3,846 matches
-
lavandei, cu cruce pe piept, cu barbișon alb și cu privirea malițioasă: un reverend anglican, dar cu fizionomie eurasiatică și mulatru la piele. Văd cum un călugăr ortodox solid îl apucă discret, dar cu putere, și-l scoate: pătrunsese în capelă prin absida nordică, din spatele Anastasisului. Coadă mare în fața mormântului-leagăn, ca la intrarea într-un cinematograf (oamenii intră în grupuri mici de câte zece, sever filtrați de un călugăr care-i introduce). Ușița cancelului era deschisă, anglicanul a crezut că poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lângă mormântul lui Hristos. Aici nu încap decât trei confesiuni solid confirmate și protejate prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin (1878): grecii ortodocși, armenii ortodocși și romano-catolicii reprezentați de franciscani. Siriacii occidentali s-au ales doar cu o minusculă capelă undeva pe o străduță laterală. Abisinienii au fost nevoiți să se cațere pe acoperiș, expuși tuturor intemperiilor, în niște dependințe care la noi n-ar fi decât niște adăposturi pentru animale. Iar alături de acești credincioși cu alura mândră și chiar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul 1808, el însuși având în vârfu-i un ornament piramidal bizar. Cenotaful cuprinde două cămăruțe foarte înguste, prima, Capela Îngerului, unde poți vedea un fragment din piatra rotundă rostogolită de Iosif din Arimateea; în cea de-a doua, inima inimii, acolo unde a murit moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest straniu edicul numit Anastasis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe fundalul întunecat al brazilor, ridicat în mijlocul pîlcurilor de pomi plantați ca pe o tablă de șah și al peluzelor îngrijite ce coborau pînă la malul mării. Pentru această căsătorie, Curtea pusese la punct un program foarte strălucit. Cortegiul spre capelă era precedat de șase negri înalți, îmbrăcați cu haine încorsetate pe corp, gen Ludovic al XV-lea, purtînd turbane aurite cu pene și cercei enormi, lunecînd în niște papuci multicolori, cu mîinile încrucișate într-un gest hieratic. Prințul Solticov, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de recepție și de budoare intime salonul denumit "Greuze" ar fi meritat o zăbovire pentru a admira pe zidurile împărțite în mici pătrate suta de portrete ale celor mai frumoase fete din provinciile Imperiului, datorate penelului maestrului cortegiul ajunse la capelă, iar binecuvîntarea nupțială fu urmată de o masă unde sclipea vesela din aur a unui serviciu de-al Ecaterinei a II-a. Petrecerea se sfîrși printr-un apoteotic foc de artificii, reflectat de oglinda apelor din bazine și din marea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nici o întîlnire de salon, chiar discretă, cu cei din Casa de Savoia; în provinciile care nu făcuseră parte din statele Sfîntului Scaun arhiepiscopi și episcopi îi primeau pe suveranii și pe prinții de Savoia în pragul catedralelor; dar la Roma, Capela Paulină, la Quirinal, rămînea închisă pentru slujbe și nu se înălțau rugi pentru regele Umberto în bisericile din capitală. O prăpastie adîncă despărțea societatea "neagră" de cea care păstra culorile monarhiei de Savoia. Unele palate țineau închis unul din canaturile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vigilent era Principele Chigi (astăzi Mare Maestru al Ordinului de Malta). Revedeam cu toții în imagini directe ceea ce citisem în Chateaubriand și vechile cronici. Amestecați în mulțimea de mașini și oameni ce umpleau vasta piață a Sfîntului Petru, priveam la acoperișul Capelei Sixtine așteptînd "sfumata" firul albăstrui, abia vizibil, ieșind dintr-un burlan îndoit, al fumului ce rezulta din arderea buletinelor de vot, că noul Pontif nu fusese ales. Lumea își amintea atunci de vechile intrigi, manevre și combinazioni relatate de atîția
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
într-atît considera de îndepărtată posibilitatea ca sufragiul Sfintei Adunări să se fixeze asupra persoanei sale. Acest bilet, devenit document istoric, a fost cumpărat de un american bogat făcînd o danie catedralei Sfîntu Petru...). Cardinalul Mathieu, vecinul său de stal la Capela Sixtină, care i-a zis, zîmbind: Întrucît nu vorbiți franțuzește, nu sînteți "papabil"" "Deo gratias", i-a răspuns cu același surîs cardinalul Sarto, care a trebuit, totuși, să se resemneze și să devină papă. În afara acestor două înmormîntări și a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
activitate în problema cuțovalahilor îmi era dat să constat de multe ori divergențele dintre turcii din Salonic și cei din Constantinopol. Unul din exemplele cele mai edificatoare, care a avut ecou la București, mi-a fost oferit de deschiderea unei capele românești la Monastir. Acest succes, important pentru că-i scotea pe cuțovalahii din oraș și din împrejurimi din mîna clerului grec, fusese obținut la Constantinopol de Legația noastră și prin voința Marelui Vizir, iar cum el se datora consilierului însărcinat cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
imediat despre deschiderea, din ordinul Marelui Vizir, a bisericii românești din Monastir, se grăbi să contracareze măsura luată de Ferid, față de care nu avea nici o obligație. Chemat de urgență, am aflat direct de la el că va ordona închiderea imediată a capelei și, în primul val de mînie, Hilmi, bătînd cu pumnul în masă, strigă: Voi pune pe zidari și pe jandarmi să zidească ușa. Aici, numai eu comand!". Eterne oscilări de felul acesta îmi marcau orice activitate: că era vorba de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
223 cu prințesa Maria José a Belgiei 224, acest ambasador s-a manifestat printr-un gest deosebit de nepotrivit, pentru care, de altfel, nu a primit din partea curții regale răspunsul pe care îl merita. Invitat la sărbătoare: ceremonia nupțială ținută la Capela Paulină, dineuri de gală, operă etc., reprezentantul rus a acceptat dineurile și opera, anunțînd însă că ambasada sa se va abține să asiste la cununie, întrucît era vorba de o ceremonie religioasă contrară principiilor stabilite în U.R.S.S. Fără a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o făclie în plină furtună în ziua de 7 august 1911 la ora 10 a.m. Trupul neînsuflețit i-a fost transportat cu un automobil la morga spitalului din Sinaia, de unde îmbrăcat într un costum mocănesc fu luat și depus la capela spitalului. Înmormântarea avu loc în ziua de 10 august la ora 5 d.a. Serviciul divin a fost oficiat de trei preoți în prezența excelenței sale, Doamna Lahovary, născută Cretzulescu, a primarului, a secretarului primăriei Sinaia, care au depus două frumoase jerbe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lumea nu-i mai mare ca o batistă. Ne trimiteau seara târziu la cimitir, când arșița zilei se domolise, puțin înainte să se facă întuneric beznă, pentru că florile de pe morminte trebuie stropite abia când se mai răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sicriu. Căram stropitoarele pline și vedeam cum din mormintele care nu intrau în atribuțiile noastre se ridica un soi de abur alb. Florile le udam fiecare pe seama lui, treaba mergea iute, pământul era însetat. Apoi ne așezam alături pe treptele capelei și ne arătam unul altuia mormintele din care tocmai își lua zborul câte un suflet. Nu scoteam o vorbă ca să nu-l speriem. O dată am văzut zburând un suflet dintr-un mormânt gol. La fel ca fiul bunicii mele, mortul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a însărcinat pe Ymor (Repede, în limba tătară), fiul lui Moldai, să supravegheze și să se îngrijească de întreaga Misiune Catolică, aflată în raza dominației sale. Având deja biserici la Vicina și Cetatea Albă, un spital la Caffa și o capelă la Solhat, în capitala lui Nogai din Crimeea, misionarii franciscani izbutiră să convertească la catolicism pe Jaylak, cea mai influentă dintre toate soțiile lui Nogai la curtea din Solhat, care venise și primise în persoană botezul. Întrezărindu-se posibilitatea înlăturării
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
După câteva luni, de comun acord, la cererea lui don Calabria, și-au schimbat îndatoririle. Și schimbul a funcționat, datorită atitudinilor personale ale amândurora, spre folosul lor și al apostolatului. În zilele de sărbătoare mergea să celebreze sfânta Liturghie în capela San Leonardo, pe colina omonimă. Ajungea la bisericuță pe jos sau pe spatele unui măgăruș, pus la dispoziție de țăranii locului. Viața în parohie se desfășura frumos și senin. După ce și-a asumat sarcinile obișnuite, folosește timpul liber pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
al său, a voit să-i încredințeze responsabilitatea spovedirii seminariștilor liceului. Don Giovanni s-a îngălbenit la gândul că ar putea să se întâlnească cu foștii săi profesori. Însă a acceptat din ascultare. Într-o zi, pe când se îndrepta spre capela seminarului pentru a spovedi tinerii seminariști, a nimerit într-o grămadă de profesori care vorbeau sub portic. Don Calabria a încercat să treacă neobservat, făcându-se mic-mic. Și-a scos pălăria preoțească, în formă de salut, și a încercat să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la dispoziția tuturor, lăsând o amintire de neșters în sute de tineri pe care și i-a apropiat. A murit la 3 septembrie 1944. Avea 78 de ani». Fratele Francesco Perez Intrând în biserica de la San Zeno in Monte, în capela din stânga întâlnim rămășițele pământești ale fratelui Francesco Perez alături de cele ale lui don Giovanni Calabria: doi prieteni inseparabili, care au trăit întrecându-se în a-l iubi pe Dumnezeu și a-l sluji pe aproapele, în umilință și generozitate. Contele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a impus un program zilnic foarte precis și rigid. Religioșii, preoți și laici, se ridicau dimineața degrabă: la 4,30 vara și la 5,30 iarna. Vreunul se oprea la dormitoarele băieților pentru a-i asista, alții se adunau în capelă pentru o jumătate de oră de meditație. Apoi, toți reveneau în dormitor, trezeau băieții și îi ajutau în igiena personală și a dormitoarelor. În fine, toți laolaltă, religioși și băieți, se adunau în biserică pentru sfânta Liturghie. Terminându-se slujba
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în rugăciune și în joacă nu le mai rămânea timp pentru a cădea în plictiseală. Iar religioșii, odată stinse luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze cu ultimele practici de devoțiuni personale. Un orar de un asemenea gen, nouă, celor obișnuiți cu alte ritmuri de viață, a putea părea istovitor și inuman
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vârstele între 2-8 ani: «orfani de război, fiii războiului». Era Epifania anului 1920. La început totul proceda la maxim. Casa a devenit punctul de referință pentru multe suflete care voiau să se reculeagă în rugăciune și să se oprească în capela Adorației perpetue. Dar parohii, temându-se că această activitate le-ar îndepărta credincioșii de la slujbele din propria parohie, au făcut plângeri la episcopul de Padova. Apoi au avansat anumite îndoieli asupra validității moștenirii lăsate de parohul precedent din Este, don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mergea să-i viziteze pe bolnavii Spitalului militar. Ne aflăm în anul 1951, de câtva timp sănătatea sa era puțin zdruncinată. În ziua aceea liftul era defect iar el s-a mulțumit să urce abia până la primul etaj, unde era capela, și a intrat acolo pentru o scurtă vizită. A salutat capelanul, surorile și vreun bolnav, binecuvântându-i pe toți, de parcă pentru un ultim rămas bun. Era pe punctul să plece, când o soră s-a apropiat de el rugându-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
După câteva luni de acomodare, au încercat să pregătească o școală modestă de meserii: tâmplărie, mecanică, tipografie. Dar activitatea care le-a fost cerută cel mai des era aceea de a însoți episcopul în vizitele sale pastorale și să restaureze capelele din satele creștine. Viața se desfășura în bună armonie și seninătate. Apoi au început să apară dificultăți cu autoritățile engleze, care își revărsau asupra italienilor nemulțumirea pentru războiul italo-abisinian. În Italia, între timp, se dezlănțuise furtuna diviziunilor: discordii și neînțelegeri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Don Calabria a celebrat sfânta Liturghie până pe 20 noiembrie inclus. Pe 21 dimineața, a avut o hemoptizie. Medicul l-a sfătuit să rămână la pat. Din acel moment primea sfânta Împărtășanie de la preotul care celebra în biroul alăturat, transformat în capelă. Ziua era o continuă alternare de rugăciuni, deși era chinuit continuu de dubii și scrupule. Era descumpănit mai ales, pentru că spunea el că nu-l mai simte pe Domnul aproape, că nu ar fi corespuns cu generozitate harurilor și că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Sofian, Directorul Căminului studențesc, mi-a propus să lucrez ca „prefect de studii” în cadrul internatului, plătit ca zilier. Am acceptat bucuros. DIACON După trecerea examenului de licență m-am căsătorit și la 20 iulie 1947 am fost hirotonit diacon pe seama capelei studenților teologi din Suceava, la sfințirea bisericii din Stupca lui Ciprian Porumbescu, de către P.S. Emilian Antal, locotenent de Mitropolit al Bucovinei. Crăciunul anului 1947 l-am sărbătorit, împreună cu părintele Traian Saghin la capela penitenciarului din Suceava. În capela penitenciarului am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]