16,527 matches
-
când trebuia să mă întâlnesc cu bătrânul, m-am întins în crivat, cu gând să împuținez din nesomnul de astă noapte. Nu după multă vreme am ațipit, dar am căzut într-un vis chinuitor... ... Se făcea că am pornit către căsuța din vale, dar nu știu cum am rătăcit drumul și am nimerit prin locuri râpoase și împădurite, de unde nu mai puteam să ies. Gândul că sunt așteptat de bătrân și că nu voi putea ajunge la timp mă făcea să încerc imposibilul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
M-am oprit pentru o clipă, privind în zare spre locurile pe care le voi străbate mâine-poimâine în drumul meu spre casă. Un oftat adânc a fost răspunsul inimii... Cu mare greu mi-am adunat gândurile și am plecat către căsuța din vale. “A cam trecut ceva vreme de când n-am mai fost prin acele locuri” - am gândit eu. Înainte de a intra în pădure, la capătul cărării am întâlnit stejarul cel falnic, care mi-a ținut de urât în atâtea seri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai trece atât de des prin poiană, ele și-or fi găsit alți prieteni. Uitecă și la ființele necuvântătoare este valabilă spusa că: ochii care nu se văd, se uită”... Iată-mă-s în portița dincolo de care stă pitită misterioasa căsuță a bătrânului. Înainte de a bate în poartă, îmi acord câteva clipe pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon din interior. Nimic deosebit. Țipenie. Doar ultimele raze de soare se reflectau în ferestrele casei pitice. În cele din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon din interior. Nimic deosebit. Țipenie. Doar ultimele raze de soare se reflectau în ferestrele casei pitice. În cele din urmă, am bătut în poartă. După clipe lungi de așteptare, ușa căsuței s-a deschis și în prag a apărt bătrânul călugăr. În timp ce se apropie de poartă să-mi deschidă, privesc la el cu atenție. Barba nu mai este în neorânduială ca altădată, ba a și rotunjit-o puțin. Rasa e ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aceștia cer cu vehemenșă ca votarea să se facă mai multe zile și mai ales noaptea...Apoi, ca să revin la un citat de mai nainte, buletinele de vot! Da. Nu “da”, ci “nu”. Ar trebui refăcute. Să aibă mai multe căsuțe. Cel puțin câte două căsuțe de fiecare candidat. Mi se parte absurd. De ce “absurd”? La deputați, fie, ar ajunge o singură căsuță dar la senatori se cer măcar două. Două! Iar la președenție se cere nimic. Nimica, nimicuța? Nu, cajunge
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
votarea să se facă mai multe zile și mai ales noaptea...Apoi, ca să revin la un citat de mai nainte, buletinele de vot! Da. Nu “da”, ci “nu”. Ar trebui refăcute. Să aibă mai multe căsuțe. Cel puțin câte două căsuțe de fiecare candidat. Mi se parte absurd. De ce “absurd”? La deputați, fie, ar ajunge o singură căsuță dar la senatori se cer măcar două. Două! Iar la președenție se cere nimic. Nimica, nimicuța? Nu, cajunge Cotrocenii. Și cum facem, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de mai nainte, buletinele de vot! Da. Nu “da”, ci “nu”. Ar trebui refăcute. Să aibă mai multe căsuțe. Cel puțin câte două căsuțe de fiecare candidat. Mi se parte absurd. De ce “absurd”? La deputați, fie, ar ajunge o singură căsuță dar la senatori se cer măcar două. Două! Iar la președenție se cere nimic. Nimica, nimicuța? Nu, cajunge Cotrocenii. Și cum facem, că-s doi candidați?! îi alegem pe-amândoi și-i punem în schimburi de 12 cu 24. Ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
din provincie care, știindu-mă păgubos prin lectură, îmi oferea șansa de a prelua bilbioteca și datoriile la poker, insul îmbățișând o nouă afacere: licitarea câtorva mii de locuri de muncă în țările de expresie valutară. Zilnic, solicitanții îi alimentau căsuța poștală cu câteva nenorocite de milioane și marea șansă a continuării menținerii în actualitate a genului epistolar. Din păcate maestrul punea capăt corespondenței, ucigând literar șansa atâtor și atâtor promițătoare condeie. Iată și textul ultimativ: “ Domnule/Doamnă/Domnișoară, Așa cum reiese
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la citat că te văd damele și e rușine, berbecule! 4. Doamnelor și domnilor. Aveți probleme insurmontabile ? Nu mai reușiți să faceți față situației, nevestei, copiilor din simplu motiv că nu aveți soluții ?! Contactați-ne! D-aia suntem noi aici, Căsuța Poștală Specială unde ne găsiți cu un simplu plic autodestinat și numai 50 de dolari .Astăzi, fiind o zi specială, decupăm primul sfat dintr-o serie de sfaturi cu regim strict secret printr-o metodă al cărei secret nu se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
te du la baltă Și bea apă caldă Și te suie pe buștean Și mănâncă leuștean ! Melcușorul scoase niște cornițe lungi pe care le mișcă în toate părțile, dar când prințesa se uită în altă parte melcușorul se ascunse în căsuța lui spiralată. - Unde ești? Te-ai ascuns? Stai nițel că-ți cânt la fel: Melc, melc... și melcușorul apăru iar cu cornițele subțiri ca niște antene. Și așa se jucă prințesa cu melcul și pentru că îi plăcu tare mult îl
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile de ploaie de pe fustă. Dar vai, se oprește speriată când observă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile de ploaie de pe fustă. Dar vai, se oprește speriată când observă că fustița e agățată într-un scai! -Vai, ce mă fac, o să-mi rup fustița
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
N-AR FI VIAȚĂ PE PĂMÂNT Povestea piticului singuratic A fost odată un pitic ce se numea „Pălăriosul”. I- au spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
singuratic A fost odată un pitic ce se numea „Pălăriosul”. I- au spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
să-ți ții proviziile, unde să stai atunci când plouăăă.” - știi... eu trăiesc singur precum cucul, eu sunt singurul spiriduș din pădurea asta. - În... „Pădurea celor șapte coline”, acolo unde locuiesc eu, nu sunt spiriduși. Eu locuiesc singur într-o căsuță, într-o poieniță frumoasă. În pădure mai sunt și alți pitici. Ei locuiesc câte doi. Numai eu sunt singur... nu vrei să vii să locuiești cu mine? - Cu plăcere, abia trece timpul mai repede. - Atunci să ne pregătim să mergem
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Ingrid și a gâdilat-o ușor pe o tălpiță. - Hopa sus, Ingriduță! De azi mergem la grădiniță. - Grădinuuuță? (s-a întrebat Ingriduță, pe jumătate adormită.) - Mami, cum adică grădinuță? - Grădiniță! Nu grădinuță! Nu mai știi că ți-am povestit de căsuța aceea colorată cu două, pardon, trei topogane, cu jucării frumoase, unde vin copiii să învețe cântece și poezii. - Aaaaa, ba daaaa. Și ce se mai întâmplă la grădiniță, Mami? - Păi lucrurile se petrec cam așa: fiecare copil este adus de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
din ce în ce mai flămândă. - Ce bine! Mama azi a cumpărat o cutie cu biscuiți și o lăsase pe masă afară. O, vai! Cutia este goală! Pe jos vede câteva firimituri. Ingrid merge pe urmele firimiturilor și să vedeți, că urmele duceau la căsuța lui „Mio-Mao”. - Să-ți fie rușine! Strigă furioasă Ingrid. Frumos ajutor! Eu care am crezut că ești un adevărat prieten! Mi- e foame, foame, foame! - Miauuu, Miauuu! Sunt prietenul tău, motanul. Ți- e cam foame? Ei, să vezi! Totuși sunt
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mai ales cei care-mi cunoșteau... dulcineea. Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela. Nu m-așteptam să-i placă atât de mult locuința și grădinița. S-a aruncat fericită în brațele mele: ― Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-aș mai râvni. Am sesizat numaidecât tâlcul vorbelor ei. ― Vom avea, Aimée, poate una și mai frumoasă. Numai tu să mă iubești. ― De tine atârnă asta. Pe o femeie o cucerești ușor, dar o păstrezi greu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Hrana, să zicem c-o scoate el, de bine de rău. Dar dacă-i mai pui pe cap și chiria, tare mi-i frică să nu i se moaie șira spinării. D-aia m-am hotărit să vă fac o căsuță. Să fie a voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să nu vă mai bateți capul cu chiria. Că o căsuță e mare lucru, băiete! Eram gata să-l îmbrățișez, dar el mă opri, aspru, la jumătatea gestului. ― Lasă, fără înduioșări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tare mi-i frică să nu i se moaie șira spinării. D-aia m-am hotărit să vă fac o căsuță. Să fie a voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să nu vă mai bateți capul cu chiria. Că o căsuță e mare lucru, băiete! Eram gata să-l îmbrățișez, dar el mă opri, aspru, la jumătatea gestului. ― Lasă, fără înduioșări. Asta nu mă încălzește pe mine. Prin urmare, să ne înțelegem: tu află un locșor bun, să nu treacă de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Numai nu te grăbi. Caută pe îndelete și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că n-are decât două brațe pentru asta, și să mă copleșească de sărutări pe care să nu le uit ușor. Teribilă cădere din cer! Surâse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cruț, să trec cu vederea aceste neajunsuri și chiar așa făceam. Niciodată nu m-am purtat mai concesiv și curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. Într-o zi, când m-am întors acasă, după ce colindasem un cartier întreg căutând o căsuță după spusele tatei, Mihaela avu o amețeală puternică. Se prăbuși jos, albă ca varul, apucată de dureri atroce. Am chemat un medic care dispuse să fie numaidecât trimisă la sanatoriu. Avea o hemoragie puternică și viața îi era în primejdie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dragostea, în care avusesem pe Mihaela și unde trăisem cele mai senine zile, era de acum al nostru. Ale noastre, curtea, grădina, teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite până în zori. Mihaela spusese odată: " Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-am mai rîvni..." Iată, i se împlinise dorința. Aveam nu o casă asemănătoare, ci chiar casa mult visată. Ce noroc neașteptat! Trebuia să moară Coleșiu ca să ne iacă parte de norocul acela. Ceilalți oameni mereu ne
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că „legea o face cine dă banul“. De elanul iresponsabil cu care destui arhitecți dispre țuiesc trecutul și natura tradițiilor locale, visând tur nuri gigantice de beton, sticlă și aluminiu într-un peri me tru caracterizat de stilul neoromânesc, de căsuțele năpădite de iederă, ascunse de grădini ș.a.m.d. La între barea dacă mai sunt astăzi arhitecții percepuți ca o elită, am răspuns da, numai că „în sensul negativ. Adică sunt legați in disolubil de mafiile imobiliare, financiare, admi nis
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]