2,914 matches
-
Con. Ai admira-o și tu, ca și mine. Nu foarte frumoasă, dar cu picioare splendide. Cred că ar trebui să-mi redecorez totuși apartamentul. Ceea ce-mi amintește de ceva. Poți urca până la zece șilingi și unsprezece pence pentru catifeaua aia. S-ar putea să mă duc până la Belgrad, așa că așteaptă până când Îți dau de știre iar. Janet pare să se dea la Savory ăsta. Dar pot să-i arăt și ăstuia de ce sunt În stare dacă vreau. Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
grijă de tine. Transmite-i dragostea mea lui Elsie. Sper că are grijă de tine mai bine decât are Janet de mine. Ai fost Întotdeauna mai norocoasă, dar stai până o s-o vezi pe Coral. Pentru Dumnezeu, nu uita de catifeaua aia! Multă dragoste. Mabel. P.S. Ai auzit că unchiul John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clanță, așa Încât ușa să nu poată fi deschisă dinăuntru. Se familiarizase dintr-o vizită anterioară cu Încăperea În care se afla. Era ceva Între un studio și un salon de modă veche. Înăuntru se aflau un birou, o sofa din catifea roșie, un balansoar, câteva măsuțe ici și colo, câteva gravuri mari, de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ce să mint să spun altceva? Probabil că atunci cînd te îndrăgostești, persoana care îți place devine un fel de ființă irezistibilă, altfel decît ceilalți... e ca și cum mîinile ei sînt de fapt calde raze de lumină, pielea e miere și catifea strălucitoare, formele ei apar ca plaje fascinante, ochii sînt ceruri senine, flăcări intense și galaxii în care privești la nesfîrșit fără să te saturi, buzele ei devin nectar de fructe paradisiace și... cam așa ar fi, un fel de altceva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Încotro.) Pe Heltauergasse, În Sibiu, mergeam cu Gerda la un colecționar cam ciudat. Bătrînul adunase vreme de mai bine de cincizeci de ani nasturi de la diverși oameni pentru care nutrea o simpatie deosebită. CÎnd Își deschidea cutiile, din pernuțele de catifea albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă, de lemn, ochi limpezi, ochi tulburi. „Ei sînt aici cu toții, vin de departe, sînt mai vechi decît noi și ne vor supraviețui“, apoi cu o vată muiată În acid boric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice spinarea mea valurile bălții albe spinarea mea valurile mării moarte părul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
opt ani cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să stau pe bancheta Îngustă din spatele birjarului, făcută parcă special pentru copii, să mă legăn ușor și birjarul era Îmbrăcat Într-un fel de caftan negru de catifea și Încins cu brîu roșu pe mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit soțul meu. — Aoleu, nici nu băgai de seamă că să făcu ora prînzului. Plec să-mbuc iute ceva și fug la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul pe care Îl simțeam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
taiorul Annei le iese în întâmpinare un costum bărbătesc nu foarte bine croit. Costumul a pornit‑o, plin de avânt, prin acest oraș mare care, de fapt, nu‑i nici mare, nici cine știe ce oraș. Descoperă portalul prin ridicarea draperiei de catifea și o ia spre camera sa de hotel, care s‑ar vrea a fi de categorie mijlocie ridicată, pe care el o dă însă drept categorie superioară coborâtă. Croiala costumului trădează faptul că e un nene din provincie, deși el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Doamna Witkowski, care nu poate fi evitată, își ascunde sângele de profesor în mulțime (a fost și ea cândva profesoară!). În afară de asta, își mai ascunde și rochia urâtă de dinainte de război, pe care a împodobit‑o cu o fundă de catifea și cu un trandafir de mătase de aceeași culoare, unul mai nepotrivit ca altul. Tăticul e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
multe. Multe lucruri pe care el le‑a lăsat acolo. Aici însă nu rămâne cine știe ce de care să poți profita, nu rămâne nimic. Doamna Witkowski își acoperă cu amândouă mâinile - mai multe n‑are - punctele slabe, și anume funda de catifea și floarea din piept, totuși acestea scot capul, indiscret, printre degetele ei și fac o impresie proastă. Și domnul Witkowski face aceeași impresie. Anna pleacă și ea, neobservată de nimeni, dar absolut de nimeni. Nu lasă în urma ei nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
învârtindu-se, dezechilibrându-l, dezarticulându-l, în hohotele de râs ale micilor spectatori înveseliți de căderile cara ghioase, de obrajii mereu mai murdari de fard, pete roșii, vineții și verzi pe bărbie, pe nasul de carton, pe urechile blegi de catifea și pe fruntea dilatată și pe gâtul subțire și lung, de curcan. Cearcăne mereu mai adânci sub privirea holbată ! Abia își revine, scutură hainele, umerii osoși, își îndreaptă spinarea de gloabă sfântă și haioasă, scena se rotește, dându-l de-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tînăr, durduliu, Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de puternici ca toți cei care au trăit pe pămînt și În lumea noastră de o șchioapă, grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Eram amîndoi atît de fericiți și de emoționați, că practic mergeam țopăind, așa era În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o fac pe-a niznaiul, se uită așa cam într-o dungă în altă parte și nu este exclus, ca unii chiar să reproșeze, că este prea dur atacul, fiindcă noi suntem obișnuiți să mângâiem cu trandafiri și mănuși de catifea, pe călăii noștri naționali. Asta doar, până când vin străinii și ne pun să-i împușcăm. Există o teamă colectivă, ridicată la nivel național, de a ridica vocea împotriva celor, care după ce au luat votul mulțimii, se poartă cu țara de parcă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ambele valize, plus mapa lui Phoebe, ținută într-un echilibru precar sub braț. Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe scară erau deja trase, nelăsând să pătrundă nici un pic din lumina muribundă a soarelui; două armuri, care stăteau într-un echilibru precar în poziție de drepți în două firide opuse, păreau gata să se prăbușească, mâncate de rugină; chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din cele care în loc să scoată sunet, scot o potecă de hârtie foșnitoare. Acum îl ia de la buze și preț de o clipă, imaginea unei fetițe în fustă verde de catifea îi luminează creierul tăcut. La fiecare întâlnire cu Alexandru, Iulia se lichefiază. Nici chiar în gând nu-i poate spune decât pe numele întreg, Alexandru, în vreme ce toți ceilalți, prieteni, colegi, rude, îl strigă în fel și chip, Alec, Alex, Andu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu să le distrugem, nu asta, ci să le mânjim, să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel eu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le mai ajungeau, își îmbrăcase rochia cea mai bună, din catifea cu pătrățele negru-violet și guler de dantelă, și bătuse la ușile doamnelor cu copii preșcolari în căutare de bone. În preajma copiilor, putea povesti toate filmele de care-și aducea aminte, cu ea întotdeauna în rolul principal. Pe puntea vaporului, Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ei! Slujise numai la cucoane elegante cu copii râzgâiați, socotea că numai așa se ține obrazul subțire. Ea știe ce căuta. Ani de zile a bătut orașul în lung și-n lat, o băbuță măruntă într-o rochie ponosită de catifea, cu guler de dantelă. Așadar iat-o acum, cu picioarele în galoși, tocmai aici, pe scaunul din spatele șoferului în autobuzul roșu care zdrăngăne din toate încheieturile pe drumul său înghețat la marginea orașului, în această dimineață de iarnă. Privește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]