7,416 matches
-
și plecă. M-am frecat la ochi, iar când privirea mi-a revenit iar limpede, am văzut că în birou nu mai era nimeni. Am coborât cu liftul, cântărind în minte metodele savuroase de a-mi recăpăta greutatea pierdută. Blanchard cântărea, probabil, nouăzeci de kilograme, iar dacă reveneam la vechea mea greutate de optzeci de kilograme, probabil că mă va zdruncina de fiecare dată când va reuși să mă prindă cu garda jos. Tocmai încercam să mă hotărăsc între Pantry și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar tu ai patruzeci și nouă. Poate că eu o să mai prind un caz la fel de important. Tu însă nu! Pentru numele lui Dumnezeu, privește lucrurile în perspectivă! Urmă un nou răstimp de tăcere. Parcă-l vedeam pe căpitanul Jack Tierney cântărind argumentele pro și contra ideii de a-și vinde sufletul lui Satana cu breloc Phi Beta Kappa, căruia i se năzărise să ajungă șef în Los Angeles. Când a spus „OK, Ellis“, am rupt cererea de transfer și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
niciodată să mă atragă într-o acțiune ilegală, iar rapoartele lui de teren erau în conformitate cu realitatea, mi-am spus că Loew fie a renunțat cu totul la idee, fie așteaptă momentul potrivit. Eram conștient și de faptul că Fritzie mă cântărește fără încetare, că își dă seama că Koenig nu i-ar fi un partener pe măsură dacă ar ajunge ofițer la Divizia Detectivi, dar că acum, de vreme ce Lee a dispărut, eu aș fi bun într-o asemenea postură. Procesul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până la mașină. Am trecut la Cecil Durkin. Ia spune-mi tu care-i treaba, Cecil. Virtuozul mă persiflă. — Care-i treaba? Replica asta ai luat-o din Dick Tracy sau din Gangbusters? L-am zărit cu coada ochiului, pe Fritzie cântărindu-mă din priviri. — Te mai întreb o dată, jigodie. Povestește-mi despre legătura ta cu Betty Short. Durkin chicoti. — I-am tras-o lui Betty Short și i-am tras-o și lu’ mă-ta! Sunt tăticuțul tău. I-am expediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în jurul corpului. Arăta ca o parașută, victima unui monstru dintr-un film de groază vechi, și am înțeles pe dată cine-i monstrul ei. Noi nu lucrăm cu el. Vrem doar să stăm de vorbă despre Betty Short. Sally ne cântări din priviri. — Și el n-o să afle nimic? Russ își afișă zâmbetul lui de preot confesor și minți: Nu, totul va rămâne strict confidențial. Sally se dădu la o parte. Russ și cu mine am intrat în camera din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aș crede. Localul ăsta-i al meu și n-a mai dat pe-aici. Vrei să-ți iei revanșa? Să pui de-un meci? — Vreau să-l scot din rahatul în care s-a băgat singur. Bătrânul pugilist mi-a cântărit cuvintele, apoi mi-a răspuns: — Am o slăbiciune pentru pugiliștii tehnici ca tine, așa că o să-ți dau singurul pont pe care-l am. Am auzit că Blanchard a provocat un tărăboi mare la Club Satan și a trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă fi trădat. — Îmi pare rău, spuse Jane, apoi schimbă subiectul: Cum ai cunoscut familia Sprague? — Am avut o legătură cu Madeleine înainte s-o cunosc pe soția mea. Cât de bine îi cunoști? Jane se uită la grădina desțelenită, cântărindu-mi întrebarea. — Eldridge și Emmett se cunosc de mult, răspunse ea în cele din urmă. Amândoi s-au îmbogățit de pe urma afacerilor imobiliare și amândoi au făcut parte din Consiliul Californiei de Sud. Poate că n-ar trebui să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan când Îi adresă un salut scurt inspectorului. Corpul gol al lui Peter Lumley fusese așezat la mijlocul mesei de lucru, palid, lucios și foarte, foarte mort. Studenții luau notițe, iubițelul zâmbea afectat, iar Isobel tăia și examina și extrăgea și cântărea. Era exact aceeași poveste ca și În cazul lui David Reid, doar că lipseau starea avansată de descompunere și mutilarea gentială. Strangulat cu un fel de cordon, probabil acoperit cu plastic. Un obiect inflexibil fusese inserat În corp după moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al carierei. Spre lacul cel negru. Dintr-o dată, băiețelul se opri. Mersese cât putuse de departe. În față nu era decât frig, Întuneric și apă Întunecată. Se Întoarse, cu fața Îngrozită. — E periculos! Martin fugi după el. Dar Martin Strichen cântărea cu mult mai mult decât un copil mic. Gheața care suportase greutatea lui Jamie nu mai Îndura și surplusul lui Strichen. Un foc de armă explodă În carieră. Bărbatul cel mare se opri, cu brațele larg desfăcute, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar el plănuiește o lovitură de stat cu legiunile acelea pe care le-a condus prost“. Privi semnătura, privi numele celor cinci, și i se părea că vede deja înșirate pe masă capetele lor tăiate. Spionul așteptă ca el să cântărească valoarea scrisorii, și continuă: — Nu știm cui anume trebuia să-i încredințeze curierul acela mesajul la Roma. Adresa se afla numai în capul lui. Însă am avut noroc - zâmbi. Gaetulicus, poate pentru a garanta că el însuși a scris mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel organ masculin mai prețios decât tot aurul, cum o arată pictura de la intrarea edificiului cunoscut cu numele de casa dei Vetii de la Pompei; e vorba despre un phalus enorm, ce face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel organ masculin mai prețios decât tot aurul, cum o arată pictura de la intrarea edificiului cunoscut cu numele de casa dei Vetii de la Pompei; e vorba despre un phalus enorm, ce face ca talerul balanței să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
câteva ceasuri și nu dă semne că ar vrea să Întrerupă dialogul (de fapt, monologul). Trecem la poezie. Aici nu mai are aceeași detentă a discursului; e circumspect, ascultă și părerea celuilalt, a mea, nu mai dă verdicte drastice, Își cântărește atent argumentele, are ezitări și Îndoieli. „Și zici că Bacovia e poetul cel mai pur pe care-l avem?“, „Da, domn Preda, el e poetul ce se află Înăuntrul poeticului ca stare originară, de aceea e poetul cu bătaia modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă ocrotești În somn la vise cu zmei Ești geloasă pe lucruri să nu mă răpească Sentimentul de mamă e cel mai pur dintre toate câte pot să existe Dar „mamă“ e-un nume ce se capătă greu și se cântărește În moarte O mamă moare Încet, trăgând toate morțile tale posibile-n ea. Fugi de mama care-și aruncă moartea spre tine, Rupe-i numele din suflet ș-aruncă-l uitându-l. 30.09.1960 Hăituit de Îndoiala că nu-s eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În absolut cântăream izbânda că am ieșit din sămânță Din atâtea-ncercări un zar norocos Culori nenumite curgeau din gesturi care parcă nu mai erau ale mele Măsurat și-n frumos cu urâtul, m-am umplut cu râia lui Iov. Brusc, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am uitat să-ți spun, să nu mai ieșim Împreună. Dacă mă vede N. cu tine, mă bate“. O privesc să văd dacă nu cumva glumește. Aproape tremură de frică. Ochii poetului blond au o culoare vânătă; s-au Îngustat cântărindu-ne atent cum ne apropiem. G. este o fată foarte deșteaptă, știind să iasă din Încurcătură: „Uite, colegul meu ar vrea să discute cu tine pe marginea a ceea ce publici În Gazeta literară. Îl interesează foarte mult serialul tău.“ „Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mai ciudat, când sunt cu un bărbat, gândesc prin el adică mă exclud pe mine ca persoană În fața necesității calculate de a-i face compania plăcută. Ei bine, oare nu s-a născut omul În fața căruia să nu-mi cântăresc orice cuvânt Înainte de a vorbi, omul căruia, aruncându-mă de gâtul lui, să-i pot spune din toată inima „dragul meu“, și aceasta În mod spontan? Nu, nu există un asemenea om, e doar o himeră după care alerg, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzi ceva din afară. Se aplecă. Privi prin vizor. Deschise, Întinse mâna. Primi un plic. Mulțumi. Se Întoarse. Închise ușa. Traversă coridorul strâmt. Se izbi de colțul cuierului de metal. Își duse mâna la umăr. Se uită la plic. Îl cântări. Continuă să meargă. Ocoli colțul mesei. Se opri lângă masă. Se așeză În fotoliu. Se sprijini cu cotul de marginea mesei. Lăsă plicul să cadă pe masă. Se uită la plic. Îl luă În mână. Îl Întoarse. Îl aruncă. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M., p. 436; vezi și toată simbolistica muntelui). Cântărind plusurile și minusurile, romanul se dovedește substanțial, dar pare construit În grabă, cu mai mult orgoliu decât minuție. Calitățile sale ar justifica (așa cum se Întâmplă În cazul puținor cărți!) o rescriere atentă la lungimi, la stil (de pildă, cuvântul pliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
servietă și pornind spre mașină, fusese pus la pământ. Așteptându-se la un pastor fals, au fost foarte surprinși să afle că arestaseră unul adevărat, lucru confirmat de actele din portofelul lui Swensen. Asta în ciuda predicii imbecile din carnețel. Bell cântărea în mâini pistolul cu care fusese înarmat atacatorul. - Cam mare arma asta pentru un preot, spuse el. - Sunt pastor. - Asta am vrut să zic, de fapt. - Hirotonisit. - Mă bucur pentru dumneavoastră. Mă întrebam: v-am citit drepturile. Doriți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
noroiul de talpa pantofilor, lăsându-i la locul crimei pentru ca noi să-i găsim și să ne gândim la Movila Câinilor. Și toată vorbăraia aia despre foc de aseară... Privi spre Kara. - Distragere verbală, nu-i așa, Kara? Bărbatul o cântări pe tânără din cap până-n picioare. - Aham, spuse ea continuând să-și pună zahăr în cafea. - Dar eu am încercat să te omor, icni Weir. Dacă ți-aș fi spus toate lucrurile astea pentru a te distrage, aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fapt. Dar spațiul e un lux pentru magazinele din centrul Londrei, vă dați seama. M-am gândit să rechiziționez o parte a depozitului din spate, dar nu-mi dau seama unde aș putea pune cantitatea mare de bunuri uscate. Am cântărit amândoi în liniște câteva clipe întrebarea aceasta interesantă. M-am abținut să-i fac o sugestie pentru ce ar putea să facă el cu depozitul din spate și doar am aprobat din cap cu simpatie. Mă simțeam ciudat de relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând canapeaua și punând arcurile la încercare cu schimbarea enormă de greutate, iar eu am privit-o scurt, temându-mă că mersesem prea departe. Rozaliul obrajilor ei și micul zâmbet de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Da’ nu tre’ să-ți zic ție!! Îngeru’ meu Charlie m-a dus la spital să mă-nscriu sau cum s-o zice și mi-era așaaa o frică, să știi. A trebuit să dorm acolo peste noapte și mă tot cântăreau și-a trebuit să dau probe-n borcane și din astea și-mi tot luau tensiunea și mă tot gândeam c-or să zică: „Nu! Pân’ la urmă nu poți să ți-o faci“, da’ n-au zis și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]