2,870 matches
-
a le conferi piloților o aură de putere și glorie. MIG-urile inamice apar brusc și după o luptă aeriană rituală, unul dintre piloții americani, Cougar, pierde controlul și Maverick trebuie să-și riște viața pentru a-l escorta pe camaradul său năucit înapoi la portavionul bază. Cougar decide să abandoneze unitatea și își pierde statutul de "trăgător de elită", nemaifiind acceptat la școala de elită. Pentru Maverick, în schimb, și pentru copilotul Goose, aceasta e șansa de a se afirma
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
protagonistul Jurnalului are trăsături ce anunță mari antieroi nihiliști ai modernității - Bardamu, protagonistul romanului Călătorie la capătul nopții fiind poate cel mai aproape de anxietatea soldatului ce nu își întelege rostul într-un război susținut de o fatală inerție. Deasupra patului, camarazii glumeți de arme au scris: "Numele: Petar Rajić; Gradul: carne de tun; Religia: gr.ort.; Rangul: necăsătorit; Etate: 23; Meseria: regicid; Diagnostic: tuberculoză", iar Petar Rajić, soldat pe frontul din Galiția, își începe povestea într-o tonalitate a deplinei mărturisiri
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ce se întîmplă cînd această cheie nu mai rezistă, iar bolta amenință să se prăbușească? Se observă două reacții excesive, adică disproporționate față de realitate, panică și groază. În armată, una dintre mulțimile exemplare pentru noi, fiecare soldat se identifică cu camarazii săi și cu ierarhia. Comandantul suprem este învestit cu dragostea trupelor sale și ele împărtășesc iluzia că sînt iubite de el. Or, iată că apare o slăbiciune, o schimbare a tonului și a comenzii. Ea se poate produce cu ocazia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
era pe acolo, ștergînd-o imediat ce inamicul apărea! O demoralizare de neînchipuit făcea în cele din urmă din această armată o turmă fără lege, fără disciplină, condusă spre măcel după cum arătau drumurile"429. Ruptura de identitate cu propriul tău grup, cu camarazii sau concetățenii, îi transformă pe aceștia în străini, deci în dușmani. Iar temerile pînă atunci stăpînite ies la suprafață. Este ceea ce se vede nu numai o dată pe cîmpul de bătălie, în dezordinile de pe stradă, în incendiul unor săli de spectacole
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
respectat; dar era și amator de o răchie gustoasă, de o bere proaspătă, de o specialitate culinară (un crap la cuptor sau un purcel de lapte). Îi plăcea să privească o femeie frumoasă. Își iubea mama teribil și era un camarad de nădejde. Era un șuetist de vocație: nu neapărat că monopoliza discuția, ci, știind să asculte, o puncta. Dădea verdicte de cele mai multe ori, juste. Îi mai plăcea să dea porecle (era foarte mîndru de acest obicei): prietenilor, ori chiar cunoscuților
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lungesc: sînt angajat împotriva voinței directorului, cu un salariu mizerabil și fac naveta lunar, la București. Mi se caută locuință și, pînă atunci, să stau unde-oi putea. Pînă primesc apartamentul, puținele nopți timișorene le petrec în locuința unui fost camarad de armată, Tibi, impresar la secția de Revistă a Operei. Nu mai intru-n detalii, Tibi avea patru copii și o nevastă ciudată, așa că m-am bucurat teribil cînd Linder m-a anunțat că mi s-a oferit apartamentul, în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
concurs pe post de actor-figurant. Cum nu eram nici eu, nici el localnici, ne-ntîlneam zilnic în perioada în care stăteam în orașul respectiv la restaurant. A și jucat în două spectacole de-ale mele. Nu rău! Era și-un bun camarad, avea și o optică mai occidentală (deoarece venise-n est, din capitala vestului, Timișoara), așa că devenisem chiar amici. În stagiunea viitoare însă, directorul de-atunci al instituției l-a dat afară. M-a surprins decizia. Fostul conducător mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Paris. Pentru a mă consola, un tânăr călugăr mi-a zis că cine are mulți vrăjmași e ca și cum ai avea o putere peste măsură, dar astea sunt doar glumițe. Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tocmai prin intermediul lor. Soldatul care a primit botezul se simțea misionar, asemenea fiecărui creștin din primele secole. Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile care vizau direct militarii creștini și prescriau îndepărtarea lor din rândurile armatei, urmăreau și eliminarea, sau cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a dreptului de a munci; ospitalitatea față de frații străini și ajutorarea comunităților persecutate. 3. Misiunea soldaților creștini în cadrul Bisericii Prima și cea mai nobilă îndatorire a soldaților creștini era recunoașterea reciprocă, astfel încât, în cazărmile lor, fiecare soldat își cunoștea proprii camarazi, fapt mărturisit de Tertulian ce ilustrează organizarea timpurie a Bisericii. Cunoașterea reciprocă a militarilor și-a avut originea cu toată probabilitatea în participarea la misterele divine (liturghii, rugăciuni etc.) ale comunității creștine din locul de apartenență ori prin conduita lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, la momentul oportun se apropie și cu riscul vieții, îl întăresc pe cel condamnat să moară cu curaj, păstrându-și credința neștirbită. O altă situație ce reflecta îndatorirea soldaților creștini o întâlnim în asistența pe care aceștia o ofereau camarazilor de aceiași credință în închisori, anterior judecății. Această asistență era comună în toată Biserica. Putem vorbi și despre inițiativa unor episcopi de a trimite persoane de încredere în temnițe, pentru a-i susține pe ostașii lui Cristos în păstrarea răbdării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini deveniți obiectorii de conștiință: aceștia refuzau să rămână sub arme în numele unei legi superioare celei umane. Un exemplu în acest sens, ne este oferit de soldatul Basilide, la Alexandria, care, într-o împrejurare necunoscută, fiind invitat de unii dintre camarazii de arme să presteze jurământul, a răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în masă ale soldaților din aceeași legiune. Insistența episcopilor de a sfătui prudența și silința soldaților creștini de a se adapta situației și timpurilor, nu au reușit nicidecum să elimine anumite încălcări ale disciplinei militare, observate cu destulă ușurință de camarazii păgâni. Întrucât disciplina militară era unită aspectului religios, profesarea unei religii neadmise de autoritățile imperiale nu putea trece total neobservată, fapt ce determina apariția denunțurilor și a proceselor sumare imediate rezolvate adesea prin condamnarea la moarte ori ad metalla. Execuțiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interesului împăraților pentru respectul religiei de stat, era doar un pretext dintre atâtea altele, pentru a o înfăptui mai lesne. Condamnarea la moarte a unui militar creștin pronunțată din orice motiv, în baza codului militar, în fața ochilor și a prejudecății camarazilor coreligionari se regăsea în odio religionis. Soldatul ucis era înconjurat îndată de alura martiriului, necercetându-se motivele reale ale condamnării și nici credința acestuia. Cele două elemente, numele de creștin și martiriul, îndepărtau ori ignorau toate celelalte denumiri, printr-un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armata romană fără să fie molestați, iar autoritățile imperiale nu se preocupau de efectuarea unor cercetări cu privire la religia soldaților lor. Au existat însă și cazuri în care autoritățile imperiale reacționau prin măsuri excesive împotriva soldaților creștini, denunțați ca atare de către camarazii lor, chiar și în timpurile absolut calme și favorabile Bisericii. Soldatul creștin putea să-și împace oarecum îndatoririle sale militare cu credința religioasă, ba chiar și să aspire la cele mai înalte ranguri ale armatei, asemenea celorlalți colegi de arme
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceste evenimente elementele creștine, din armata imperială, nu au fost îndepărtate complet. Îndepărtarea soldaților creștini viza înlăturarea comilitonilor coreligionari cu funcții de comandă ori decizionale, precum și a celor cunoscuți prin ostilitatea lor accentuată față de religia păgână, deveniți cauza tulburărilor între camarazii de arme. Prezența acestor elemente militare, în acest caz creștine, îngrădeau inițiativa autorităților imperiale de a-și reînnoi armata, în planul lor de restaurare generală a Imperiului, rezumând totul la o simplă utopie. În final, au fost uciși soldați creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini uciși din porunca lui Maximian, martirologiile occidentale amintesc disparat martiriul centurionului spaniol Zenon și al camarazilor săi, menționați pe inscripția de la Tre Fontane (Via Laurentina): La Roma lângă izvorul Guttei sfinții martiri Zenon și alți zece mii două sute trei însoțitori. În Chroniconul lui Flavius Lucius Dexter (secolele IV-V) numărul martirilor este redus la 1.200: La
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răspuns: „Eu doresc viața veșnică și nu cea temporală a acestei lumi. De aceea ți-am dat putere asupra trupului meu. Fă ceea ce vrei; eu sunt creștin“. Guvernatorul Maximus a întrebat: „Tu ce spui, Marcianus?“. Marcianus a răspuns: „Confirm cuvintele camaradului meu de arme“. Guvernatorul: „Foarte bine; veți fi conduși amândoi în închisoare și veți pătimi aceiași soartă“. Aruncați în închisoare, după douăzeci de zile, au fost aduși iarăși în fața guvernatorului. Guvernatorul le-a spus: „V-am lăsat suficient timp, Nicandros
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre centurionul Cornelius (cf. Fap 10) se spune că ar fi abandonat armata mai înainte de a fi ales episcop, iar despre centurionul Longinus, martorul morții lui Cristos (Lc 23, 47), că ar fi fost martirizat în Capadocia împreună cu alți doi camarazi după ce s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă nu vorbim despre aceiași persoană, un alt Longinus, un simplu soldat care a lovit costa lui Cristos răstignit pe cruce cu o lance (In 19, 34), care ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cadrul legiunii a XII-a Fulminata, transferată după distrugerea Ierusalimului (70 p.Chr.) la Melitene, în Armenia Minor unde, ajungând în contact cu creștinii zeloși și activi de acolo, soldații creștini și-au reconsolidat credința făcând noi convertiri printre proprii camarazi păgâni. Între timp, și-a revărsat violența asupra tuturor creștinilor și a soldaților de orice grad. Din acest motiv, unii creștini îndemnați și încurajați de scrupulul religios, dacă se aflau deja în serviciul militar, ieșeau din rândurile armatei, iar dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sfaturile noastre, nu doar că veți scăpa de pericolul iminent al morții, dar veți obține și o mai mare demnitate și un grad mai înalt în armată, potolind în acest fel și mânia împăratului. Nu vedeți că și alți camarazi de-ai voștri au procedat la fel? Dar ei le-au răspuns: „Chiar și din acest motiv, va trebui să ne arătăm curajoși, tocmai pentru a ne oferi ca victime, pentru păcatele celor care au renunțat la credință. Dumnezeul nostru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
având inclusiv grijă să nu-i dea un exemplar din cartea lui) să-l Împiedice să descopere că Java neagră nu este de fapt Java neagră. Pentru Gastinel - cel care a citit cartea, dar este constrâns să-l Împiedice pe camaradul său să fie prea explicit, de teamă ca Înlocuirea manuscriselor să nu fie dată În vileag de reacțiile prezentatorului , este, Într-adevăr, esențial ca majoritatea discuțiilor prilejuite de emisiune să fie cât mai ambigue cu putință, una dintre soluții constând
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
atât, intuiție formulată deja de Jan Kott care, vorbind despre Hamlet, constata: „cuvântul cu cea mai mare rezonanță pe scenă este a supraveghea” (Kott, p. 56). Supravegherea se manifestă încă de la început: „Cine e acolo?”, întreabă neliniștit străjerul însărcinat, alături de camarazii lui, cu paza castelului Elsinor, cu supravegherea a tot ceea ce se petrece în afara zidurilor acestuia, de unde dușmanul ar putea năvăli pe neașteptate sau s-ar putea strecura pe furiș, nevăzut de nimeni. Pe meterezele castelului-cetate, oștenii stau la pândă, „veghează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
studiul a arătat că relațiile sociale ale acestor tineri sunt totuși afectate: fie că nu mai vor să audă nimic despre vechii lor tovarăși (mai ales fetele), fie că se complac în permanentizarea unei vieți sociale de grup, în tovărășia camarazilor din instituție. Problema reinserției sociale a tinerilor care au petrecut o lungă perioadă în instituții rezidențiale se dovedește a fi una dintre cele mai dificile. Noile măsuri privind pregătirea timpurie și sistematică a acestor copii pentru viața independentă, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cea mai importantă este necesitatea de a supraviețui, de a evita moartea sau rănirea în timpul luptei aeriene. Dacă aviatorul refuză, însă, să plece în luptă, ca expresie a dorinței de supraviețuire, atunci el este copleșit atât de sentimentul rușinii în fața camarazilor și a superiorilor săi cât și de cel al culpabilității, izvorât din conștiința unei acțiuni lașe și egoiste, în comparație cu curajul și riscul asumat de ceilalți; îndeplinirea unei dorințe sau tendințe nu se poate realiza, fără frustrarea celeilalte. „Conflictul” este considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]