3,531 matches
-
metalul încins al vreunui tramvai cu vatmanul clopoțind înnebunit... Dintre zecile și sutele de mii de fluturi ce năpădeau în fiecare zi Bucureștiul, așa cum la ecuator plouă zilnic, doar o duzină reușea să găsească locul în care spațiul făcea o buclă ciudată, deschidea un sorb neașteptat, prin fibra căruia, descompuși în biți de culoare și tremur ca să fie recompuși apoi, mai strălucitori ca-nainte, la destinație, fluturii norocoși ajungeau în văioaga plină de flori din miezul orașului, de unde nu mai trebuiau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
excesiv și lucios, cîte-un îngrijitor în costum vărgat, ca de pușcăriaș. O delicată și fermecătoare față de păpușă bosumflată, albă ca dată cu făină, se arătă între mânuțe cu degete la fel de albe, roti îndelung privirea prin sală și-și strecură înapoi buclele complicate ca un palat de păr negru unsuros. Lăsă-n urma ei o absență ciudată, cumva dureroasă. Nu fețișoara în sine ar fi mirat pe cel care-ar fi privit-o mai atent, ci altceva, greu de-nțe-les la-nceput. Fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sine, cu teodoliții lui interiori, cu sistemul lui de locație, cu memoria mușchilor și încheieturilor sale, ca un punct luminos care-ar sta pe loc, pe când harta s-ar mișca ea însăși prin coordonatele mereu schimbătoare. Mintea lui închidea bucle cibernetice, se autohrănea și se autocontrola fără nevoia unei conștiințe. La interfața dintre minte și mediu harta devenea vie, concretă, pereții căpătau textură, unghiurile de perspectivă se-ngustau și se lărgeau adecvat, mirosurile și sunetele ajungeau intense, imperioase, făcând ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uitîndu-se la el ca la o minune, giugiulindu-l și ciupindu-l de sub bărbie din când în când, era neobișnuit de zveltă, cu sâni elastici și mari, bine conturați prin rochia cu imprimeuri, și purta o bască frez, cochetă, peste buclele coafate modern. Era fardată cam strident, cu codițe lungi de rimei în prelungirea ochilor și cu forma de inimioară a gurii mult exagerată de rujul unsuros. Totuși, pentru o prostituată, Coca nu avea o figură vulgară și, dac-ai fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
E drept că trebuia să fii tu însuți un super-cunoscător ca să-i poți distinge de vagabonzii de doi bani care făceau pe statuile, dar tocmai aici, în indistincția asta, în jocul cu formele, mereu încă o rotire neașteptată, încă o buclă întoarsă către ea însăși, mereu corsi e ricorsi, era cheia de briliant a succesului lor. Unul dintre aceste genii complet anonime - căci gloria pentru ei trebuie să fi fost la fel de supărătoare și abjectă ca fecalele în care calci din nebăgare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buricului iar ea în stânga. Mai micuță de statură, grațioasă, cu pieptul împodobit de sâni grei, trăgând spre înafară, cu șolduri late și pulpe rotunde și sexul abia vizibil: două pliuri în mijlocul unui triunghi auriu, fata era pe jumătate înfășurată în bucle luminoase și afinate. Era Maarten, dar straniu modificat, căci ființa cea oglindită avea inima-n dreapta și ficatul în stânga, aminoacizii ei aveau molecula dextrogiră, mintea ei percepea spațiul, texturile, volumul psiho-afectiv al obiectelor cu emisfera stânga a creierului și gândea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cele câteva ore de nemișcare zilnică erau, ce-i drept, sâcâitoare și nu aduceau cine știe ce profit, dar după-amiezele, în aceeași ținută hieratică și spoit pe față cu același var - chiar și părul îi era vopsit în alb și cădea în bucle de piatră de sub coiful elen - își făcea meseria cea adevărată cu un succes nebun, căci nu era puțin lucru să-ți facă un blow job însăși Pallas Atena, cu meduza plină de șerpi peste piept. "Het gaat...", răspunse Maarten plictisit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cascadă al zecilor de războaie din hală. Peste ani, aveau să se umple de boli: reumatism, astmă, varice, dar deocamdată erau tinere și destul de inconștiente ca să iasă cu capul gol sub ninsoare și s-ajungă acasă, prin mahalalele lor, cu buclele permanentului încărcate de steluțe sclipitoare. Așa că, neavând de ales, pentru că bănățeanul ei nu câștiga destul la Atelierele ITB, unde trăgea la pilă toată ziua, s-a hotărât să meargă mai departe la țesătorie și să-l lase pe Mircișor, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu despre o fatalitate. De aceea, vom evidenția fazele de progres ale acestei lupte, dar și fazele de regres, obstacolele și revenirile la stadiile anterioare. Sigur că istoria femeilor nu este separată de istoria generală a umanității, dar există anumite „bucle” de cultură și civilizație care permit o tratare diferențiată a faptelor și ideilor din diverse locuri și din diverse momente. Motivul cel mai important al derulării acestui curs opțional este reprezentat de faptul că, deși societatea românească actuală nu este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ana-Irina Iorga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1358]
-
arată la noaptea ce-i admiră Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s, plini de vise, ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe cu geniu-ți aprind. (Mureșanu a-ngenuncheat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus răpită de-un nor aurit) {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă prinzi în brațe, De ce zâmbirea lină e-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura când sufletu-mi te cere Și sânul tău de marmur lași pradă gurei mele Și buclele-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... O, vin-a mea iubită! Eu în genunchi mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet CHIPUL Vin! eu vin. Sufletul în vecia-i, atras de-a ta chemare, Din noaptea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
porțiunile grele. O roată suplimentară cu niște dinți ca de fierăstrău. La Innsbruck am văzut trambulinele unde a fost Olimpiada, prin anii ’60, cu Jean Claude Killy, dacă nu mă-nșel. Bariere și barierașe Pe urmă am mai făcut o buclă, am intrat în Germania. Am venit iar în Austria. Am văzut și acolo trambulinele. Acolo, la Innsbruck, am pățit una dintre cele mai groaznice nopți. Am oprit la o pensiune, n-am găsit să dormim, am fost pe la săteni, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
imitând orice nou-venit. Inutil. Tăcerea nu-l poate ascunde. Îl citesc din hârțoage, îl scot afară prin cuvinte. Îl amestecă, îl împing mai departe, îl refac de la zero. Cuvinte fără limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle mari din el. Pași pe care-i face. De jur împrejur și de-acolo înapoi. Repetă cum se cere. Ceva ia formă, un „el“ suficient de mare ca să se cațăre la loc în el. În larmă și goană, el rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi fie bine singură, undeva departe. Uite ce departe am ajuns! South Sioux. Toată lumea se întoarce acasă, la un moment dat. Ea dădu drumul unui râs plin de flegmă. N-am plecat niciodată cu adevărat! M-am blocat într-o buclă idioată. Își flutură mâna în aer. Mai rău decât nenorocitele alea de păsări. El tresări, dar o iertă. După masă, văzură noi apariții: codroși-de-pădure, fâse, un aușel-cu-cap-galben solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu strigătele lor preistorice splendide și asurzitoare, un râu șerpuitor de cocori, întins pe tot cerul, cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți, tundră, munți, câmpii, deșert, câmpii. Fără vreun semnal clar, stolurile astea urcă, într-o spirală lentă, coloane imense și șerpuitoare de curenți calzi pe care, dintr-o singură privire aruncată părinților săi, pasărea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe dracu’ și spărsese cu pumnul panourile din lemn de arțar ale ușii dormitorului, ajungând până la urmă la urgență, cu trei oase rupte la mână. Și mai fusese și ziua aceea când o Joan Schluter isterică încercase să-i reteze buclele fiului ei, după ce Mark și Cappy se certaseră din cauza bretonului lui. Băiatul de șaptesprezece ani explodase, dând cu piciorul în aragaz și amenințându-și ambii părinți că-i va da în judecată pentru că-l maltratau. De fapt, chiar și Capgrasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual care se modifică doar foarte puțin, transmis din generație în generație. Chiar și buclele mici - la stânga, în jos pe valea aceea, înainte peste aflorimentul ăla - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual care se modifică doar foarte puțin, transmis din generație în generație. Chiar și buclele mici - la stânga, în jos pe valea aceea, înainte peste aflorimentul ăla - se păstrează. Ceva din ochii lor trebuie să recunoască simbolurile. Dar cum o fac, asta nici un om nu știe și nici o pasăre nu poate spune. Zboară înapoi prin statele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niște dialoguri scoase din piesele lui Ionescu. — Îmi pare rău, spuse Mark și, ca să-l consoleze, îl invită pe Weber la cină. Weber resimți această bunătate simplă ca pe un junghi. Câte alte mici politețuri mentale supraviețuiau în propriile lor bucle obscure, fără să-și dea seama de catastrofele care le asaltează? Cina însemna bere din sticlă și lasagna congelată, încălzită într-un vas adânc de aluminiu. —O chestie pe care mi-a adus-o surogatul de soră-mea. Mănânci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să știi asta - deja era groaznic. Să fii treaz, să știi și să-ți amintești - insuportabil. Weber nu reuși să opună acestui triplu blestem decât o singură consolare. O parte din noi ar putea modela un alt modelator. Și din bucla asta simplă se năștea toată dragostea și cultura, abundența ridicolă de daruri, fiecare dintre ele fiind o dovadă disperată că eu nu eram totuna cu asta... N-aveam casă, nici un întreg la care să ne întoarcem. Sinele se împrăștia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rog. Ce faci, mă verifici? Dar când ridică receptorul, vocea de la celălalt capăt al firului era slabă și spectrală. —Karin? Sunt Bonnie. A făcut un fel de criză și nu pot să-l opresc. Trebuia dus iar la spital. O buclă lungă de un an ca să se întoarcă exact unde fusese în martie trecut, pe vremea asta. O ființă migratoare pe care mai mult de-atât n-o duce capul. Mark Schluter înapoi la Bunul Samaritean, nu în aceeași secție, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic, dacă refuză rugămintea băiatului, dacă abandonează acum ceea ce cârpăcise atât de rău, atunci era cu siguranță ceea ce vocile cele mai întunecate îl numeau deja. A încercat să se sinucidă, din cauza mea. N-avea încotro, trebuia să se întoarcă. O buclă lungă, iar înapoi. Ghidul îl obligă. N-are cum să-i spună soției lui. Să-i spună lui Sylvie. După ceea ce-i spusese deja, orice motiv ar fi invocat ar fi părut cea mai mare autoamăgire. Ea, care acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să poată păcăli pe cineva. Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de punți chimice logice, care se încing și se domolesc unele pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale. —E în agonie. Vrea să stea de vorbă cu mine. Îi trebuie ceva de la mine. —Dar ție? Ție ce îți trebuie? Ochii ei îl măsoară, cu amărăciune. Pare împietrită și palidă, chinuită de propria ei supradoză. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și impenetrabile, pe președinte apărând în buclă, iar și iar: „Dumnezeu să ne binecuvânteze țara și pe toți cei care o apără“. El se uită la fața ei împietrită în timp ce ea se uită la ecran. Se uită așa cum numai un reporter o poate face. Și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
domnule Teodorescu, nu mă refer la dumneavoastră, asta e sigur. Căci arătați bine, nimic de zis, însă tânăr nu se mai poate spune că sunteți. Nu, eu vorbesc de băietanul acela, un drac și jumătate, cu părul negru, frumos, numai bucle, care stă în blocul de vizavi, la etajul trei. Totul a început acum două săptămâni. Vă amintiți, era căldura aceea nesuferită, care scotea seara oamenii pe balcoane, deci stăteam afară și eu, așteptând o adiere de vânt proaspăt. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]