11,186 matches
-
acolo oameni doborâți de gloanțe, în grabă, desigur, sau într-un gest de lehamite... Nikolai se întoarse spre Vulpoi, îl bătu ușurel peste bot și își spuse că fuseseră amândoi mai speriați de salturile micului animal carnivor negru, care rodea cadavrele, decât de capetele acelea care ieșeau din pământ. Când să urce iarăși pe cal, auzi iapa gemând încet. Își aminti că Vulpoiul, dându-se înapoi, o împinsese și că probabil strânsese prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
timpul acela vechi, diferența se estompa. Fiindcă, înainte de revoluție, mai fusese un război, cel din l9l4 (iar bolșevicii nu aveau aici nici un amestec), mai fuseseră și vagoanele pline de răniți, și el foarte tânăr încă, pe un câmp acoperit de cadavre, el, care plângea de durere, neizbutind să-și scoată piciorul strivit de sub calul ucis. Iar la Dolșanka, cu mult înainte de venirea bolșevicilor, zilele aveau lungimea aspră a muncilor câmpului, duritatea trunchiurilor groase sub fierăstrău, gustul pâinii scump câștigate. Din fericirea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la spital, și putu iarăși să audă, află că fusese cât pe ce să fie crezut mort și părăsit pe câmpul unde nu mai era nici un om viu. O infirmieră, mai degrabă ca să fie cu sufletul împăcat, se apropiase de cadavrul al cărui cap era prins într-o băltoacă înghețată, se ghemuise lângă el, apropiase o oglinjoară de buzele soldatului. Transparența sticlei se aburise ușor... Întorcându-se pe front la sfârșitul iernii l942, băgă de seamă că în timpul absenței lui lumea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spre ea. Unica alegere. Sări în tranșee, îndărătul unui mort, un soldat cu pieptul sfârtecat de o rafală. În cădere, trupul atrase pentru o clipă privirea a doi nemți, care se dădură la o parte pentru a se feri de cadavru. O clipă care reuși să cuprindă lovitura piezișă de cuțit, un automat smuls din mâinile unuia din nemți, un tir care devansă cu puțin gestul celuilalt soldat. Pavel alerga, se arunca la pământ, trăgea - întotdeauna puțin înaintea celorlalți. Totul i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se ridică imediat: mâinile scoaseră un terci vâscos, gălbui la culoare. Era un râu mort, îngust, astupat de rămășițe omenești. Tropăiră pe loc câteva clipe, fără a se putea hotărî să traverseze mâzga aceea stătută, unde pluteau la suprafață câteva cadavre. Chiar atunci apăru Marelst și Pavel îi văzu silueta înaintând și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept. Brațele lui ridicară automatul deasupra capului. Când reapăru pe celălalt mal, acoperit de bulbuci de spumă, soldații se năpustiră pe urmele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Zelul lui avu totuși un rezultat la care nu se aștepta. O femeie bătrână ieși dintr-un apartament ca o cavernă, se uită la el aproape veselă și se puse deodată pe sporovăit, tot mai tare, povestind despre blocadă, despre cadavrele înghețate pe străzi, despre apartamentele locuite de morți care nici măcar nu mai erau strânși... El se trase înapoi, pe palier, îngăimă un cuvânt de rămas-bun, începu să coboare. Toate întâmplările acelea îi erau bine cunoscute. Femeia simți că-l pierde
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acelea îi erau bine cunoscute. Femeia simți că-l pierde și-i strigă cu o bucurie dementă: „Iar în blocul nostru oamenii și-au mâncat câinii! Cei care nu și-au mâncat câinii au murit, iar câinii le-au sfâșiat cadavrele...“ Pavel coborî scara în goană, iar vocea, amplificată de ecou, îl urmări până la ieșire, apoi pe străzi, iar mai târziu în tren, în somn... Când rămânea mai multe săptămâni în același loc, începea să uite. Uitarea, în perioada aceea de după
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tot avântul vârstei, am în sinea mea să-i redau într-o zi adevăratul nume și țara natală, așa cum o visase în infinitul acelei stepe. V „Nu, ascultați, să fim serioși, din punct de vedere politic, țara asta este un cadavru. Sau, mai curând, o fantomă. O fantomă care încă mai speră să înfricoșeze, dar care te face mai degrabă să râzi.“ Vorbeau despre Rusia. Nu interveneam. Dacă mi se întâmpla să iau parte la acel soi de reuniuni tipic pariziene
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
odinioară, fie și pentru scurt timp. De acum, în loc să te caut (adesea îmi spusesem că, potrivit logicii, trebuia să eviți tocmai acele orașe), pândeam vreun ecou pe care hazardul unei conversații mondene avea să-l strecoare între două sentințe privind „cadavrul politic“ sau alte adevăruri de salon. În ziua aceea, Rusia-fantomă a fost centrul atracției. Conversația s-a însuflețit. — O groapă fără fund care înghite tot ce arunci în ea, reluă cineva. — Sunt alergici la democrație, afirmă altcineva. O femeie spuse
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în filmul ăsta câteva găselnițe tehnice. La un moment dat, ecranul se împărțise în două. În jumătatea din dreapta, secvența se derula cu încetinitorul, fixând soldații care se deplasau cu pași de somnambuli. Iar jumătatea din stânga, într-un ritm accelerat, arăta cadavrele în veșminte vărgate, care umpleau la iuțeală cu trupuri un cimitir. În secvența finală, aceste două realități juxtapuse își pierdeau contururile și se vedeau în transparență blindatele și soldații americani, în chip de eliberatori, în fața porții unui lagăr. N-ar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
soi de admirație... În clipa aceea, mi-am amintit din nou de soldat. Înconjurat de camarazi, se oprea la marginea a ceea ce fusese cu siguranță un râu îngust, transformat acum într-o apă stătătoare, astupată de rămășițe omenești și de cadavre. După câteva clipe de șovăială, intra în lichidul brun la culoare, ceilalți îl urmau, se cufundau apoi până la piept și ieșeau din nou la suprafață, acoperiți de o spumă lipicioasă. Și începeau să alerge spre șirurile de sârmă ghimpată, spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai bune din lume în materie de lansatoare de proiectile antitanc... — Bine, dar ce-i cu filmul? Are chef să se răscumpere sau e vorba despre altceva? Nu-l văd deloc vărsând lacrimi, fie și de crocodil, în fața mormanelor de cadavre din lagăre. — Nu, filmul nu e decât publicitate ameliorată. Au un serviciu care se ocupă de agit-prop. Concurența e dură în comerțul cu arme, doar știi bine. Proiectarea filmelor turnate de „văzători“ și destinate câtorva persoane oficiale nu mai e
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a impus privirii, pentru o clipă. Vocea lui Șah s-a auzit din nou, măturând parcă vedenia acelor obiecte funebre. A vorbit despre o moarte precedată de interogatorii, de torturi, de violuri. Și despre o îngropare într-un morman de cadavre, printre corpuri anonime... Am ajuns, în momentul acela, în curtea mare din fața unei foste ferme, transformată în restaurant. Îl urmam pe Șah ca un automat, am străbătut curtea de la un capăt la celălalt, am trecut pe lângă lumea îngrămădită în jurul unei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
josnicie, cupiditate și corupție. În această calitate, încarnează pulsiunile condamnabile pe care le simte subiectul sau actele de dispreț al căror obiect este. El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă tabloului deja descris ironia perfidă și cruzimea torționarului care se bucură să își vadă victima suferind. Cămilă Ce greu le este celor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vie a doua zi la orele 8 seara pentru o întâlnire comercială, la un anume domn Qualt din Garden 25. Era vorba de o chestiune urgentă și d. Wallance era rugat să vină neapărat. A doua zi s-a găsit cadavrul mutilat al soției lui Wallance, în salonul casei. Nici o urmă nu putea să ajute la descoperirea criminalului. Soțul victimei a fost arestat, bănuielile împotriva lui se întețeau, dar nu exista nici un motiv al acestei odioase fapte, menajul soților fiind armonios
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să-mi facă dreptate” a declarat el mulțimii, care îl aclama frenetic. Wallance e în vârstă de 52 de ani, iar zbuciumul sufletesc prin care a trecut în ultima vreme l-a desfigurat complet. E palid, slăbit, istovit, un adevărat cadavru viu. Copleșit de emoție, era cât pe ce să leșine la ieșire, din închisoare și prietenii au trebuit să-l ducă pe brațe până la mașină. În Anglia domnește părerea generală că în ultima clipă s-a îndreptat în cazul Wallance
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
un pelerinaj la Roma, pentru a-l Întâlni pe apostolul Petru. Soția lui, cu pruncul În pântece, dorește să-l Însoțească. Pe drum, corabia este prinsă de o furtună cumplită În timpul căreia femeia naște, apoi moare. Corăbierii vor să arunce cadavrul În valuri, dar principele Îi roagă să se Îndure de copil. Tocmai atunci, ca prin miracol, dinaintea lor se ivește o insulă pustie. Principele Își lasă aici soția, neînsuflețită, și alături de ea copilul sugar. Din sânul femeii continuă să curgă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
locurile nașterii, misiunii, răstignirii și Învierii lui Isus. Pelerinajul durează doi ani. La Întoarcere, corabia trece iarăși pe lângă insula unde principele Își abandonase familia. Coborând, Îl Întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o susținuseră doi ani de zile, iar pruncul crescuse și se Înzdrăvenise sugând lapte proaspăt de la sânul unei moarte. Mai mult decât atât, femeia Îi mărturisește soțului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
grecesc de a mânca pe pat, Într-o rână. Luca scrie pentru păgâni, obișnuiți cu acest fel de a sta la masă. Dar obiceiul pătrunsese și la evreii elenizați din vremea lui Isus. Poziția lui Isus la masă anticipează Întinderea cadavrului pe piatra din mormânt. O veche tradiție, reluată În Evanghelia arabă a copilăriei (sec. al VII-lea), spune că, după circumciderea pruncului Isus, moașa, care avea un fiu apoticar, a luat prepuțul sfânt și l-a pus Într-un vas
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de bine în cadrul natural, încât sfârșesc prin a nu mai putea fi deosebite de acesta, vântul trecându-le prin plete „ca prin ierburi cu arome amare”. Ultimul moment important în devenirea lirică a lui B. este reprezentat de apariția volumului Cadavre în vid (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apreciat în mod unanim de critică drept una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii contemporane. Schimbarea de viziune față de cărțile anterioare este aproape totală: dacă până acum sentimentele de frustrare și neliniște, generate
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii contemporane. Schimbarea de viziune față de cărțile anterioare este aproape totală: dacă până acum sentimentele de frustrare și neliniște, generate de conștiința trecerii ireversibile a timpului, erau purificate estetic într-o melancolie senină, Cadavre în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
dezolarea și zădărnicia: „Aici e la fel de trist, de stupid, de zadarnic,/ nu mai ai nici pe cine ucide/ și nici de cine să fii ucis” (Hamlet apocriful). Este locul în care viii nu se mai deosebesc de cei morți, iar cadavrele „încep să-ntinerească”, într-o parodie macabră a evoluționismului, ale cărui legi răsturnate fac din boală, pestilență și crimă emblemele unei realități întoarse, „paraistorice”: „Noi n-am murit niciodată și nu vom muri, / în complicitate cu viermii pământului zodia noastră
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu bărbi lungi, posibilă imagine a „înțelepților lumii” (de altminteri, numărul acestora este același cu cel al poeților-înțelepți din limbul dantesc); în Artiștii din insulă, naratorul este purtat pe mare de un sloi de gheață până la o
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se regăsesc elemente amintind de peisajul liric bacovian, de lumea picturilor lui Bosch sau de atmosfera prozelor lui Kafka și Orwell, reușește să focalizeze într-o unică lentilă stilistică și imaginară viziunea sumbră a „cadavrelor în vid” și protestul la adresa absurdului totalitar, conferind astfel scrisului lui B. o dimensiune nebănuită în anii ‘50 ai secolului trecut. Baconsky credea în superioritatea artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]