3,719 matches
-
N-ai cumva un șervețel ? întrebă ipocritul, trezit de-a binelea. Consumă tacticos gradația prelungită a momentului, se ridică, înviorat, dar încă palid de oboseală, anunțând începutul duminicii : — Bem cafeaua de dimineață ! Cafea apoasă, zaharisită. Mestecă îndelung zațul de pe fundul ceștii până ce gura îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Șeful bate cu palma sa îngustă și osoasă în colțul pupitrului, reducând la tăcere tranzistoarele, nu-l vede retrăgându-se apoi în spatele planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se, până în spatele magicei planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din evenimente familiale, mondiale, surprinde obișnuitele știri despre piață și aprovizionare, despre programul televiziunii, despre meciuri și rația lunară de benzină, divorțuri și denunțuri. Așadar : ziua îl recuperează din fundul pâclos, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în cazul unor accidente locale la rețele, urmate de infiltrarea apei. Fundațiile se vor proteja prin perne de loess compactat sau, în adâncime, prin piloți până în stratul insensibil la inundare de la baza loessului.“ La apariția străinului, câțiva ridicaseră capetele peste ceștile înalte de cafea. Vera, cunoscută din facultate, îl conduse pe nou-venit pe la fiecare membru al colectivului, prin fața celor douăzeci și trei de planșete, printre cuiere și rasteluri de calc, pe la pupitrul Șefului, prin dreptul dulapurilor verzi și metalice. Viitorul vecin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pipa, și durdulia blondă Lucica Zaharia. Anton și Marilena Albu își refac cuplul în colțul lor, Ion Caropol cu Tuți, la pupitrul lor, Lucian Vornicu și amicul său prea ocupați, de data asta... Voicu Veturia își bea singură cafeaua : minusculă ceașcă de porțelan „adevărat“ ! Domnul Pasăre nu bea cafea și nici nu fumează. Domnul Nalbandu nu fumează și nici nu bea cafea. Inginerul Manole nu fumează, rareori bea câte o cafea, dar niciodată nu-și refuză soția. Grăbește chiar pasul și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
putea provoca, l-ar învia ?... Flacăra mocnește scurt, gata să izbucnească. Dacă l-ar elibera, l-ar elibera, dacă l-ar împinge tot mai adânc, petele și putoarea mlaștinii să fie tot mai vizibile, inevitabile ? Mâna îi tremură pe mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele uscate și fără culoare. Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi datorează, n-ar renunța vreodată la slăbiciunile și rupturile ei, un scrâșnet pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
l-ar elibera, dacă l-ar împinge tot mai adânc, petele și putoarea mlaștinii să fie tot mai vizibile, inevitabile ? Mâna îi tremură pe mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele uscate și fără culoare. Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi datorează, n-ar renunța vreodată la slăbiciunile și rupturile ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de a-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
va merge la ea... A doua zi se deșteptă în sărutările soarelui vesel de aprilie, în odaie parcă intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte, și o halcă zdravănă de cozonac. În sufletul lui sălășluia o mulțumire mare. Îi era dragă toată lumea. " Dacă aș fi izbutit, acum cine știe unde aș fi", se gândea cu o înfiorare ca un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în sufletul lui s-ar fi coborât aievea o călăuză fără greș. Atunci intră în cerdac preoteasa, aducând în mână un coșuleț cu pâine prăjită, iar după ea, servitoarea bătrână, pășind cu mare băgare de seamă ca să nu se verse ceștile pline, așezate pe o tavă de lemn înflorit. ― Pune-o colea binișor! șopti preoteasa după ce zâmbi cu sfială spre Bologa. ― Încă n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? întrebă deodată preotul cu mândrie. Poftim, privește-o și spune-mi dacă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din tot sufletul... Las' că e și fata cultă, a învățat patru ani la Blaj... Apostol îl întrerupse brusc, înfigîndu-și privirea în ochii lui: ― O iubești mult... ca și pe Dumnezeu? Boteanu rămase o clipă uimit, cu lingurița rezemată în fundul ceștii. Apoi răspunse hotărât, aproape solemn: ― Da... mult, ca și pe Dumnezeu!... Iubirea e una și nedespărțită, întocmai ca credința! Inima mea cuprinde în aceeași iubire pe Dumnezeu, și pe tovarășa vieții mele, și pe mama copiilor mei!... Prin iubirea adevărată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
merserăm noi la Înmormântare, nu gustarăm o măslină și-o colivă la pomană? La șase săptămâni te-ai Îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce tea decorat Într-o noapte cu Steaua Republicii. Sandu Șpriț trântește ceașca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea. Bă, vă spun eu că s-a țicnit, socră-miu s-a țicnit, s-a dus și l-a votat pe Băsescu, am și eu sursele mele credibile. El era, mort și Îngropat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
campanie electorală au făcut ăștia pe lumea ailaltă de l-au convins pe socră-miu să-și schimbe simpatiile politice? Nici să beau nu mai am chef... Gore și Gicu râd strâmb. Cade și cablul În cârciumă. Sandu cere țuică În ceașcă. De, tată socrule, vezi că te dăduși cu ai mei până la urmă??? 14.12.2009 Sandu Șpriț și Petre Țuțea Sandule, dragul meu și dragul nostru, să-ți dea Dumnezeu sănătate În noul an, să fii fericit, bucuros și la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
după alta. Mereu m-am Întrebat cum e cu talentul ăsta lăsat de la Dumnezeu, de pot unii să scrie mult și bine despre același subiect. Nu mă lămuriți și pe mine? E chestie de har, Gore. Gicu toarnă țuica În cești, apoi revine cu privirea la Gore. Tu nu le-ai avut cu pixul, le-ai avut cu șaiba. În loc să mâzgălești poezii pentru fete, puneai mâna pe șurubelniță și miroseai a benzină. Asta ți-a plăcut, poezia ți-a fost străină
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dacă te chema Eminescu și ne făceai cunoștință cu Veronica. Știi care Veronica, presupun. Vezi că nu e fetița care l-a cunoscut pe motanul Dănilă. Gore privește când la Gicu, când la Sandu. Soarbe din țuică, apoi privește În ceașcă. E vorba despre Micle Veronica, chiar așa de slab nu am fost la școală. Își scria poezii cu Eminescu și s-au iubit. Gicu aplaudă la mișto. Orice fraier știe de Veronica Micle, Gore, Sandu te-a verficat superficial. Eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tratezi cu ea În fiecare zi. Minte nu-ți dă, mai rău ți-o aburește. Ai răbdare, că de-aia am belit ochii la tv În vreme ce nevastă mea sforăia și zicea să-l dau mai Încet. Sandule, mai pune o ceașcă... Sandu se conformează, iar Gicu continuă povestea lui Poe: Cum a scăpat de la vest point, po s-a apucat de poezii, dar nu prea avea succes. L-a lovit norocul atunci când a scris proză, ceva cu un manuscris, n-am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cârciumă. Că nevastă-mea zice mereu ce faceți voi acolo, despre ce vorbiți voi acolo? Uite ce facem, discutăm despre po și despre viața lui, să nu-mi spuneți mie că ăsta nu este un subiect... Amin! Gore Îi umple ceașca lui Gicu și pune bărbia În pumni, precum un elev care ascultă profesorul. Iar Gicu se lasă pe spate și continuă: Asta viață, a lu po, pe onoarea mea... După ce e dat afară de la ăia, pentru că bea alcool cum bea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu cu arzătorul, da` dacă e frig ca-n Peștera Muierii, În octombrie, ce să facem? N-a fost bună ideea mea? Sandu duce ceașca la gură, suflă În ea, soarbe și dă din cap a aprobare. Bună. Buuuună, ca la mama ei. Îmi aduc aminte de alambicu` lu` tata, când făcea el țuică, Dumnezeu să-l odihnească, trozneau măselele Înainte să o bei. Că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
uitau? E lumea amărâtă, mă, nu mai știe de capul ei! Păi dacă fiecare e pentru el și nu mai e loc pentru avutul obștesc... Junglă, de ce n-ați anticipat? Gicu Îi Îndeamnă pe Sandu și pe Gore să dea ceștile pe gât. Hai, că vine ibricu`! Prea plângeți ca bocitoarele... Facem și plantoane, dacă e cazul, eu nu mă opun, sunt deschis la dialog. Da` să fie cu alarme de exercițiu, mai ieșim și noi din casă, dosim damigeana În spatele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vom pleca În cer, la Dumnezeu, căci e greu a uita! CAUTĂ-MĂ Hai caută-mă iar, caută-mă acolo Unde am fost cândva, dar am pierdut controlul, Caută-mă în povești de catifea, Citite lângă o sobă și o ceașcă de cafea. Caută-mă în buzunarul de la geacă, Poate am ajuns acolo, poate a fost o greșeală, Caută-mă în lumea de pe stradă, Cineva, cândva, ma prins, m-a dat afară. Caută-mă printre stelele pierdute, Poate am ajuns acolo
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mesele pe care se puneau pîinile pentru punerea înaintea Domnului, 20. sfeșnicile și candelele lor de aur curat, care trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului preasfînt, 21. florile, candelele, și mucărele de aur, de aur foarte curat: 22. cuțitele, potirele, ceștile și cățuile de aur curat; și aripile de aur pentru ușa dinlăuntru a casei, de la intrarea Locului preasfînt, și pentru ușa casei de la intrarea Templului. $5 1. Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și de apa rece din fântână. Acum ghicea în cafea, dar cu un talent ce depășea puterea lui de înțelegere. Tot era de bine și se adeverea peste un număr de zile, săptămâni, luni sau ani, cum vedea punctele în ceașcă... Dumnezeu știe că el nu observa nimic; ea distingea animale, fețe, siluete, umbre, forme în zațul negru sau pe lângă el, în sepia, iar când nu îi plăcea ceva se oprea și spunea ,, Dă doamne bine,, În orice caz, a avut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
animale, fețe, siluete, umbre, forme în zațul negru sau pe lângă el, în sepia, iar când nu îi plăcea ceva se oprea și spunea ,, Dă doamne bine,, În orice caz, a avut puterea de și-a prevestit moartea la Ani în ceașcă; i-a spus că îi moare cineva drag... să o liniștească i-a zis că nu este rudă cu ea! S-a întrebat Ani trei zile cine o fi și a găsit-o într-o noapte, dormind în pace cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
le credeți, nici că le înțelegeți, în loc să mă dezbrac, pentru că eu sânt încă îmbrăcat, pe când ea jos e deja goală și-mi face mie cafeaua, ca să nu adorm tocmai în ziua cea mare și parcă văd că imediat urcă cu ceașca plină, căreia îi și simt mirosul, și ne găsește comentând aiurea. Blugii zboară, chiloții aterizează pe șifonier sau sub pat, habar nu am unde, acum nu mai contează decât că s-a hotărât. Ce frumoasă era Liliana fără sarafan! Abia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mult, sau pepenii cu sâmburi negri. Nu-mi văd chiloții. Uitați-vă la mine și la ce trece prin cap, să mă uit prin cameră, acum când o aștept pe iubita mea să o sperii, bau, de să-i sară ceașca din mână și să verse cafeaua pe ea, apoi, bosumflată, să încerce să mi se smulgă din brațe înainte de a apuca să o tăvălesc prin patul ăla mare cu așternuturi albe care miros a oameni mari. Se apropie. Aproape că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fie gazdă în locul lui la petrecere, el (adică eu) fiind plecat la București cu un turist care și-a pierdut pașaportul." S-a făcut albă de nu o mai vedeai sub cearșaf. Au decolat către mine în ordine: perne, pantofi, ceașca de cafea, cam tot ce-i venea la îndemînă, cât despre cuvinte, nu poate pixul să scrie și hârtia să le suporte (poate citite după 12 noaptea cu pătrățel roșu). Când a ajuns la viol, m-am enervat. "Stai puțin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]