6,191 matches
-
pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Îmi opream mie ceva pentru halviță și alte luxuri de acestea. Când am isprăvit clasa a III-a, în vacanță, m-am dus la Tîrgu-Frumos, la o rudă a lui tată-meu. Atunci, într-o zi, am venit cu o căruță la Iași, când am văzut întîi acest oraș, care mi s-a părut extraordinar. Str. Lăpușneanu, cu casele nalte, mi se părea un drum tăiat într-un munte înalt, - ceea ce se cheamă "chei" în munții noștri. Într-o zi însă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mari, pentru că aveam idei, un ideal, pentru care trăiam. În adevăr, nu trăiam decât pentru acele idei, care erau singurul lucru important în viața noastră. La școală, învățam bine, pentru că nu eram proști. Dar școala era a cincea roată la căruță. O și disprețuiam, ca o instituție burgheză, unde se predau obiectele de acelea și în așa fel ca să întoarcă mintea tinerimii de la "adevăratele" probleme ale vieții și societății. De amor nici vorbă nu mai era. În acest timp nu mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atât de naturală ei. Ea știe pe de rost bucăți întregi din opera povestitorului, mai cu seamă dialogurile, și îndeosebi vorbirea femeilor. Când harabagiul întreabă pe maica Evlampia Desăgărița de la Văratic pentru ce-și leagă întotdeauna la drum vaca dinapoia căruței, răspunsul călugăriței - că părinții pusnici din Sfânta Agură i-au dat canon să mănânce lapte numai de la o vacă, pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din Sfânta Agură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei. Atitudinea ei de astăzi este îndreptățită în orice caz: dacă nu-i sunt indiferent, purtarea mea este enervantă; dacă îi sunt indiferent, e o manevră ridicolă. După amiază a plecat Haim Duvid. L-am întîlnit pe drum, într-o căruță modestă, cu doamna Sabina și cu un geamantan de pânză decolorată și roasă, la picioare. Mi-am permis să fac semn țăranului de pe crucea căruței să oprească. Haim Duvid - corect ca întotdeauna și politicos. Doamna Sabina a început să plângă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
manevră ridicolă. După amiază a plecat Haim Duvid. L-am întîlnit pe drum, într-o căruță modestă, cu doamna Sabina și cu un geamantan de pânză decolorată și roasă, la picioare. Mi-am permis să fac semn țăranului de pe crucea căruței să oprească. Haim Duvid - corect ca întotdeauna și politicos. Doamna Sabina a început să plângă. Plângea, fără îndoială, după casă, după gazdă, după Bălțătești și probabil și după mine. - Respectele mele nepoatei matale! (Aflase desigur că nustăm într-o casă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
după Bălțătești și probabil și după mine. - Respectele mele nepoatei matale! (Aflase desigur că nustăm într-o casă și trăsese concluzia.) Cea mai frumoasă domnișoară din toată țara Moldovei! Să-i deie Dumnezeu noroc! Țăranul a dat bici cailor, și căruța a pornit disproporționat de zgomotoasă pentru sărăcia ei umilă. Am făgăduit doamnei Sabina c-am s-o văd, ca medic, când o să trec prin Pașcani. M-a răsplătit anticipativ cu un torent de mulțumiri și cu privirea celor mai lăcrimoși
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și dârză. Nu se auzeau decât greierii și cosașii, țârâind a secetă, cei de aproape stăruitor și provocant, cei de departe discret și tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă a unei căruțe nevăzute de pe șoseaua din vale. Știam un mijloc, descoperit altă dată în chiar acest loc, de a transfigura peisajul, dîndu-i o noutate fantastică. Lipirăm amândoi obrazul de pământ, și ceea ce adinioarea era vertical deveni orizontal (și invers), departe-n infinit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. O afacere destul de complicată... Ieșisem la plimbare cu ea. În fața ultimei crâșme din sat drumul era aproape închis de lumea îngrămădită în jurul unei căruțe. Cu incuriozitatea mea de om comod, organizată de-a lungul vremii conștient și metodic, mi-aș fi făcut loc prin mulțime, fără să cercetez cauza îmbulzelii. Dar Adela n-a ajuns încă la indiferentismul meu filozofic. Din vociferările lumii ațâțate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încă la indiferentismul meu filozofic. Din vociferările lumii ațâțate, am reconstituit evenimentul în liniile lui generale: un țăran - aducând șefului de post suprema insultă de a nu-i recunoaște dreptul de rechiziție asupra unui purcel - zăcea galben, strivit, nemișcat, în căruța care trebuia să-l ducă la spitalul din Târgu-Neamțului. Trăgîndu-mă la o parte, Adela îmi spuse cu ochii în lacrimi: - Are să moară pe drum! Trebuie să-l ajuți aici. Am convins-o cu greu că omul are nevoie grabnică de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și vinerea. Apoi vizitele sale se Întețiseră; venea În fiecare zi, nu numai seara, ci și dimineața. Iar la sfârșit apăru și Increatul, pe care străbunicul lui Ippolit, Ilia Holima, ca să se Îmbogățească, Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și Închizându-l apoi În pod. Se spune că sipetul era atât de greu, Încât caii trebuiau să se odihnească la fiecare verstă, iar roțile căruței se Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Îmbogățească, Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și Închizându-l apoi În pod. Se spune că sipetul era atât de greu, Încât caii trebuiau să se odihnească la fiecare verstă, iar roțile căruței se Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul de la târg până la Brodina dură aproape o săptămână. Odată ajunși la destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
odihnească la fiecare verstă, iar roțile căruței se Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul de la târg până la Brodina dură aproape o săptămână. Odată ajunși la destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și vipușcă și, pe creștet, o creastă de cocoș. Umbla În cerc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Banii curgeau din toate părțile, oriunde apărea Subotin, venea și câștigul după el, astfel că atunci când a venit stabilizarea, au trebuit să care din șura unde adunau pentru iarnă fânul pentru vite două căruțe pline cu bancnote și Încă una Încărcată cu monezi. Atunci s-a petrecut În Brodina o stranie istorie. Când abia Începu să se crape de ziuă, prin sat, din poartă În poartă, se răspândise vorba că Subotin Își duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
crape de ziuă, prin sat, din poartă În poartă, se răspândise vorba că Subotin Își duce să-și ascundă comoara În Râpa Roșie, unde albeau oasele cailor morți În vremea secetei și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră să adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Subotin Își duce să-și ascundă comoara În Râpa Roșie, unde albeau oasele cailor morți În vremea secetei și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră să adune puhoiul de bancnote risipit pe drum. Lăsaseră pruncii adormiți pe cuptor și ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
puhoiul de bancnote risipit pe drum. Lăsaseră pruncii adormiți pe cuptor și ieșiseră pe uliță. Culegeau banii cum culegeau ciupercile În pădure. Nimeni nu se Întreba dacă sunt buni sau falși sau expirați. Fiecare lua În poală cât apuca. Deodată, căruțele Subotinilor luară foc. Se produse o adevărată vălvătaie. Bancnotele aprinse se Înălțau În aer, zburând peste acoperișuri. Pluteau ca niște rîndunele vesele În văzduh, scoțînd sunete ciudate. Intrau În pe ușa grajdurilor, se așezau pe crupele cailor, ale vițeilor, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar batoza așezată la celalalt capăt al mesei Îl completa: „Numai cojile de cartofi și de ou lipsesc din casă, dar În curând nu vor mai lipsi...“. În sfârșit, trecea și toamna. Unchiul pleca odată cu păsările călătoare, se urca În căruță, apoi În tren, adunând atâtea bagaje, Încât nevastă-sa nu mai Încăpea În compartiment și trebuia să călătorească pe scară. Îndepărtându-se, făceau semne de rămas-bun, fluturându-și tustrei șepcile pe fereastră: unchiul Pancratie, cu ochii săi veșnic uzi, Tigru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fluierat, Pancratie Îngâna În loc de scuze: „Nici la noi nu umblă câinii cu colaci În coadă...“. Iar babulea, Îi răspundea: „La voi și gaura de la covrig folosește la ceva... Pesemne, ca și coaja de ouă, are vitamine“, adăuga ea, mânând căruța Înapoi. Se apropiau apoi și sărbătorile de iarnă. În fiecare an, cu puțin timp Înainte de Crăciun, tatăl Mașei, Nicanor, arunca bănuți vechi, rămași dinainte de stabilizare, În fântână, ascultând cum se sparge ecoul de pereți. Cu cât sunetul era mai amplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
berc dădu iarăși iama În curtea vecinei Anastasia, Înjumătățindu-i În decurs de o zi puii de la cele două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
umplute cu fel de fel de fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aveau să ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se risipească precum pleava-n vânt. Nu-i părea atât rău după pământul ce avea să-i fie confiscat, cât de batoza veche, de căruțele, de sania și caii ce aveau să Încapă pe mâini străine. Pământ mai pierduse atunci când s-a Închis granița. Câteva hectare. Toată zestrea Fevroniei și câteva loturi primite de la părinții săi. Poate totuși tovarășii aveau dreptate: omul nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]