cel al bărbaților(eliminarea bucătăriilor, sufrageriilor). Asta ar elibera femeile de sarcinile casnice. • Chicago Women's Liberation Union •Bread and Roses of Boston
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]