15,206 matches
-
le adapă cu apă vie pe toate. „Ai fost, o, Doamne! / iarăși în grădină, / se simte-n flori / suflarea Ta divină... / Scăldate-n rouă / ele-au prins să cânte, / râul sub geam venise să le-asculte; / îngeri desculți aleargă pe câmpie, / în orice pom dă-n floare-o bucurie, / rotundă pâinea s-a iscat în spic, / frânge-o cu grijă, gustă-i miezul sfânt. / Ai fost, o, Doamne! iarăși în grădină, / se simte-n flori suflarea Ta divină...” Referință Bibliografică: Semnele
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
te iubește , e jar din Sahara. Torsul i se unduiește șerpește, Că uită și trenul unde e gara, Tumultuoasă precum Niagara, În loc de soare, zâmbetu-i strălucește . Femeia e ploaia caldă de vară Oaza verde, răcoroasă din pustiu, Jumătate din lumina solară, Câmpia pe care plugul o ară, Bolta largă a cerului azuriu. De-ar lipsi, nimic pe pământ n-ar fi viu. DE-AI VREA ... De-ai vrea să-mi fii logodnică pe viață, Ți-aș construi mulțime de castele, (Cele din
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
scurtă, în timp ce fata îl ajută să-și scoată pantalonii și tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
sunt muritori de foame prin zonă. Atunci, dacă nu faci tu cinste, las' că fac eu pentru tine. Vino să te cinstesc cu un țoi de răchie. - Dapăi nu mai am chef nici de răchie. Îmi vine să-mi iau câmpii, măi nea Tase, mai spuse el cu obidă. Numai când mă gândesc ce belea a căzut pe capul meu. Grijania mă-sii de viață. - Măi, Vasile, mâine când te vei trezi din mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip decât cu piatră sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
peștele se-mpute de la cap. Luna,monedă ruginită se strecoară în portofelul meu îngăurit de zornăie lumina într-o gară unde trenul,încă n-a sosit nerăbdător o iau cu halta înainte pe miriștea de cuvinte. A rămas trenul în câmpie, gara abandonată în poezie, de atunci cu peronul mă tot duc bănuțul lunii să-l apuc când prin noaptea buzunărită de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți. Luna îmi îndeasă bănuți de lucie În buzunarul umflat de sărăcie
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
de prunc- razele lunii aurind leagănul de lemn 42 cântec de leagăn- petalele mușcatei pică de somn 43 mamă alăptând- o muscă dă târcoale pruncului lacom 44 beneficiind de prelungirea de sezon - câțiva țânțari 45 coborât din munți să vegheze câmpia - bătrânul stejar 46 Mormântul tatei - rămas să-l lumineze prunul înflorit 47 apus de soare - doar umbra cosașului la capăt de lan 48 mama din ramă- ofilit de-așteptare buchetul de flori 49 cerșetorul orb - doar apa pentru vrăbii în
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului VINE PRIMĂVARA Totul eu un giulgiu alb de flori, În mod concret, vine primăvara, Au rămas în urmă a iernii vâltori, De acum mai târziu vine seara. Renaște viața pe largi câmpii, Îmi spui simplu că va fi frumos, Verde peste tot ca la Florii, Înainte de a învia Cristos. Referință Bibliografică: Vine primăvara / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
VINE PRIMĂVARA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367165_a_368494]
-
fără sfârșit. „Dar de ce sunt albi cocorii, mamă!? „Pentru că au luat cu ei promoroaca zorilor, vălătucul cernit de nori al stelelor, puful năpârlit de fulgere al îngerilor! „Și mai departe? „Apoi acestea s-au împrăștiat domol peste munți, dealuri și câmpii, peste alte plaiuri închipuind Raiul! „Dar raiul, mamă, ce este raiul!? „Cerul scoborât pe pământ pentru primii oameni făcuți de EL, băiatul mamii! „Dar pământul, mamă, pământul este tot un fel de cer!? „Cam totuna!...Este cerul de sub picioarele Domnului
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
de cel dintâi comite suprem român al Aradului de la 1864 - Gheorghe Popa de Teiuș. Arădenii de azi abia îi mai deslușesc chipul de dincolo de negurile lungi și încâlcite ale istoriei orașului lor. Ca toți bărbații vestiți ai locului, scoborâtori în Câmpia Aradului din Desseștii Maramureșului, din Apuseni, de la Brad, de peste tot spațiul românesc, și rădăcinile sale se trag dinspre aceleași locuri binecuvântate ale Nordului de Tară Românească. De origine familia Popa vine în Podgoria Aradului din comuna Diod, de lângă Teiuș-Alba Inferioară
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
iunie 2011 Toate Articolele Autorului LANUL DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
se naște în localitatea arădeană Pecica, la 6 decembrie 1852. Tatăl său, Dimitrie, se trăgea dintr-o familie de moți din satul Ociu, de lângă Brad, a cărei înaintași au fost dezrădăcinați și strămutați după Revoluția lui Horia de la 1784, în Câmpia Aradului, (febr. 1785). Dinspre bunică, Romulus-Nicolae Ciorogariu, (după numele său de botez) era un descendent al familiei Nicoară din Giula (Ungaria de azi). După absolvirea cursurilor școlii primare din Pecica, unde l-a avut ca dascăl pe renumitul învățător Ion
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR (ROMAN CIOROGARIU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367241_a_368570]
-
de actual și de înălțător rămâne crezul vieții sale din Testamentul său moral", în vremea în care se împliesc 155 de ani de când, copilul de atunci, episcopul de mai târziu, vedea lumina vieții, în Ziua Sfântului ierarh Nicolae, aici în Câmpia Aradului: „Cu duioșie mă despart de Biserică. Ea mi-a dat tăria morală să-mi port crucea prin valurile furtunoase ale vieții mele zbuciumate. Mă rog de urmașul meu în scaunul episcopesc și de întru Hristos iubiții frați preoți să
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR (ROMAN CIOROGARIU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367241_a_368570]
-
numai/ într-un/ singur/ sens” amintește de picturile lui Salvador Dali. Poeta înțelege, la fel ca și Nichita Stănescu, în „Cu o ușoară nostalgie”, zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta clipe „mari ca niște lacuri/ de câmpie/ ... Ora își punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
cunoscut-o mulți dintre noi, și ne-o aduce în prim-plan pentru a putea urmării, dacă e nevoie, și în mod critic, relațiile dintre oamenii de atunci. Destinul lui Ilie Grigore, copilul orfan, venit dintr-un sat pierdut în câmpia nesfârșită, să-și facă un rost la oraș, se derulează liniștit și ascendent, până la începuturile războiului, când un glonț ricoșat din pistolul unui prieten, care a vrut să facă o glumă, îi pune viața în pericol. Dar, acest prag este
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
mai mult: cuvintele „vegas” și „nevada”, care înseamnă în spaniolă „pășuni” și „ninsoare”, sau adjectivul fabulous, care mă duce cu gândul la păcăleli între animale de poveste, din fabule. Îmi vine greu să-mi închipui că vietățile șirete, zăpada sau câmpiile mănoase își pot da mâna în deșertul arid, care se-ntinde în jurul nostru ca o cratiță supradimensională, încercuită ermetic de munții cu aspect la fel de dușmănos. Dar ce să mă mai mir? În orașul despre care circulă atâtea povești misterioase, cu
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
stele / cu mâinile de flori, / și-aș îngenunghia o lume, / o lume plină de erori”. (Speranța) Altruistă până peste poate și cu generozitatea-i bine cunoscută croiește un îndemn adresat tuturor celor care iubesc viața: „Lăsați caii să zburde pe câmpiile-ntinse / Liberi în jocul nebunesc de altă dată, / Fără poveri și fără lanțuri groase / să simtă ce-i aceea viață”. (Manifest pentru viață) Punându-și întrebarea cine suntem, Mariana Gurza conchide că suntem „și umbră și ființă”. În opinia sa
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
creațiile semenilor lor în cărți, așa cum a făcut recent scriitoarea Rodica Elena Lupu prin tipărirea antologiei de ... XIV. ȘTEFAN DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 875 din 24 mai 2013. SENS mergem pe o câmpie albă și pe abis și vorbim cu Tine în vis vremea noastră, Doamne, când mai vine se sleiește cerul de Tine de când așteptăm sub deal a ruginit în noi orice mineral și dealurile s-au zbârcit și și-au dat
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
cu-n fier când l-am văzut la față era de gheață când l-am văzut în fundul lumii avea chipul genunii când s-a apropiat pe dealuri și pe afară era primăvară și-am ... Citește mai mult SENSmergem pe o câmpie albă și pe abisși vorbim cu Tine în visvremea noastră, Doamne, când mai vinese sleiește cerul de Tinede când așteptăm sub deala ruginit în noi orice mineralși dealurile s-au zbârcitși și-au dat drumul în zenitmergem rupți și sfâșiați
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
unui peisaj, a unui tablou autoarea utilizează întregul arsenal al culorilor, predominantă fiind culoarea verde. În Poezia Poem pentru depărtările noastre (p. 13), verdele este omni prezent, simbol al speranței, trezirii la viață, dăinuirii: „între cuvinte predomină verdele înviere fluturi”, „câmpia te va urma dar mai ales cerul și verdele/ oriunde oricând și oricât de îngust sau gri/ ar fi orizontul”, „repetă repetă cu ochii închiși mai întâi apare verdele” În lirica poetei, dragostea ocupă un loc aparte. Dacă iubirile, pe lângă
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
-n zori de zi o stea ! În suflet deznădejdea un cuib își fauri Era pierdută , biată , și drumul rătăci ! Simțea doar agonie , durere și regret Că cel ce vrea să scrie , crezandu-se poet ! În zborul ei haotic ajunse pe câmpie Se îmbracă cu flori , plângând și suspinând Știa ca-ndragostita nicicând n-o să mai fie ! Și se-aseaza încet , cu fruntea pe pământ. Și-a adormit așa , străpunsa de durere Nu mai avea petale , nu mai avea putere! Era doar
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete alergând despletiți prin câmpiile dragostei. Iubirea însă rămâne acolo unde îi este locul. În zâmbetul copilului ce își privește mama care i a dăruit viață, în imaginația visătorilor de sublim ancestral, în cei ce sunt înzestrați cu darul legendei, al poveștilor cu care ne
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
se veștejesc , Pe-alee crizantemele pitice, Când tainice cu vântul povestesc, De alte zile calde și ferice. Te uită, toamnă, cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te uită, toamnă, cum plutește-n zare, O ceață deasă, sură și bolnavă, Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă plouă-n gând, Îmi picură în inimă cuvinte, Și frunzele m-acopăr rând
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
se înfundase. Hopa!?! La viața mea, citisem multe povești despre tuneluri pe sub Bucegi, galerii pline de artefacte și tone de aur la Roșia Montană, brățări dacice pe post de bobine de inducție pentru încurajarea luptătorilor daci, despre uriași de prin câmpiile Munteniei, piramida virtuală de pe Ceahlău și câte și mai câte trăsnăi (!), dar să-mi povestească cineva, cunoscut și de încredere ca lelea Safta, că i s-a întâmplat personal ceva paranormal nu am întâlnit! Presimțeam ceva straniu, mai ales că
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
soare sânii tăi carpatici. În părul tău se alintau, în cetini, brazii. Căta și cerul ochii tăi simpatici, În poala ta, se odihneau, sleiți, nomazii. Izvoarele curgeau în veselie, Pitrocind, în iazuri, chipul tău blajin Și pâinea caldă miresma-n câmpie, Strugurii, pe dealuri, lăcrimau în vin. Te prindeau în horă fete și flăcăi. Cântau și păsări să te-ngâne-n strună. Astăzi văd cu jale cum plâng ochii tăi; Ți-au furat, din plete, floarea de cunună. Te-au batjocorit
NIMENI NU TE MAI VREA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363644_a_364973]