31,862 matches
-
îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ia o decizie. Era sau nu era cazul să anunțe guvernul, pe primul-ministru? Și, dacă da, atunci care să fie momentul potrivit? Dacă ar fi fost după el, o mică demonstrație de forță fi fost suficientă. Ar fi aruncat o bucată grasă în gura dulăilor de la presă, un titlu pe pagina a treia în Universul ori în Dimineața, o reținere la Chestură pentru ceva datorii ori probleme de morală ori onoare, care ofițer n-are datorii sau măcar n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
copiilor: volume Întregi reduse la câteva paragrafe semnificative. Deșteptarea lui În zori va fi corelată cu deșteptarea mamei (care se ducea pe undeva, la țară, să schimbe ceasul nostru de perete, era din dota ei, pe vreo găină sau o bucată de slănină) și cu plecarea noastră, a copiilor, la școală. Acest ritual matinal (În fundal se auzea un radio, de prin vecini, cu melodia Lili Marlen) va fi folosit ca un prilej de a evoca atmosfera de familie din căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu-i dădea de înțeles că agresorul ar mai fi în viață. Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le călăfătuiau cu o pastă făcută din fibră de miez de cocotier și din rășină de arbore de pâine. După o săptămână, când aceasta pastă se întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi putut crede că este o singură bucată de lemn, iar pescarii din Bora Bora afirmau că pirogile „cusute“ în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prevăzută cu găuri în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum să scape cu viața, iar ceremonia care era pe punctul de a incepe avea să pună capăt, o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gol, fără fund. Mare, mare și iarăși mare. Și după aceea, mare. Și-apoi din nou mare, care se termină acolo unde începea iarăși marea. Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu un zâmbet debordant: — Bună dimineață! îl salută, veselă. Ți-e foame? Pescarii au prins trei Mahi Mahi superbi și șase toni. Ce preferi? —Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o bucată mare de pește fript în cenușă și însoțit de fructe proaspete, căci Miti Matái ordonase să se consume cât mai multe fructe și legume, acesta fiind cel mai bun mijloc de a-și păstra echipajul sănătos. În timp ce băiatul mânca, Vahíne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi putut-o trimite pe fundul oceanului dintr-o singură lovitură, încercând să-și dea seama dacă este vorba despre o simplă bucată de lemn fără nici o valoare sau ea conține vreo ființă vie, pe care ar putea-o devora. Nici un suflet nu se mișcă pe bordul Mararei. S-ar fi putut crede că cei treizeci și ceva de oameni se transformaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
metru și jumătate contribui și el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată, care se desfăcea în bucăți atunci când o atingeai, un trimis al diavolului în formă de rechin care dădea târcoale în jurul navei. Prima lumină a zorilor îi găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și joasă, care se pierdea din vedere înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nopțile foarte întunecoase. Alteori, dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus că erau bancuri de pești micuți sau mase de plancton, dar era clar că nu putea fi vorba de astă, căci atunci când se loveau de scândurile vasului se auzea un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de marimea Statelor Unite, în care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
călăuzit drumul spre paradis. Și moartea lui trebuie să fi fost cea care a dezlănțuit furia naturii, căci pe când navigam printre insulele Tubuai, o insulița pe care tocmai o lașasem în urma a explodat, de parcă toată lumea s-ar fi rupt în bucăți. Pietre și bulgari de foc au căzut pe punte, omorând doi oameni și, puțin după aceea, un val mai mare chiar decât Muntele Otemanu ne-a ridicat pe creasta lui și ne-a târât cu o asemenea viteza, că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât o întindere pustie de ape, pentru polinezieni reprezenta un loc în care, în condiții normale, se puteau orienta fără prea mare dificultate. Aceasta se explică prin faptul că, în timp ce pentru alți marinari o insulă nu reprezintă altceva decât o bucată de pământ, a cărei mărime nu este dată decât de suprafață aflată deasupra valurilor, pentru polinezieni orice insula oferea o serie de elemente care puteau fi recunoscute de la pește patruzeci de mile de coastele ei. Zborul păsărilor, sunetul valurilor, reflecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oameni ca și noi. Și-atunci lucrurile pe care le au?... —Sunt doar lucruri. Dar ei stăpânesc soarele și luna. Chimé din Farepíti scoase o monedă strălucitoare, de aur, pe care o primise în dar. Oare aceasta nu este o bucată din soare, iar cuțitul acesta nu este făcut din luna? —S-ar putea să fie vorba despre bucăți din soare și din luna care au căzut pe insula lor, zise Miti Matái. Apoi le-au cules și le-au transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și luna. Chimé din Farepíti scoase o monedă strălucitoare, de aur, pe care o primise în dar. Oare aceasta nu este o bucată din soare, iar cuțitul acesta nu este făcut din luna? —S-ar putea să fie vorba despre bucăți din soare și din luna care au căzut pe insula lor, zise Miti Matái. Apoi le-au cules și le-au transformat în oale și cuțite. Era o ipoteză destul de plauzibilă, mai ales dacă se ținea cont că Omul-Memorie vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái. Apoi le-au cules și le-au transformat în oale și cuțite. Era o ipoteză destul de plauzibilă, mai ales dacă se ținea cont că Omul-Memorie vorbea de un straniu eveniment - petrecut cu generații în urmă - când o uriașă bucată din soare s-a prăbușit în ocean, foarte aproape de Bora Bora, ridicând nori de stropi în momentul impactului. Poate că dacă ar fi căzut pe insulă, acum am fi avut și noi cuțite și oale, argumenta grăsanul. — Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înțeleagă decât foarte puține cuvinte, deși a existat unul care, foarte curând, a reușit să-i amărască viața cum nu se poate mai mult. Îl învăța în ziua când Vetéa Pitó scoase capul din apă, asigurându-i că găsise o bucată uriașă de soare care strălucește în fundul recifului. Au dus Marara până acolo și, după ce, cu mari eforturi, au reușit să extragă din apa acel obiect greu și cu un aspect ciudat, toți cei prezenți au rămas uluiți în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ori mai puternice decât cele scoase de cea mai mare cochilie. Clopot! Ce cuvânt blestemat! Clopotul de pe Sân Juan Nepomuceno deveni, dintr-odată, obiectul cel mai grozav pe care il admiraseră vreodată, căci nu numai că era cea mai mare bucată de metal pe care o văzuseră până atunci, dar scotea și cele mai frumoase sunete pe care și le-ar fi putut imagina cineva. În noaptea aceea nimeni nu închise ochii pe insulă. Mereu se găsea cineva, chiar si prudentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va întoarce în Bora Bora, o să-l atârne în fața casei lui, pentru că frumoasa Maiana să-l poată face să sune ori de câte ori va pofti. Zarurile erau deja aruncate. Cine mai putea lupta pentru dragostea unei femei, cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să pună stăpânire pe soare și pe lună. Mereu amabila Vahíne Tiaré păru să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bun care îi aparținea de drept lui Vetéa Pitó, care, din ziua când găsise Soarele care Cântă, se transformase, în ochii tuturor, în cel mai bogat om de pe planetă. Nimeni nu se îndoia că era vorba, într-adevăr, de o bucată de soare, căci atunci cand razele acestuia îl loveau, clopotul le reflectă cu atâta forță, că le lua ochii, si se încingea până devenea imposibil să-l atingă cineva fără să se ardă. Oamenii din Bora Bora nu stăpâniseră niciodată, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]