3,155 matches
-
curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bateriile de la aparat acasă! Nu-i funcționează aparatul de auzit, fă. Degeaba, ține dietă, fă, ține dietă și la sâni, fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi negri. Ar vrea să se miște, s-o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toată , ce‐ n una se cuprinse. Acest cuvânt ce‐i fără‐ asemănare, Precum o rugăciune de‐l rostim. E unul singur, e unul singur, MAMA ! Un altu‐ n lume nu e, și nici nu‐l știm! Mihai Codreanu Mihai Codreanu (bustul sonetistului) (n. 25 iulie 1876, Iași d. 23 octombrie 1957, Iași) Poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919‐1923); profesor și rector (1933‐ 1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pildă, în Imnul Rigvedic al creației sau tabloul în desfășurare echivalent din Scrisoarea I eminesciană. De asemenea în viziunea vechilor egipteni piramidele și raporturile lor cu marile coordonate ale universului, supradimensionarea statuilor, expresia privirii îndreptată dincolo, spre transcendent exemplu absolut bustul reginei Nefertiti -, hieratismul armonizator al figurilor în pictură; pe de altă arte, acel poem sublim, Declarația de inocență, din "Cartea Morților, Ieșirea la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile valori adevărul, binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de personaje, o mînuire de excepție (chiar dacă, pentru gustul meu, montarea avea lungimi impardonabile, datorate muzicii). În marea piață a orașului, mereu plină de turiști, din toată lumea, agasant de supra populată, treceau zilnic niște irlandezi crazy, care purtau pe umeri busturi de marionete uriașe și intrau În relații diverse (În general, decente) cu trecătorii. Am urmărit și filme de animație cu păpuși și marionete, unele din ele moderne, insolite (produse În America). M-a surprins să văd, În Capitala mondială a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe piept și buzduganul în mână. Cei de la Uniune nici nu s-au uitat la el. Mai aveau încă două duzini de astfel de tablouri, cinci semnate de mari maeștri. Trei vestiți sculptori anunțaseră și ei că au aproape gata busturile președintelui cu buzduganul puterii în mână. Nu era nici Burtăncurencu să-l ajute, că el mai cunoștea pe unul pe altul la minister, la învățământ și până la urmă aranja să-i cumpere cineva tabloul. Maestrul era însă la pușcărie Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arestat. A murit în închisoare, la Jilava, de la un furuncul netratat, care i-a dat septicemie. Tot volumul trei și bună parte din al patrulea din Mucenicul zilelor vorbesc despre viața și jertfa lui Calinic. Goncea i-a ridicat un bust pe locul unde fuseseră casele lui Calinic, confiscate de comuniști imediat după arestarea lui și demolate când au lărgit șoseaua spre port. Sculptorul Onufrie Brandaburlea-Mutelcă, antreprenorul monumentelor funerare din oraș, a realizat bustul martirului după un portret al generalului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Calinic. Goncea i-a ridicat un bust pe locul unde fuseseră casele lui Calinic, confiscate de comuniști imediat după arestarea lui și demolate când au lărgit șoseaua spre port. Sculptorul Onufrie Brandaburlea-Mutelcă, antreprenorul monumentelor funerare din oraș, a realizat bustul martirului după un portret al generalului din anii când se încheia colectivizarea în județ. Atunci, pe la sfârșitul deceniului cinci al veacului trecut, când Goncea era și el în plină ascensiune, asemănarea sa cu unchi-său era perfectă, până la contopire. Periodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
piroman, turnător, barbugiu, muncitor în slujba statului 38 de ore, 7 minute și 30 de secunde, pentru ca în a 31-a să fie prins în timp ce încasa o roabă de bani de la turiștii veniți să cumpere Ceasul din Centrul Orașului și bustul lui Traian, cu Daci cu tot, Iaso! avea ceva din grandoarea, bărbăția și dobitocia lui Ave Cezar! Busculada creată o încânta pe Alimentară, nu că ar fi fost cu un scop anume habar n-avea că ea deturnase totul ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au rămas bălăriile, din strigăte, bălăriile, din tinerețe, foșnetul lor. Starea de oraș rezidă în tentativa sa de a se impune ca un întreg. În fapt, Brăila e un oraș din cercuri concentrice. În centrul vechi, unde se află teatrul, bustul Împăratului Traian, ceasul vechi de două secole și Muzeul de istorie, toate acestea sunt un segment din Brăila. Bisericuța împlinește acest spațiu, prin vechime și frumusețe. Dacă acest cerc n-ar fi spart de paralelipipedul cu unsprezece etaje al Hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spuseră acestea, își clătinară capetele ca firele de iarbă atinse de vânt și se adunară tăcute creând de jos în sus, o ființă, întâi picioarele cu tălpile goale, apoi șoldurile osoase acoperite de cuvinte frumos țesute într-o pânză, un bust, un cap, două brațe țintuite spre extremități, pe aripi imense cât toată suprafața orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și se auziră trei pocnituri succesive. Îl împușcă în piept și, ca să fie sigur, smulse un She'le'ri din cel de-al doilea TEG pe care l-a omorât și îl spintecă pe ultimul, pornind de la buric până la mijlocul bustului. Clasic! Imaginea, care îmi ardea retina, era apocaliptică. Cei șase zăceau într-o imensă baltă de sânge! Totul durase mai puțin de cinci secunde. Într-atât de rapid se mișcase! Ce a rămas în urma sa era dovada clară a furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un miros de parfum necunoscut În aer. Am intrat și am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi se părea că e ditamai adulta. Avea deja un bust enorm, cercei de aur În urechi și părul făcut șuvițe. Și, la cină, mama și tata i-au dat voie să bea un pahar cu vin. Mama Îmi spunea Întruna că trebuie să fim cât putem de blânzi cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-n vin. Da’ ce-s eu, François Villon ?” . ”Să fie spânzurați! Să fie trecuți prin furci,prin săbii, Crâșmarii care toarnă apă-n vin !”... Luna se ivi dintr-un nor și atunci dl.Voiosu realiză situația.Se găsea în fața unui bust de lângă un monument funerar.Privi în jur și constată că de fapt se află în cimitir.” In definitiv și morții mai votează !”,comentă pentru sine dl.Voiosu.Atunci simți o atingere ușoară pe umăr. Se întoarse.In fața sa se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
am reamintit versurile cântecului din filmul „Copiii în luptă cu viața”,în interpretarea actorilor Judy Garland și Mikey Rooney: „Vă încredințăm o taină nouă, Ne plac cartofii la amândouă...”. Femeia e schimbătoare,dar inteligența ei este direct proprțională cu mărimea bustului. Imi reamintesc cu emoție de sfatul lui San Antonio:”Nu-ți face niciodata probleme pentru o femeie,Beru...Gagicele au mai multe resurse decât un ceas de precizie”. Motivat deschid frigiderul.Scot o sticla brună de bere.Merg la bucătărie
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Înalți și frumoși purtau pancarta și făceau repetiții. Alți doi băieți, la fel de simpatici, Îmbrăcați elegant, cu paltoane scurte, negre, strânse pe talie, fulare aruncate negjijent, tunsoare la modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi mari, care cădeau leneși și somnolenți peste trecătorii grăbiți. „Doamne! Ce fac? Oare voi fi În stare să-mi reprim emoția
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ea. Apoi Pettersson din Hugnaden și cu mine am citit despre Moise și despre tufișul în flăcări. Jos de tot, în colțul din dreapta, se afla însuși Doré, cu blocul de desenat și creionul lui. întorsese capul spre noi și avea bustul gol, lucios de sudoare. Mâna dreaptă și-o ținea în aer, gata să facă o nouă linie sau o umbră, iar vârfurile mustății îi atârnau în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de suferință. Charlot făcu un pas într-o parte, în șanțul drumului, când căruța trecu pe lângă el și-și acoperi fața cu mâna, dar Roche nu-i dădu nici o atenție; ochii întunecați, crânceni nu vedeau decât drumul din fața lui, iar bustul lui mutilat se înălța între el și lumea toată ca un zid prăbușit. Charlot constată cu timpul că erau prea mulți oameni pe drum ca el să atragă în vreun fel atenția celorlalți. Pe toate drumurile Franței oamenii își căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
urmele lor. Ben și Jemima ajung la bar, care nu pea se încadrează în peisaj, pentru că arată ca și cum ar fi în Soho sau Notting Hill. Ferestrele mari sunt cu vedere la stradă, iar de pe tocul ușii o femeie cu un bust imens al unei femei (genul de bust care era la pupa navelor din filmele cu pirați) se uită galeș în jos. Ben îi ține ușa Jemimei ca să poată intra, iar Jemima își dorește imediat să se fi dus în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bar, care nu pea se încadrează în peisaj, pentru că arată ca și cum ar fi în Soho sau Notting Hill. Ferestrele mari sunt cu vedere la stradă, iar de pe tocul ușii o femeie cu un bust imens al unei femei (genul de bust care era la pupa navelor din filmele cu pirați) se uită galeș în jos. Ben îi ține ușa Jemimei ca să poată intra, iar Jemima își dorește imediat să se fi dus în altă parte, într-un loc mai puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care a și murit la scurtă vreme după asta. Călărașii rămăseseră pentru mine „locul unde nu se întâmpla nimic“; de-aceea, poate, visul venit la câteva ore după reportajul de la TV cu vizita președintelui în orașul de pe Borcea, cu dezvelirea bustului în bronz al unui fiu al orașului, actorul Bănică senior, visul îmi pare grotesc, nu neapărat coșmar. Se făcea că ajunsesem cu domnul V. la o margine de București, într-un cartier industrial pentru un reportaj la vreo unitate economică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]