3,053 matches
-
forma personalității lor era mistică. Totuși, ei au trecut dincolo de limitările firești ale formei de personalitate căreia, formal, îi aparțineau, angajându-se într-o "aventură" care confirma, prin faptă și fără nici un sprijin exterior, confirma prin sine, "spargerea" determinismului prin cauzalitate și, în urmare, nașterea adevărată a omului. Nu ne mai putem îndoi, dacă acceptăm fapta vocației, nici de negarea, prin ea, a omniprezenței naturii, mai degrabă a ordinii determinist-cauzale, nici de refacerea ordinii universale potrivit finalității. A treia prezentare a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în solul lui cultural nu răsar vocații. Mesianismul este posibilitatea vocației, starea pre-vocațională deschisă către un viitor prefigurat ca ideal. Gândită astfel, vocația neagă, în posibilitatea și realitatea sa mesianică, absolutul naturii și, prin urmare, "falsifică" ideea reducerii determinismului la cauzalitate. Dar ea nu izolează cultura de natură, așezând-o pe aceasta din urmă pe un principiu cu o demnitate ontologică sub-culturală. Ca realiter, ca apariție istorică, vocația reîntemeiază unitatea lumii; în structura sa stau alături cultura (idealul, mesianismul) și natura
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiția de natură-ca-natură, pentru că, luată în această condiție "totală", ea pregătește apariția culturii, participând la ordinea de finalitate; ea specifică natura în cuprinsul ei fenomenal-local și în absența "lucrării" ei de ansamblu, care are sensul pregătirii personalizării energiei. Determinismul prin cauzalitate este ordinea cauzei eficiente, suverană înaintea apariției culturii, adică înaintea începerii evoluției personalizate a energiei. Odată declanșată această evoluție, causa finalis impune ordinea, dar nu numai în limitele personalizării energiei, ci și dincolo de aceasta, înainte de ea. Altminteri, nu ar fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sub forme felurite simțurilor noastre; ea e substratul lumii externe obiective, precum și a celei intrene, subiective"264. Monismul energetic este afirmat aici direct. Existența, cu toate formele sale, își are temeiul, principiul, în energie. De asemenea, C. Rădulescu-Motru face din cauzalitate lege universală a existenței. "Singura realitate necondiționată de dispozițiile noastre vremelnice, pe care inteligența noastră o poate prinde și reține cu succes este aceea a înlănțuirii cauzale dintre fenomene"265. E drept că energia sufletească și cea socială sunt ordonate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru este neîndoielnic. Caracteristicile lui principale sunt: a) postularea energiei ca principiu al întregii existențe; b) afirmarea ordinii cauzale ca singura activă în natură, societate, suflet. Schimbarea concepției va fi cu totul semnificativă în privința celei de-a doua caracteristici; cauzalitatea va ordona natura și fenomenele desprinse din "totalitatea universului"; dar apariția omului, va afirma mai târziu filosoful, schimbă ordinea lumii, fără a anula cauzalitatea. Ordinea de finalitate este rezultanta tuturor legăturilor omului cu restul existenței, cu celelalte "corelațiuni energetice persistente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natură, societate, suflet. Schimbarea concepției va fi cu totul semnificativă în privința celei de-a doua caracteristici; cauzalitatea va ordona natura și fenomenele desprinse din "totalitatea universului"; dar apariția omului, va afirma mai târziu filosoful, schimbă ordinea lumii, fără a anula cauzalitatea. Ordinea de finalitate este rezultanta tuturor legăturilor omului cu restul existenței, cu celelalte "corelațiuni energetice persistente", iar cauzalitatea este relația "locală", suverană în natură, însă numai dacă aceasta este luată în sine. În privința principiului existenței (realității originare), C. Rădulescu-Motru va
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordona natura și fenomenele desprinse din "totalitatea universului"; dar apariția omului, va afirma mai târziu filosoful, schimbă ordinea lumii, fără a anula cauzalitatea. Ordinea de finalitate este rezultanta tuturor legăturilor omului cu restul existenței, cu celelalte "corelațiuni energetice persistente", iar cauzalitatea este relația "locală", suverană în natură, însă numai dacă aceasta este luată în sine. În privința principiului existenței (realității originare), C. Rădulescu-Motru va rămâne consecvent cu ideile sale din Știință și energie. Totuși, consecvența ideii energiei ca principiu, în lucrările ulterioare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideii energiei ca principiu, în lucrările ulterioare, va fi dublată de afirmarea ordinii de finalitate personaliste. Deocamdată, în lucrarea menționată, C. Rădulescu-Motru practică un energetism asemănător celui practicat de W. Ostwald și pe care îl va depăși mai târziu. Acțiunea cauzalității stricte în toate "sectoarele" existenței poate fi cunoscută prin știință. În vremea în care filosoful român își proiecta opera, scriind și acest studiu cu un demers energetist evident, în știință și în spațiul metaștiinței se discuta mult despre noțiunea energiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitatea și finalism. Folosesc această sugestie pentru a arăta că Rădulescu-Motru face din ordinea de finalitate nu doar o ordonare pasivă (în timp) a corelațiunilor energetice, ci principiul evoluției către personalitatea energetică. "Mecanismul" evoluției nu este rigid, ca determinismul prin cauzalitate, ci constructiv, neadmițând constrângerea legilor fatale; personalitatea nu semnifică o fatalitate: în esența sa, ea este libertate (o "libertate sub limite", cum ar spune Emmanuel Mounier). Finalitatea nu este decât un principiu de ordine extins de la om asupra naturii. Dacă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanului în lumea de azi, în "Revista de filosofie", 2/1986. BOLTZMANN, L., Răspuns la prelegerea ținută de profesorul Ostwald despre fericire, în vol. Scrieri, traducere de Andrei Bandi, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. BOTEZATU, Petre, Idealismul transcendental și cauzalitatea, în vol. col. Immanuel Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure", Editura Academiei, București, 1982. BRETON, Stanislav, Le problème actuel de l'antropologie thomiste, în "Revue philosophique de Louvain", 70/1963. BUNGE, M., Știință și filosofie, Partea a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
69. 165 Ibidem, p. 144. 166 Ibidem, p. 47. 167 H. Bergson, L'évolution creatrice, Paris, Félix Alcan, 1926 , p. 49. 168 C. Rădulescu-Motru, Op. cit., p. 57. 169 Kant, Critica rațiunii pure, p. 80-86. 170 Petre Botezatu, Idealismul transcendental și cauzalitatea, în vol. col. Immanuel Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure", București, Editura Academiei, 1982. 171 M. Flonta, Filosofie critică și construcție metafizică, în "Revista de filosofie", 5/1993, p. 449. 172 C. Rădulescu-Motru, Op. cit., p. 145. 173
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
comicul scriitorului român ar deține superioritatea prin „integralitate și puritate”, procurând un catharsis neatins anterior, ceea ce s-ar explica prin absența oricărei tendințe, a oricărui didacticism, a menținerii în „emoția dezinteresată”. Dramaturgul „împinge comicul din sfera finalității practice în sfera cauzalității sintetice și de aceea, mai ales, comicul său fiind mai pur, este mai artistic”. Doar intraductibilitatea inefabilului lingvistic - susține criticul - face ca autorul Scrisorii pierdute să nu poată deveni un scriitor de circulație planetară. A doua carte a lui S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Lévi-Strauss, aflat, de la finele anilor ’50, în căutarea unei formule cuprinzătoare prin care să descrie și eventual să explice asemănările, afinitățile și recurențele morfologico-funcționale ale culturii (în sens antropologic) și societății/comunității mai bine decât prin recursul la determinismele și cauzalitățile antropologiei culturale clasice, încă marcată de eurocentrism. Structuralismul a avut un impact enorm asupra studiilor lingvistico-literare internaționale, precum și asupra antropologiei culturale - în Statele Unite, în primul rând prin opera lui Clifford Geertz -, evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând un apogeu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
calitatea sa de fondator al medicinii științifice, marcând astfel prin ideile și realizările sale trecerea efectivă, de la medicina descriptiv-empirică la medicina științifică, printr-o viziune cu totul nouă în abordarea patologiei umane și anume: prin introducerea și fundamentarea principiului de cauzalitate în determinismul bolilor. Pentru a umple acest gol regretabil, dintr-o expunere care se dorește corectă, doctă și echidistantă, vom sublinia noi ceea ce Etienne Lancereaux a însemnat pentru evoluția științelor medicale, motiv pentru care discipolul său Paulescu considera că are
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca cel mai mare medic al celei de a doua jumătăți al secolului al XIX-lea. El așează medicina pe baze științifice afirmând că „medicina este o știință, se bazează pe legi generale în virtutea cărora bolile pot fi clasificate”. Principiul cauzalității avea să-i domine întreaga sa concepție. Cercetarea acestor legi pune în evidență elemente caracteristice, specifice, necesare stabilirii unei clasificări etiologice a bolilor. „Patologia ar trebui să posede o clasificare analoagă celei din științele naturale, căci stările organopatice ale omului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o întrețin cei interesați, nu are nici o relevanță pentru preocupările omului zilelor noastre. Trecutul rămâne istorie, iar istoria trebuie prezentată așa cum a fost (Florin Constantiniu), utilizând instrumentele științei și nu răstălmăciri tendențioase și interesate, pentru că și în istorie acționează principiul cauzalității, nu-i așa?. Evenimentele la scară istorică nu apar din senin și nu pot fi judecate sau privite unilateral, doar prin prisma efectelor, fără a pătrunde pe terenul alunecos al determinismul cauzal și fără a analiza cu acribie științifică relația
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de zenzații, după unghiul din care privește obiectul, ființa, sau fenomenul. În plus omul are capacitatea de a exprima aceste idei prin semne convenționale (în limbaj sau scris), din asocierea cărora se nasc judecățile și raționamentele. “Aplicând acestora principiul de cauzalitate, omul poate descoperi necunoscutul plecând de la cunoscut, se poate înălța la cauze și legi plecând de la ființe și fenomene. De aici deduce consecințele, ceea ce în ultimă analiză înseamnă a face știință, prin urmare se poate spune că omul este un
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
două lecții ținute de Paulescu în fața studenților Facultății de Medicină „Generație spontanee și Darwinismul față cu metoda experimentală’’ și „Noțiunile de suflet și Dumnezeu în Fiziologie’’. Fondul acestor articole este o critică materialistă tipică, fără argumentație științifică, prin care neagă cauzalitatea chiar în cadrul materiei brute, susține nefondat darwinismul și ridiculizează noțiunile de cauza primă și secundă argumentate de Paulescu. Negând forța ca mod de manifestare a energiei, de care fizicienii și matematicienii uzează pentru a calcula efectele la nivelul materiei, confundând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de a asimila instinctul cu motivația ar fi acceptarea termenului de motivație „în sine” ce ar ține de însăși natura existenței, care devine astfel imanentă și în esență determină existența individuală ce transcede acesteia. Și atunci încercând un raport de cauzalitate ajungem în domeniul imaterialului, în care motivația „în sine” trebuie atribuită sufletului. Desigur lucrurile nu se vor opri aici pentru că într-o încercare de a descifra comportamentul uman, în proiecția lui somatică și psihică, Sigmund Freud elaborează celebra teorie care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
gândirii și practicii medicale, au reușit să confere profesiei medicale statutul de știință. Primul a fost în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când, în cercetarea omului bolnav și descrierea bolii, se introduce pentru prima dată noțiunea de cauzalitate, iar boala apare ca efect al unei cauze precise de care va depinde manifestările clinice și evoluția ei. Este locul să amintesc aici că unul din promotorii cei mai fervenți ai acestei noi gândiri care avea să revoluționeze medicina, a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
termen din frenologie, "Facultatea Idealității", adică, de imaginație. În schimb, din punctul de vedere al creatorului, operă rămâne, în esență, produsul unei activități pur intelectuale [s.n.], sau cum spune autorul "Corbului", apelând, din nou, la F. J. Gall, al "organelor Cauzalității și Comparației"16. Și în viziunea lui Ion Barbu, dar și în cea a tradiției "poeziei pure", cu care are vădite relații, si care face din autorul american un precursor, poetul canalizează energiile universale, se instituie în ele pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ion Barbu", în Versuri și proza, p. 142. 39 Ion Barbu, "Joc secund", în Versuri și proza, 1984, p. 27. 40 De remarcat corectitudinea formulării prin folosirea dativului (în locul genitivului așteptat) pentru că relația avută în vedere aici este una de cauzalitate și nu una de apartenență. 41 Cf. Jean Hyppolite, "Aspects divers de la memoire chez Bergson (Various Apsects of Memory în Bergson)", 2003, pp. 112-113. 42 În sensul special pe care autorul francez îl folosește în Introducere în metafizica, 1903. 43
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
analiza lor; în realitate, colectarea datelor, reducerea datelor și analiza datelor se combină într-un proces ciclic. Analiza datelor. Sunt mai multe tehnici cantitative și calitative de analiză a datelor. Tehnicile cantitative se plasează în patru categorii principale: descriere, asociere, cauzalitate și inferență. Fiecare din ele au un număr de proceduri. Procedurile descrierii urmăresc distribuția eșantionului sau populației de-a lungul variabilelor și producerea măsurilor caracteristice acestei distribuții. Măsurile asociației sunt folosite să stabilească gradul în care două variabile covariază, dacă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și producerea măsurilor caracteristice acestei distribuții. Măsurile asociației sunt folosite să stabilească gradul în care două variabile covariază, dacă pozițiile de pe o variabilă sunt probabil consistent asociate cu pozițiile altei variabile. Pentru a răspunde la întrebările "de ce" încercăm să stabilim cauzalitatea. Trei metode sunt folosite frecvent: analiza factorială, analiza path și regresia. Statistica inferențială este folosită în două scopuri: să facă estimările caracteristicilor populației (parametrii) de la caracteristicile eșantionului (statistice); și dacă diferențele sau relațiile în eșantion (astfel ca asociația dintre ocupație
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
înțeles ale comportamentului uman, lucru ce îi determină pe aceștia ca uneori să îi dea explicații mai mult sau mai puțin simple. În istoria cunoașterii umane s-au cristalizat câteva abordări nesociologice pe care le prezentăm succint. Orientarea clasică localizează cauzalitatea devianței și crimei la nivelul libertății de voință a individului de a alege între "plăcerea" ce decurge din comportamentul deviant sau din încălcarea legii și sancțiunea penală. Orientarea antropologică (medicul și criminologul italian Cesare Lombroso) conferă factorilor biologici-ereditari o importanță
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]