2,856 matches
-
tinere Împreună cu cea a fetelor tinere. Se schimbă daruri și dulciuri. (M. Hulin, L. Kapani, 1996, p. 382) Alte complexe ceremoniale, deși aduc În prim-plan diferite divinități, au În comun aceleași elemente constitutive ale sărbătorii: purificarea rituală, pregătirea alimentelor ceremoniale și consumul lor colectiv: Pe malul lacului sfânt Pushkar, din Rajahstan, are loc, În preajma lui octombrie-noiembrie (karttika) o mare adunare religioasă În cinstea lui Brahma. În afara băilor purificatoare și a pelerinajului propriu-zis, aici se desfășoară un târg plin de culoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sărbătorii (cu atât mai semnificativă În societățile arhaice, unde austeritatea și lipsurile dominau În marea parte a anului). Deseori, excesele alimentare sunt dublate de excese verbale, sonore (zgomote și muzică), figurative (măști, care alegorice) și comportamentale (extravaganța și licențiozitatea). Sistemul ceremonial al sărbătorii se caracterizează, așadar, prin varietatea și, implicit, caracterul eterogen și contradictoriu al elementelor rituale care sunt puse În joc. El combină dimensiunea sacră și pe cea profană, amestecând momentele rituale consacratoare, care cer respectarea strictă a scenariului tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei) ca să distrugă acest sistem, ca să etaleze o lume Întoarsă pe dos, ca să prezinte sistemul ca un ansamblu pestriț de cârpe și zdrențe (R. Abrahams, 1967, pp. 177-178). După A. Falassi (1997, vol. I, pp. 298-302), sărbătoarea este un construct ceremonial complex, care Înglobează mai multe familii de rituri: a) rituri de sacralizare: acestea permit valorizarea acelor locuri care vor găzdui sărbătoarea și a intervalului temporal care o va Închide În limitele sale - ceea ce autorul a numit, cu o formulă devenită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nenumărate ipoteze teoretice. Niciuna dintre ele nu pare a fi În Întregime satisfăcătoare, iar acest lucru se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic și uneori satiric. Cel ales poartă haine sacerdotale cu ornamente bogate, Își pune mitra pe cap, ține crucea episcopală În mână și dă tuturor binecuvântarea sa solemnă. ș...ț Toți se supun episcopului sau papei nebunilor, care, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În prezentarea elementelor definitorii ale carnavalului voi urma, În linii mari, modelul propus de Roberto Da Matta (1991), ale cărui studii, deși ancorate numai În tradițiile braziliene, oferă una dintre cele mai profunde și mai stimulatoare conceptualizări ale acestui sistem ceremonial. Antropologul brazilian susține că universul carnavalesc se construiește În jurul și cu ajutorul unui operator simbolic esențial: inversiunea - unii autori au propus termeni alternativi, precum conceptul de transgresiune, teoretizat de P. Stallybrass și A. White (1993) sau cel de festive misrule utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de fantasia (costumele de carnaval)” (R. Da Matta, 1991, p. 82). Temporalitatea carnavalului rupe regulile obișnuite, instituind un interval al libertății, un fel de „timp vacant” (R. Da Matta) sau de „timp În afara timpului” (A. Falassi). Spre deosebire de alte asemenea Întreruperi ceremoniale, În carnaval, suspendarea sistemului temporal uzual ocupă mai multe zile și aduce o mare varietate de manifestări. În plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ucid pisici”. Stăpâna conchide: „Oamenii aceștia răi nu-i pot ucide pe stăpâni, așa că mi-au ucis pisicuța” (R. Darnton, 2000, pp. 92-94). Avem de-a face cu o Înscenare carnavalească, În care lucrătorii manipulează diverse coduri simbolice și reguli ceremoniale pentru a se răzbuna pe stăpâni. Batjocorirea sau pedepsirea pisicilor era o ceremonie veselă (și crudă) destul de răspândită În Europa postmedievală (R. Darnton, 2000, pp. 77-79). Pisica avea o aureolă simbolică negativă - Întrupare a diavolului, purtătoare a puterilor oculte și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transformă Într-un proces burlesc În care ea este insultată sexual, iar el batjocorit ca Încornorat (R. Darnton, 2000, pp. 88, 90). Riturile politicetc "Riturile politice" Dacă existența și importanța riturilor politice sunt adevăruri aproape axiomatice, definițiile și tipologiile formelor ceremoniale care se integrează În această familie nu sunt la fel de clare și de evidente. Primele cuvinte ale definiției propuse de Catherine Bell subliniază această trăsătură: Deoarece este un gen prin excelență vag, despre ritul politic se poate spune că include acele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se integrează În această familie nu sunt la fel de clare și de evidente. Primele cuvinte ale definiției propuse de Catherine Bell subliniază această trăsătură: Deoarece este un gen prin excelență vag, despre ritul politic se poate spune că include acele practici ceremoniale care, În mod specific, construiesc, etalează și promovează puterea instituțiilor politice (precum regalitatea, statul, bătrânii satului) sau interesele politice ale anumitor actori ori grupuri (1997, p. 128). Dificultățile teoretice nu provin din lipsa de vizibilitate sau de semnificație a riturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
recunoaște și va Înțelege esența unui rit de Încoronare sau a unui rit de Învestire a președintelui țării, a unui rit funerar pentru o mare personalitate politică, a unei parade prilejuite de celebrarea zilei naționale, a unui ansamblu de manifestări ceremoniale care comemorează un moment sau o personalitate emblematică pentru o anumită comunitate, a unui marș de protest, a unui rit de degradare, excomunicare ori condamnare a persoanei sau persoanelor considerate periculoase pentru puterea politică și ordinea socială. Dificultățile teoretice provin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
precum Încoronările, sau sărbătorești, precum paradele. Uneori, ele pot fi activități aparent non-ritualice, precum alegerile, care sunt interpretate ca rituri politice (S. Lukes, pp. 481-482). De fapt, politicul acaparează unele structuri ritualice și prezintă, ca forme proprii de ritual, manifestări ceremoniale legate de alte dimensiuni ale vieții sociale: de aceea, E. Muir (1997, p. 230) va vorbi despre „rituri politice sau politică ritualizată”. Spre exemplu, o mare parte a riturilor politice sunt rituri de trecere mutate din spațiul microsocial În cel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mare parte a riturilor politice sunt rituri de trecere mutate din spațiul microsocial În cel macrosocial: la nunta prințului Charles cu Lady Diana au fost martori câteva mii de oameni și, prin intermediul televiziunii, alte câteva milioane. Cu toate acestea, structura ceremonialului a fost aceeași cu a oricărui ritual de căsătorie celebrat după canonul protestant. Același lucru este valabil pentru riturile funerare de la moartea lui Winston Churchill, Robert Kennedy sau Papa Ioan Paul al II-lea. Încoronarea reginei Angliei sau a regelui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bucura de credibilitate. Puterea nu se menține nici prin dominația brutală, nici prin justificarea exclusiv rațională. Puterea se face și se menține prin transpunerea În sau prin producerea de imagini, prin manipularea simbolurilor și prin organizarea lor Într-un sistem ceremonial. (G. Balandier, 1992, p. 16) În societățile de tip tradițional, limbajul puterii este unul religios, iar practica puterii este una a etalării ceremoniale a puterii și a exercitării rituale a controlului asupra resurselor economice, a obligațiilor derivate din mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transpunerea În sau prin producerea de imagini, prin manipularea simbolurilor și prin organizarea lor Într-un sistem ceremonial. (G. Balandier, 1992, p. 16) În societățile de tip tradițional, limbajul puterii este unul religios, iar practica puterii este una a etalării ceremoniale a puterii și a exercitării rituale a controlului asupra resurselor economice, a obligațiilor derivate din mecanismele de Înrudire, a acțiunii grupurilor subordonate sau a creației simbolice. Numai șefii aveau voie să poarte anumite podoabe, ca Însemne ale rangului lor, și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sens este oarbă, sensul fără constrângere este debil” spune aforistic un mare antropolog (E. Gellner, 1995, p. 60). În societățile moderne, limbajul ritualic al puterii, deși include unele elemente religioase, este În mod radical laic. El face apel la forme ceremoniale și semnificații simbolice asociate mai ales riturilor de trecere (bătălia electorală este prezentată ca o perioadă liminală, iar victoria În alegeri ca o consacrare), cultului strămoșilor (comemorările sanctifică persoane, acțiuni și locuri, considerate a avea puterea unor momente de Întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
noilor funcții, noilor organizații și noilor ideologii, prezentându-le În plină acțiune, ca entități vizibile, sonore, de necontestat (1977, pp. 166-167; vezi și S. Lukes, 1977, p. 68). Aceste interpretări se sprijină pe unul dintre postulatele cercetării antropologice consacrate universului ceremonial: acela că ritul oferă trăiri unice prin intensitatea lor, care fixează adânc În conștiințele indivizilor: simboluri, valori și norme fundamentale pentru o anumită comunitate. În consecință, plasat În contextul vieții politice, ritul are capacitatea de a transfera aceste atribute asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gesturi cu valoare simbolică sunt Îndeplinite În zone considerate drept „centre” ale imaginarului național (un palat regal, un arc de triumf, un monument Închinat eroilor neamului etc.), iar ocuparea lor de către actorii Puterii le conferă acestora legitimitate politică. Studiind sistemul ceremonial regal englez, Heyden identifică două clase principale de manifestări ceremoniale: cele majore, bazate pe evenimente precum Încoronarea sau deschiderea sesiunii parlamentare, și cele minore, precum vizitele În școli, spitale, fabrici sau Întâmpinarea diverselor oficialități. Fiecare dintre aceste clase ritualice Îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
centre” ale imaginarului național (un palat regal, un arc de triumf, un monument Închinat eroilor neamului etc.), iar ocuparea lor de către actorii Puterii le conferă acestora legitimitate politică. Studiind sistemul ceremonial regal englez, Heyden identifică două clase principale de manifestări ceremoniale: cele majore, bazate pe evenimente precum Încoronarea sau deschiderea sesiunii parlamentare, și cele minore, precum vizitele În școli, spitale, fabrici sau Întâmpinarea diverselor oficialități. Fiecare dintre aceste clase ritualice Îndeplinește funcții diferite: Marile evenimente implică teme mitico-istorice. Ele distorsionează timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
activitatea lui ține de domeniul ritului. Și, În primul rând, de două dintre formele sale distincte, care sunt inaugurările și comemorările, versiuni moderne ale riturilor de propițiere și de expiere” (M. Abélès, 1989, p. 130). Sublinierea rolului jucat de sistemul ceremonial, prin calendarul fix al comemorărilor și ritmul, adeseori imprevizibil, al inaugurărilor, În ansamblul manifestărilor obligatorii pentru programul unui politician este binevenită, mai ales când se face prin vocea unuia dintre cei mai reputați specialiști În antropologia politică. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
precum cele din Leningrad sau Volgograd), Muzeul și monumentele din Kiev ori Institutul Smolnâi din Moscova sau chiar ipostazierea unui Întreg oraș În momument - Stalingrad, orașul-erou. Între acestea, un loc aparte ocupă Mausoleul lui Lenin din Moscova și ansamblul manifestărilor ceremoniale de comemorare a vieții și realizărilor sale: Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie ocupă un loc special În societatea sovietică. El este centrul ei simbolic, „altarul sfânt” În care principiile (transcendente) ale marxism-leninismului, cele mai Înalte semnificații ideologice ale sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exemplu, mai multe studii (C. Amalvi, 1994; A. Corbin, 1994; J.R. Gillis, 1994; M. Ozouf, 1976; R. Sanson, 1976) au urmărit etapele prin care data de 14 iulie a fost construită și impusă ca sărbătoare națională a Franței și tehnicile ceremoniale prin care mecanismul comemorării a reordonat și resemnificat trecutul. Dacă inițial finalitatea sărbătorii era una „conservatoare” (a păstra și apăra memoria revoluției), foarte repede o nouă perspectivă, teleologică, și-a făcut loc: sărbătoarea trebuia nu numai să comemoreze faptele de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să comemoreze faptele de odinioară, ci și să promoveze un „viitor repetitiv”, un viitor al speranței, un viitor care garantează victoria finală a revoluției din 1789 (M. Ozouf, 1976, p. 200). Astfel, Încă din primii ani de după 1789, un ansamblu ceremonial articulat Începe să se contureze și să se generalizeze, având În centrul său comemorarea evenimentelor din 1789 și impunerea elementelor simbolice care evocă semnificațiile acelui moment: Ceremonia cunoaște diferite variante, dar liturghia laică se modelează progresiv, prin cortegii alegorice, cântece
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
toate animă partea a doua a zilei. Sărbătoarea se Încheie cu balurile din cartierele orășenești sau din sate, prelungite până noaptea târziu, ocazie mult-așteptată de a dansa pentru oamenii obișnuiți (C. Amalvi, 1994, p. 442). Acest sistem politic, social și ceremonial care instaurează, cu ajutorul calendarului comemorărilor, un anumit trecut, asumat ca istorie și criteriu de identitate (de grup, etnică, națională) se Întemeiază În primul rând pe capacitatea riturilor de a da sens și de a „naturaliza” anumite fenomene sociale. Repetarea comemorărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
eveniment ca un fapt obiectiv al lumii Înconjurătoare” (N. Frijda, 1997, p. 111). În același timp Însă, confruntările politice nu dispar - ele sunt evidente la nivelul memoriilor sociale, specifice diverselor colectivități. Un exemplu elocvent al bătăliilor asupra memoriei prin intermediul instrumentelor ceremoniale este oferit de dubla comemorare a zilei de 1 Mai În Polonia socialistă a anilor ’80: Sărbătorirea zilei de 1 Mai are În Polonia o tradiție care coboară În secolul al XIX-lea, când era o demonstrație spontană a muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]