4,790 matches
-
rog spune-mi cinstit. N-o s\ m\ sup\r. Aici suntem cinstiți unii față de alții, ne spunem tot felul de lucruri cu inima deschisă. — Am să-ți spun dacă e cazul. O să fiu cinstit. Naoko s-a așezat pe canapea și s-a rezemat de mine. Când i-am cuprins umerii, și-a lăsat capul pe umărul meu și și-a lipit fața de gâtul meu. A rămas nemișcată o vreme, de parcă ar fi vrut s\-mi ia temperatura. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi vrut s\-mi ia temperatura. Simțeam că-mi bate inima mai tare. După un timp, s-a ridicat fără să spună nimic și a ieșit din cameră încet, așa cum intrase. După ce-a plecat Naoko, m-am întins pe canapea. Nu intenționam să dorm, dar am adormit. A fost un somn adânc, liniștit, de care nu mai avusesem parte de multă vreme... plin de senzația că Naoko e prin apropiere. În bucătărie erau vasele pe care le folosea Naoko, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
părea că ține de trecutul îndepărtat, poate din pricină că m-am gândit prea des la asta - atât de des, încât am pierdut pur și simplu noțiunea timpului. Lumina lunii era foarte puternică, așa că am stins lumina și m-am întins pe canapea, ca să-l ascult pe Bill Evans la pian. Trimițându-și razele prin fereastră, luna arunca parcă umbre lungi pe pereții ce păreau stropiți cu cerneală neagră, diluată. Am scos din bagaj o ploscă din metal pe care o umplusem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
impresia că n-am mai rămas decât noi, undeva la capătul lumii. Umbrele nemișcate aruncate de lumina astrului nopții și cele unduitoare ale lumânării se reflectau, ca prinse în mreje, pe pereții albi ai camerei. Eu și Naoko stăteam pe canapea, unul lângă altul, iar Reiko s-a așezat pe balansoar, în fața noastră. — Ai vrea niște vin? m-a întrebat Reiko. Se poate bea aici? am întrebat eu, surprins. — Ei, nu chiar, spuse Reiko, ușor jenată, frecându-și lobul urechii. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pentru că nu ești deșteaptă, am spus. Tu ești o persoană obișnuită. Și eu am o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg. Noi doi suntem niște indivizi cu nimic ieșiți din comun. Naoko și-a ridicat picioarele pe marginea canapelei și și-a rezemat bărbia de genunchi. — Aș vrea să-mi spui mai multe despre tine, a zis ea. — Sunt un tip comun, dintr-o familie obișnuită, am primit o educație normală, am un chip obișnuit, note nici prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie decât de puțină odihnă și se liniștește. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
părul lung, negru și lucios. Era subțirică, avea mâini și picioare frumoase, ochi sclipitori și o gură superbă, de parcă i-ar fi desenat-o cineva. Când am văzut cât e de frumoasă, am amuțit. Datorită ei, așa cum stătea cuminte pe canapea, biata mea cameră de zi mi s-a părut o încăpere de-a dreptul superbă. O priveam cu coada ochiului, pentru că îmi era și teamă să mă uit direct la ea. Parcă o văd și acum. Reiko î[i miji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se stinsese și becul din cameră nu ardea. Ușa de la dormitor era deschisă, veioza aprinsă și lumina ei palidă se revărsa în camera de zi. Naoko stătea pe întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți de bărbie. Reiko s-a apropiat de ea și i-a pus mâna pe cap. — Ți-e bine, da? — Da. Te rog să mă scuzi, a spus Naoko cu o voce pierdută. Apoi s-a întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa, își dădea arama pe față și era cumplit de capricios... ba trăncănea, ba cădea, în următoarele secunde, în butoiul cu melancolie. Așa a fost de mic copil. A încercat el să se schimbe, dar... Naoko își schimb\ poziția pe canapea. — A încercat din răsputeri, dar n-a reușit și asta îl înfuria și-l întrista și mai mult. Avea și părți bune, era capabil de atâtea lucruri frumoase, dar n-a reușit niciodată să găsească încrederea de care avea atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au tăvălit de râs, pentru că erau lucruri cu totul noi pentru ele. Apoi, Reiko i-a imitat pe câțiva dintre pacienții de la sanatoriu. Și asta ne-a amuzat. Naoko a început să caște pe la ora unsprezece, așa că Reiko a desfăcut canapeaua, mi-a dat o pernă, cearșafuri și pături. — Dacă ți se face poftă în toiul nopții să ne violezi, ai grijă să nu ne încurci, spuse Reiko. Cea neridată, din stânga, e Naoko. — Mincinoaso! Eu dorm în dreapta, spuse Naoko. — Apropo, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mergem toți trei la iarbă verde? Știu un loc grozav prin apropiere. — Nemaipomenit! am exclamat eu. Fetele s-au spălat pe dinți și s-au retras în dormitor. Eu mi-am mai turnat niște coniac, m-am întins pe canapea și m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea, de dimineața până seara. Mi s-a părut o zi tare lungă. Luna nu pălise încă, așa că strălucirea ei îmi ținea de urât. Din dormitorul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
văzut că era palidă și transpirase. Am întrebat-o dacă vrea să întrerupem lecția și să plece acasă, dar ea a spus că își va reveni dacă va sta puțin întinsă. Am dus-o în dormitor... mai mult în brațe. Canapeaua era prea mică, așa că singurul loc unde se putea întinde era patul din dormitor. Și-a cerut scuze că mă deranjează, dar i-am spus să nu-și facă probleme și am întrebat-o dacă vrea să bea apă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oameni noi și să am gânduri noi. — Te înțeleg foarte bine, am spus. Dar eu cred că poți, vreau să zic că ai fi capabilă să te descurci acolo, afară. Reiko zâmbi, dar nu mai spuse nimic. Naoko stătea pe canapea cu picioarele încrucișate sub ea, cu o carte deschisă și cu mâna la tâmplă. Lăsa impresia că verifică, cu degetele, fiecare cuvânt în parte și că vrea să se asigure că tot ce citește îi intră în cap. Picăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă vezi? m-a întrebat Naoko, privindu-mă fix. — Normal că vin, am răspuns. — Și o s\-mi scrii? — În fiecare săptămână. — Scrii și pentru mine câteva rânduri? întrebă Reiko. Da, cu mare plăcere. La ora unsprezece, Reiko a desfăcut canapeaua și a transformat-o în pat, exact cum procedase și cu o seară în urmă. Ne-am urat noapte bună, am stins luminile și ne-am culcat. Neputând să adorm, am scos din rucsac Muntele vrăjit și o lanternă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu vrei să mănânci nimic? îl întrebă Midori. — Nu vreau nimic, răspunse el. — Tu vrei un grepfrut, Watanabe? Nu, mulțumesc. După câteva minute, Midori m-a luat cu ea în încăperea în care se afla televizorul. S-a așezat pe canapea și a fumat o țigară. Mai erau acolo trei pacienți în pijamale, care fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
discurile pe care i le-am adus de la oraș. A transcris câteva melodii pe partituri și apoi le-a interpretat la chitară. Naoko era și mai puțin vorbăreață decât fusese prima oară. Când eram toți trei împreună, stătea doar pe canapea și zâmbea. Vorbea Reiko și pentru ea. — Nu te-ngrijora, îmi spunea Naoko. Mă aflu într-unul din momentele când prefer să vă ascult decât să vorbesc. Reiko și-a făcut de lucru pe-afară ca să mă lase singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Își purta părul strâns cu o agrafă mare și o pipăia mereu să vadă dacă stă bine. Naoko ce mă scruta cercetător cu ochii ei limpezi, era îmbrăcată în cămașă albastră de noapte și ședea, cu genunchii la bărbie, pe canapea. Toate aceste imagini mă izbeau cu violență, una după alta, asemenea unor valuri puternice care voiau parcă să mă poarte spre un ținut straniu... O lume în care să trăiesc împreună cu moarta. În lumea aceea Naoko trăia, vorbea cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îți e, Jimmy? — Foame. BĂgă mîna-n buzunar și-mi dădu un baton de ciocolată și un măr. Hai pînĂ-n compartimentul pentru fumători, Îmi spuse și eu Îl urmai prin tot vagonul, pînĂ-n celălalt. Ne-am așezat pe o canapea, tata pe locul de la geam. Compartimentul era murdar și pielea neagră cu care era Îmbrăcată canapeaua era arsă de la scrum. — Uită-te la Ăștia din față, spuse tata fărĂ să privească spre ei. În fața noastră stăteau doi bărbați. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
măr. Hai pînĂ-n compartimentul pentru fumători, Îmi spuse și eu Îl urmai prin tot vagonul, pînĂ-n celălalt. Ne-am așezat pe o canapea, tata pe locul de la geam. Compartimentul era murdar și pielea neagră cu care era Îmbrăcată canapeaua era arsă de la scrum. — Uită-te la Ăștia din față, spuse tata fărĂ să privească spre ei. În fața noastră stăteau doi bărbați. Unul dintre ei se uita pe fereastră și avea mîna dreaptă legată cu cătușe de stînga celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tău s-a dus la toaletă, Îi spuse tata. — Da, sigur, și ce-i cu asta? — BĂiatu’ meu a trecut pe-acolo și a văzut sînge ieșind pe sub ușă. Detectivul sări În picioare și-l smulse pe celălalt prizonier de pe canapea. Prizonierul se uita la tata. — Vino-ncoa’, spuse detectivul. Prizonierul nu se mișcă. — Haide, spuse detectivul, Însă prizonierul nu se mișcă. Mișcă-te sau Îți zbor creierii. Dar ce s-a Întîmplat, Excelență? — Hai dracu’, cretinule! — ĂĂĂ, hai să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
măcar să scape. Nu, n-a Încercat. — Da’ detectivu’ Ăla tot i-a servit porția lui. Ai văzut, doctore? — Da. — Bietu’ fraier. Podeaua spălată era umedă și curată. Ne-am Întors la locurile noastre, În celălalt vagon. Taică-meu stătea pe canapea fărĂ să zică nimic și eu mă-ntrebam la ce se gîndește. — Ei, Jimmy, spuse după o vreme. — Da, ce e? — Acum ce zici de toată povestea asta? Nu mai știu ce să zic. — Nici eu. Îți pare rău? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
după ce m-am Încălțat, am desfăcut draperiile și am ieșit pe culoar. Toate draperiile din vagon erau trase și părea că toată lumea doarme Încă. M-am dus la baie și m-am uitat Înăuntru. Hamalul dormea Într-un colț, pe canapeaua de piele. Își trăsese chipiul pe ochi și-și ținea picioarele Întinse pe un scaun. Stătea cu gura deschisă, cu capul lăsat pe spate și cu mîinile-n poală. M-am dus pînĂ-n capătul vagonului și m-am uitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick: în Portugalia, îmbrățișați și zâmbind timid către aparat. Sau Patrick în costum, arătând ca James Bond, Patrick întins pe canapea, vorbind la telefon, în pantaloni de trening, cu pieptul gol, bine făcut. Patrick venind de la jogging cu părul strâns în coadă, cu pantalonii scurți lipiți de coapse, cu întreg corpul ud de transpirație. Mă privește cu pasiune în toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a fost foarte greu. Am izbucnit în plâns când, în sfârșit, am intrat în casă. Cel puțin locuia la parter și n-a fost nevoie să mai urcăm și niște scări. S-a târât în living, s-a prăbușit pe canapea. L-am văzut apoi că s-a ridicat și a încercat să ajungă la un vas din bucătărie, dar, în momentul în care am găsit eu unul, era prea târziu. Mie mi se umpluse paharul. Nu aveam de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și tavane înalte. Nici urmă de ceasuri. Facem ore suplimentare, însă ne putem stabili singuri programul, atâta timp cât ne facem treaba cu profesionalism, plecăm și venim când dorim. Așa că trudim într-o atmosferă relaxantă. Înjurăm, jucăm biliard, pierdem vremea stând pe canapelele de piele din recepție și recuperăm pe ultima sută de metri, fără ca șeful să se uite urât vreodată. Când am dat interviul pentru post, Barney mi-a spus că la WebMaster toți muncesc și se distrează din greu. Spre deosebire de majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]