KorAP: Find »[drukola/base=bucătărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...674 >

16,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

că sauna-i remediul universal al tuturor bolilor, spuse Eleanor. Ești sigur că nu vrei un strop de cafea proaspătă, Șam? Ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai aduce un suc de fructe. În regulă, spuse Eleanor ducând tavă la bucătărie. Adrian puse suplimentul lui Sentinel pe masă. — Ei bine, l-am terminat. — Mi se pare normal să fii prudent cu ea, zise Șam, dar dacă ți-ai publică articolul odată cu al ei, i-ai lua apă de la moară. — Nu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ochii cât cepele: — Ce face? Asta tot încerc să-ți explic. Am luat hotărârea asta în timp ce eram la WC. Mă prind. Eleanor, care aducea pe o tavă suc de portocale și pahare, auzi aceste cuvinte în timp ce intră pe ușă de la bucătărie și rămase stana de piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l privea lung pe Adrian. — La ce te prinzi? îl întreba ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
joc, aruncă Adrian. — Un joc? Un joc în doi, continuă el. Se pune întrebarea: care sunt regulile și cum este declarat învingătorul? Sau învinsul - de la caz la caz. O cafea? întreba el, zâmbind prietenos. Am niște cafea gata făcută în bucătărie, pe aragaz. — Mulțumesc, răspunse Fanny. — Cum o beți? — Fără lapte și fără zahăr. — O decizie foarte înțeleaptă, remarcă Adrian, îndreptându-se spre bucătărie. Fanny nu se clinti până când el reveni cu două cești cu cafea pe o tavă. — De fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
învinsul - de la caz la caz. O cafea? întreba el, zâmbind prietenos. Am niște cafea gata făcută în bucătărie, pe aragaz. — Mulțumesc, răspunse Fanny. — Cum o beți? — Fără lapte și fără zahăr. — O decizie foarte înțeleaptă, remarcă Adrian, îndreptându-se spre bucătărie. Fanny nu se clinti până când el reveni cu două cești cu cafea pe o tavă. — De fapt, spuse Fanny, ca și cum conversația lor n-ar fi fost deloc întreruptă, eu nu-l percep că pe un joc. Îl văd că pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
citindu-l? Vreau să spun, vi-l imaginați pe bietul Șam, să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
acceptat-o? Fanny se scula agale în picioare. — O sa ma înfășor în prosop, zise ea. — Cum vreți, răspunse el. Fanny șovăi, lua reportofonul și opri înregistrarea, apoi îl puse la loc pe măsuța de cafea. Adrian îi tinu ușa de la bucătărie deschisă. — Pe-aici, o invită el. Fanny părea să fi luat o hotărâre. Se îndrepta de mijloc, traversa încăperea și se duse glonț spre ușa, fără să se mai uite la Adrian. Bărbatul porni după ea, trăgând ușa în urma lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de minute Fanny se întoarse în camera de zi și se tolăni în șezlong, înfășurata într-un halat alb, flaușat. Avea părul umed, picioarele goale și ochii închiși. În văzduh se auzea vuietul unui avion. Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în picioare. Aducea o tavă pe care erau o cutie cu suc de portocale și două pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
în timp ce studia fluturele cu interesul unui entomolog. Fanny rămase cu privirea ațintita asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a vorbit a fost Eleanor. — Va întrerup cumva din ceva? îi întreba ea din ușă care dădea spre bucătărie. Adrian se întoarse brusc pe călcâie sări trase cât colo de lângă șezlong. Fanny își acoperi umărul cu halatul de baie și se scula. — Ellie! exclama surprins Adrian. Te-ai întors devreme! N-am auzit mașină. — Nu, pentru că a rămas în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
un zâmbet. Adrian îi surprinse privirea și surâse complice. Am zis ceva caraghios? întreba Eleanor. — A, nu, doar... Nu contează, o liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu mă așteptam să te-ntorci așa de repede, îi spuse Adrian lui Eleanor. — Evident! pufni Eleanor. — Ellie! Nu fi prostuța! — Rosemarie a avut iarăși o migrenă, așa că m-am întors acasă devreme, zise Eleanor. Cum arată-n pielea goală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Dar la duș? — N-am făcut dus împreună. Am ramas la sauna până când ea... Adrian schița un gest de lehamite. Nu știu, zău, de ce-am intrat în jocul asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Adrian tăcu mâlc în tot timpul acestui perdaf. Ce i-ai mai povestit așa, ca „între voi“? urma Eleanor. I-ai spus și de avort? Adrian păru șocat și, în același timp, îngrijorat. Aruncă o privire scurtă spre ușa dinspre bucătărie și spuse, coborând glasul: — Bine înțeles că nu. Ai înnebunit? — Eu, una, nu, dar mă tem că tu ai luat-o razna. Ia gândește-te: daca o să afle și singura? — N-o să afle. N-are cum, o liniști Adrian. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Adrian. În orice caz, toată povestea cu tine, cu mine și Șam e pusă sub șapte lacăte. Și-a dat cuvântul de onoare. — Și tu ai încredere-n ea? Da, răspunse Adrian. Am. Fanny își făcu apariția pe ușă dinspre bucătărie, îmbrăcată și pieptănata că la sosire. Ah, iată-te! îi zise Adrian. Eleanor îi întoarse spatele lui Fanny și se strădui să-și recapete calmul. Adrian porni spre vestibul. — Mă duc să bag niște benzină în mașină. La ieșirea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
opri, dispăru. Nu, vă rog... strigă Fanny în urma lui, însă el ori nu o auzi, ori nu vru s-o audă. Femeile auziră ușa din fața închizându-se în urma lui. Fanny ofta. — Adevărul este că mi-am permis să sun din bucătărie și să comand un taxi, îi spuse ea lui Eleanor. Eleanor se întoarse cu fața spre ea. — Cu ce tren plecați? — Cu primul care vine. Eleanor își privi ceasul de mână. — Tocmai ați pierdut unul. Va trebui să așteptați aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
beau niște cafea? Eleanor zâmbi și se scula în picioare. — Ba da, cum să nu. — Și tre’ să mă clătesc o țară, cum zic yankeii. — Du-te în baia din spate. Pe-aici. Și Eleanor îl călăuzi pe Șam spre bucătărie. Peste vreo două minute Adrian coborî de la etaj în pantaloni de trening și tricou și ieși în vestibul, luând-o spre ușa de la intrarea din față. Apoi se întoarse aproape instantaneu pe călcâie și intră în camera de zi. Privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de trening și tricou și ieși în vestibul, luând-o spre ușa de la intrarea din față. Apoi se întoarse aproape instantaneu pe călcâie și intră în camera de zi. Privi în jur, căutând parcă după ceva. Eleanor intra, venind din bucătărie, cu o tavă încărcată cu veselă și tacâmuri. Zărindu-l pe Adrian, încremeni. — Ziarele n-au sosit încă, în caz că le căutai, îl informa ea. Adrian n-o bagă în seamă. Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul, îl preveni femeia, așa că ai putea sa termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea trânti și ultima piesă de pe tavă pe tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să mai pretindă că de fapt citește. Peste câteva clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
putea sa termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea trânti și ultima piesă de pe tavă pe tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să mai pretindă că de fapt citește. Peste câteva clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Nu pot suporta ideea unei jumătăți de milion de oameni care să știe adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de cafea. — Ce-ați scris despre Adrian? o întreba Eleanor. — Nu ghiciți? Idolul adolescenței mele, care s-a dovedit a avea picioare de lut. Omul care-și chinuia familia din cauza unei cronici nefavorabile. Scriitorul care a trebuit să iasă din bucătărie deoarece nu suportă căldură de-acolo, dar care a pretins că de fapt nu-l mai interesează gătitul. Adrian devenea tot mai glacial în timp ce-o asculta. Fanny își bau cafeaua și ofta ușurată. — Doamne, câtă nevoie am avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

simțit frământarea: Nu, tu nu m-ai supărat niciodată. Dar mă gândesc la câte se întâmplă între oameni și între tineri în lume. Și toate, pentru că se ascund multe între părinți și copii. Pe masă, caietele deschise pentru lucru. Din bucătărie se strecoară mirosul unei plăcinte pe care numai ea știe s-o facă. M-am așezat la masa de lucru și am început compoziția: Mama, ființa cea mai dragă. Cum să las lacrimile să cadă pe foaie? Îmi murdăresc scrisul

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
au fugit într-un suflet în sat pentru a anunța oamenii despre cele întâmplate. Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul care, singur, se străduia să stingă focul ce cuprinsese, deocamdată, numai bucătăria de vară, dar amenința, din moment în moment, casa construită din lemn, grajdul vitelor și, cel mult căpițele de fân pentru care muncise toată vara. Oamenii din sat au dat dovadă, însă, de mult curaj și bărbăție în lupta cu

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

ca să-ți spun cine ești. „Recomandatele” Îl scot din sărite. Se dau numai contra semnătură. Unii Însă sunt plecați cu treburi, alții bolnavi și internați, iar alții decedați de-a binelea. Cum să semneze? Pe Dionisie Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din cap. Da, le trebuia și așa ceva. Căscă. Se Întinse. Puțină mișcare nu strică. Afară ningea cu fulgi mari. Înăuntru, cald, plăcut. Era cum nu se poate mai mulțumit de mansarda sa. Datora acest confort și femeii care trebăluia În bucătărie printre cratițe, În bikini și fără sutien, vitrinieră la Art-Design, treizeci și doi de ani Împliniți. Mană cerească pentru un ins comod ca el, asistent universitar pe viață, la mica universitate Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vrea. Garsoniera ei o atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un șirag de mărgele mov petrecute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ființa chiar dacă, În cele din urmă, această atât de râvnită libertate eșua și ea În ceea ce „dincolo” numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]