5,189 matches
-
recunoaștere culturală. Poate că, după gălățeanul Ivanovici, creatorul nemuritorului vals Valurile Dunării, tulceanul Alexandru Marian ascuns demult timp sub pământul veșniciei în cimitirul din Ismail așteaptă încă paginile cuvenite marilor oameni. Mergând la Ismail, la o cofetărie cu rang de cafenea mi l-a arătat Costică. Se așeza la o masă anume, o masă specială, năltuță, mereu acoperită cu hârtie albă. Compozitorul desena portative, poate noi cântece, acelea pe care aveam să le ascult în zilele următoare în parc. Și îndrăznesc
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
decât că era un munte care putea fi Olimpul. Ploua și în ziua în care, profitând de o ocazie, m-am dus să văd Olimpul de aproape. După mai multe ore de mers cu mașina, ne-am oprit la o cafenea ca să ne dezmorțim. Mai târziu, într-o localitate cu nume modest, prin care, dacă vremea ar fi fost frumoasă, am fi trecut, probabil, grăbiți, am vizitat un muzeu pe care ghidurile nu-l consemnau. O fotografie uriașă, acoperind aproape un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă lămuresc. Poate arunci voi ști mai bine ce este Grecia pentru mine, o țară sau un mod de a fi inactual. Am ieșit, totuși, până la urmă, în oraș. Pe o stradă din Izmir, stăm la o masă, în fața unei cafenele, Țeposu, Marius Ghica și eu. E frig. În jurul nostru, pietoni. Țepo-su zice: "Eu, în orice loc mă duc, mă integrez imediat. Mă simt de-acolo". Marius Ghica adaugă: "Și eu". Ridic din umeri: "Eu, dimpotrivă. Pretutindeni, mă simt străin. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce mi i-ați trimis mai mult la început lunei curente să nu mi-i scădeți acuma, ci în altă lună. La întîi ianuariu fiece om e silit aicea ca să deie bacșișuri de cel puțin cîte-un fiorin - la birt, la cafenea, în fine pretutindenea. De-aceea lasă-te rugat și convinge pe tata ca să-mi trimeată banii cu două-trei zile nainte [2r] de zi întîi. Afară de-aceea, am să mă mut, fiindcă șed foarte departe de Universitate. Roagă pe Harieta
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și despre vo nouă combinație de care s-ar fi vorbind. Pompiliu ș-a pregătit geamantanele și vrea să fugă la Magyar orszag. Panu se primblă cu neliniște prin Copou, deși omătul e pîn'la brâu. Lambrior șede tăcut în cafenea la Max și pe câți intră în cafenea îi întreabă ce s-aude. Al d-voastre M. Eminescu {EminescuOpXVI 159} 135 [ALEXANDRU ORĂSCU] Iași, în 17 april 876 ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI N-o 181 Obiectul: Raport asupra concursului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ar fi vorbind. Pompiliu ș-a pregătit geamantanele și vrea să fugă la Magyar orszag. Panu se primblă cu neliniște prin Copou, deși omătul e pîn'la brâu. Lambrior șede tăcut în cafenea la Max și pe câți intră în cafenea îi întreabă ce s-aude. Al d-voastre M. Eminescu {EminescuOpXVI 159} 135 [ALEXANDRU ORĂSCU] Iași, în 17 april 876 ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR CIRCONSCRIPȚIUNEA IAȘI N-o 181 Obiectul: Raport asupra concursului din 15/37 april. Anexat: dosariul concursului. Domnule
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ci și nemțește și englezește, însă, fiind polonă, are mare ură asupra nemților și nu vrea să vorbească nemțește. Eu șed aci într-un hotel de mâna a treia - Hotel Strassbourg - și, neavând parale, nu mă mai duc nici la cafenea măcar. Nădejdea mea era // că nu te-oi mai supăra pe tine. [Î]i scrisesem lui Bodescu să-mi trimită o sută di franci ce aveam a-i primi de la școala comercială. Dar, din nenoricire, el a fost absent din
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tocmai de aceste culmi, singurele pe care pot trăi. Da, m-am simțit întotdeauna bine doar în situațiile nobile. Până și în cele mai mici amănunte ale vieții simțeam nevoia să mă depășesc. Preferam autobuzul metroului, trăsurile taxiurilor, iar la cafenea, mesele din stradă celor dinăuntru. Îmi plăceau avioanele sportive, care-ți îngăduie să zbori în înaltul cerului cu capul descoperit, iar pe vapor puteam fi văzut făcând nesfârșite plimbări pe dunetă. La munte ocoleam văile adânci, căutând crestele și podișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-l salutau, pedepsind astfel o îndrăzneală pe care o găsea la fel de nerușinată în amândouă cazurile. Îmi amintesc de alte isprăvi și mai grave. Am început să scriu o Odă la poliție și o Apoteoză a ghilotinei. Mai cu seamă frecventam cafenelele specializate, unde se adunau umaniștii noștri de profesie. Eram, se înțelege, bine primit, dat fiind bunele mele antecedente. Și dintr-o dată, cu înfățișarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc lui Dumnezeu", spuneam, sau, și mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Eram, se înțelege, bine primit, dat fiind bunele mele antecedente. Și dintr-o dată, cu înfățișarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc lui Dumnezeu", spuneam, sau, și mai simplu: "Dumnezeule!". Știți prea bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare când toți se uitau unii la alții, uimiți. Apoi izbucnea scandalul: unii fugeau afară din cafenea, alții cotcodăceau indignați, ascultându-se numai pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Dumnezeule!". Știți prea bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare când toți se uitau unii la alții, uimiți. Apoi izbucnea scandalul: unii fugeau afară din cafenea, alții cotcodăceau indignați, ascultându-se numai pe ei, și toți se zvârcoleau ca dracul în cristelniță. Găsiți, probabil, că mă purtam copilărește. Totuși, glumele acestea aveau, poate, o pricină mai serioasă. Voiam să stric jocul și, mai cu seamă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu neputință. Ar trebui să fii nimeni, să-ți uiți cu totul de tine pentru celălalt, măcar o singura dată. Dar cum? Nu mă învinuiți prea mult. Sunt ca acel cerșetor bătrân pe care l-am întâlnit pe terasa unei cafenele; îmi strângea mâna și nu voia să-mi mai dea drumul, în timp ce-mi spunea: "Ah, domnule, nu- s om rău, dar am pierdut lumina". Da, am pierdut cu toții lumina, diminețile, sfânta nevinovăție a celui ce se iartă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
atestă existența unor comercianți și misiți evrei că: Aronescu Iancu , Goldstein Abraham, Fischelsohn Heinrich, si Hornstein Moritz. În comerțul cu vinuri (en detail) au fost prezenți: Goldenberg Marcu, Brinder Marcu&Fii. Berărie ținea în 1909 Weiss N., iar D.Ventura cafenea și hotel (“Café Ventura”și “Hotel Ventura”). În anul 1901 în orașul Oltenița își desfășurau activitatea filialele a trei societăși de asigurări având că agenți locuitori evrei,cu activități economice și în alte sectoare, cum au fost: - Feslau Solomon agent
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
refuze. ,.Nu pot nici cu 10.000. Am clientela mea!" Victimele refuzului erau selectate uneori după aspect si alteori după toanele domnului Paul și ale premierului inițiat. Prin-tr-o întîmplare, premierul era tecucean. Duioasă concetățenie cu Lică. Cunoștea pe Braim croitorul, cafeneaua Jigal și grădina publică. Uneori Lică îsi scotea vestonul și încerca vreunul abia terminat, croit după ultima modă. Băiat bine făcut, îi sta bine, deși îl schimba mult. Deprins cu aspectul lui sprinten, desenul nou al trupului i se părea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prezentele notații de lector, o carte de 656 pagini, format academic. Lucrare prefațată de Constantin Dram cu titlul Condiția de poetromancier și postfațată de Theodor Codreanu în Deliciile Anticarului și lepra zidurilor. Într-un interviu cu Virgil Diaconu, publicat în Cafeneaua literară, autorul respinge ideea că în poezie sau în proza sa ar practica un stil postmodernist și declară că a fost și rămâne un romantic. Am precizat această opinie ca o introducere la notițiile ce urmează despre „Suburbii municipale”, carte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul creol și ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de prieteni ai zilei; pe urmă se urcă pentru o clipă la redacția ziarului și ceva mai tîrziu, spre amiază Îi caută prin barurile italienești, aflate la parterul clădirilor de la intersecțiile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dorința fizică. De acum soseam acasă, smulgeam imediat hainele de pe ea. Seara ne-am întâlnit cu prietenul meu Thomas, un tip destul de simpatic, cu un aer aristocratic,veșnic în contact cu lumea bună, îmbrăcat impecabil. Am mers împreună la o cafenea. Lui i-a plăcut ,,fata” mea și a spus-o chiar: -Drăguță fată! Atrăgătoare chiar. Eu i-am răspuns că deocamdată atât îmi pot permite, o fată ieftină, deoarece știam foarte bine cum gândește el. După ce ne-am despărțit, ea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Ți-am spus să nu te împopoțonezi. Weber deschise larg brațele. — Asta nu înseamnă că m-am împopoțonat. —Nu te poți abține, nu-i așa? Chiar ar trebui să facem un album de fotografii sepia cu tine, de pus în cafenele. Neurologul spilcuit. Un Beau Brummell al cercetării neurologice. Nu-s chiar așa de groaznic. Sunt chiar așa de groaznic? — Nu „groaznic“, domnule. Pur și simplu încântător de... arhaic. Prânzul fu o demonstrație de farmec din partea lui Cavanaugh. Trecu în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de om ca să fie băgați în seamă așa ca tine. Eu nu sunt scriitor, răspunse el. Dar poate că renunțase fără să vrea la principala lui slujbă. Din nou la Roma, în ultima seară, el pierdu controlul. Stăteau într-o cafenea de pe Via Cavour. Ea îi aduse aminte că în seara aceea se întâlneau ca să bea ceva cu un cuplu flamand pe care îl cunoscuseră. Când mi-ai spus chestia asta? —A câta oară? oftă ea. Surditate selectivă masculină. Ceea ce alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și clătină din cap. Pe-asta am făcut-o. Profit minim. Cum de-ai reușit să te însori, Romeo? Prietenii mei au pus la cale o intervenție. Mi-au organizat o întâlnire pe neve. Trebuia să mă duc într-o cafenea, într-o după-amiază de sâmbătă, și să mă uit după o femeie care semăna leit cu Leslie Caron. Am ajuns acolo, dar nimeni nu corespundea nici pe departe descrierii. Mai târziu, am aflat că femeia nu mai avusese curaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altceva. Dar dacă mă întreabă cineva repede, eu răspund aiurea, complet. Cristi (un cristian, n.a.) m-a întrebat ultima oară de ce m-am măritat și i-am răspuns că din sentimentul responsabilității sau al datoriei. Lui Ion Bogdan Lefter, la Cafeneaua literară, când m-a întrebat cum am perceput căsătoria, i-am răspuns : „Ca pe o chestie mecanică“. Glumind, desigur. Deci nu pot să spun nimic decât că și copilul, și scrisul le-am făcut deodată. Acum însă, când scriu că
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
cărți. Și, pentru că tot am zis mai devreme de oraș la Dunăre și de Islaz, să-l citez pe scriitorul bulgar Gheorghi Gospodinov care, în Un roman natural, face un fel de scurtă clasificare a subiectelor care se discută „În cafeneaua de lângă piață“, în funcție de sezon : „în mai se discută despre balul absolvenților, în iunie despre concedii, în iulie despre admiterea la facultate, în august despre concediile ratate, în septembrie despre murături și caiete pentru elevii de clasa întâi“. Și la fel
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
rîuri mai mici. Verificaserăm, David și cu mine, pe harta care atîrna în club. Nu era un început, nu avea origine. Se comporta ca și cum fusese întotdeauna acolo. Uneori chiar ne îndoiam că rîul curge. Într-un loc liniștit după ultima cafenea îmi făceam exercițiile pentru întărirea brațelor și a umerilor. După care mă întorceam și alergam înapoi spre oraș. Totul era minunat, puteam simți asta, dar, de asemenea, infinit de trist. Melancolia de la sfîrșitul după-amiezii lăsa acum loc durerii. Aș fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de cît de singur eram în vara aceea, cît de fără speranță singur, sentimentul acesta cîntărea mult mai greu. Mă întrebam unde era David acum. Cu ce afaceri era prins Schneiderhahn și în care parte a sudului? Pe terasa unei cafenele de pe marginea apei, un chelner cu un șorț lung curăța mesele, cu cîrpa într-o mînă, iar în cealaltă un mănunchi de halbe de bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
afla în cealaltă parte a orașului, în apropierea gării. Intrarea în hotel era pe o străduță mică care fusese mai demult un centru de distracție pentru marinarii în trecere și avea încă un aspect aglomerat și soios. Se aflau acolo cafenele, dar și depozite de brînză și un post de poliție de cartier. Cealaltă parte dădea spre o acumulare de apă, unde erau priponite două vapoare de agrement nefolosite acum, iarna, și de-a curmezișul căreia se afla un ponton cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]